În lumina celor ce urmeaza, trebuie sa ne întrebam cum poate fi posibila judecata sufletelor de catre demoni? Mai mult, cum ne putem imagina ca demonii pot vedea sufletul, îl pot opri si tiri unde poftesc, în afara de cazul în care toti acesti Sf. Parinti sunt niste eretici?

1
SFINTUL ATANASIE CEL MARE

„De unde se cuvine ca Domnul a îndurat moartea. Prin aceea ca S-a înaltat, El a curatat vazduhul de rautatea diavolului si a diavolilor de tot felul”. (ÎNTRUPAREA CUVINTULUI LUI DUMNEZEU, para. 25).

2
SFINTUL IOAN GURA DE AUR

„...un suflet care paraseste trupul, nu cade sub tirania diavolului... Pentru ca daca atita vreme cit sufletul salasluieste în trup, diavolul nu-i poate aduce vatamare cu forta, e limpede ca nu poate face acest lucru nici atunci cind paraseste trupul”. (OMILIA A II-A DESPRE SARACUL LAZAR SI BOGATUL NEMILOSTIV, P.G. 48:984).

3
SFINTUL ISAAC SIRUL

„Diavolii, desi sunt foarte spurcati, nu sunt asunsi unii de altii în tagma lor; totusi ei nu pot vedea cele doua stari [sufletele oamenilor si îngerii] care sunt deasupra lor”. (OMILIA 67)

4
SFINTUL DIADOH AL FOTICEII

Pe de alta parte, harul lui Dumnezeu salasluieste în adincurile sufletului... si nu poate fi perceput de catrec demoni”. (DESPRE CUNOASTEREA DUHOVNICEASCA).

5
SFINTUL IOAN CASSIAN

„Dar demonii nu pot în nici un chip sa se apropie de gindurile care înca nu izvorasc din strafundurile sufletului. Si gindurile de asemenea, pe care ei le strecoara, fie ca sunt aievea sau îmbratisate oarecum, sunt descoperite de catre ei nu din natura sufletului însusi, adica acea înclinare launtrica care exista tainuita în însusi miezul sau, ci din miscarile si semnele dezvaluite de omul trupesc”. (PRIMA CUVINTARE A AVVEI CIRINEU, para. 15).

6
SFINTUL ANTONIE CEL MARE

„Nu ar trebui sa ne temem de demoni si nici chiar de satana însusi, pentru ca este un mincinos si nu graieste cuvintul adevarului...si cu el salasluiesc demonii, tovarasii lui, ca serpii si scorpionii care trebuie calcati în picioare de noi crestinii ... sa nu ne temem de vedeniile lui vazind ca ei însisi sunt înselatori... Fara îndoiala ca se arata; dar într-un moment dispar iar, fara sa vatame nici un credincios.. De aceea nu se cade sa ne temem de ei pe baza acestor fapte; pentru ca prin harul lui Hristos toate viclesugurile lui sunt în zadarnice.
‚El de la început afost ucigator de oameni si tatal minciunii’ (Ioan 8:44); în vreme ce noi, desi acestea asa sunt, suntem vii si ne petrecem viata împotrivindu-ne lui; este limpede ca ei [demonii] sunt fara putere. Caci ei îsi tes intrigile în tot locul, si nu ne privesc ca pe niste prieteni pe care ar trebui sa-i crute si nici iubitori ai binelui nu sunt, spre care ar trebui sa se îndrepte. Ci dimpotriva ei sunt rai, si nimic nu doresc mai mult decit sa-i raneasca pe cei care iubesc virtutea si se tem de Dumnezeu. Dar de vreme ce nu au putere sa influenteze în rau ceva, nu fac altceva decit sa ameninte... Daca ar avea putere, nu ne-ar îngadui nici unui dintre noi crestinii sa traim... Dar pentru ca nu pot face nimic, ei îsi fac mai mult rau lorusi; pentru ca nu pot împlini nici una din amenintarile lor. Acest lucru ar trebui sa-l avem în vedere pe urma, ca sa nu ne fie teama de ei... Dar demonii, pentru ca nu au putere, sunt ca si actorii pe scena... lucru pentru care ar trebui mai degraba sa fie dispretuiti pentru ca îsi arata slabiciunea”. (VIATA).

7

„Dar daca demonii nu au avut putere nici macar asupra porcilor, cu atit mai putin au asupra oamenilor plasmuiti dupa chipul lui Dumnezeu. Asadar, ar trebui sa ne temem numai de Dumnezeu si sa-i dispretuim pe demoni si sa nu ne fie deloc teama de ei”.

8
SFINTUL IOAN PUSTNICUL

„Diavolul nu poate atinge firea sufletului, nici nu se poate apropia de el ca sa-l vatame... Diavolul nu atinge si nici nu vede sufletul, ci numai madularele trupului... si vatamind unul din madulare, el tulbura gindurile care freamata în acestea. Caci cu adevarat, daca s-ar putea apropia de suflet pentru a-i face rau, atunci tot asa ar putea sa-l vatame dupa ce a parasit trupul, dar acest lucru ar trebui sa-l faca fara sa-l poata vedea si avind nici o putere asupra lui, pentru ca el are putere numai asupra trupului.” (DIALOGUL AL VI-LEA CU THOMASIOS).

CINTAREA A IV-A DIN URMATORUL IMN AL SF. EFREM SIRUL:

SFINTUL EFREM SIRUL (+373)

IMNELE PARADISULUI

1. În urechi îmi vine/ un cuvint din Scriptura care s-a citit si care mi-a adus multa bucurie: despre tilharul cel bun, el mingaie sufletul meu/ în mijlocul rautatilor lui, spunindu-i cita milostivire a avut fata de tilhar.
Fie ca El sa ma duca si pe mine în Gradina a carui nume, atunci cind îl aud ma umple cu bucurie./Mintea mea îsi rupe legaturile si se avinta în contemplarea Lui./Fa-ne vrednici ca sa ne facem/ mostenitori ai Împaratiei Tale!

2. Am vazut acolo un salas si un cort de lumina/ si o voce vestind: ”Binecuvintat tilharul / care prin har a primit cheile raiului!” / Mai întii am crezut ca el era deja acolo, dar mai apoi am cugetat: / ca sufletul nu poate simti raiul / fara tovarasul sau, intrumentul si harfa lui. / Fa-ne vrednici ca sa ne facem mostenitori ai Împaratiei Tale!

3. În acel loc al bucuriei, m-a cuprins o spaima / Dindu-mi seama ca nu este de folositor sa scrutezi cele ascunse. / O întrebare m-a napadit cu privire la tilhar: / Daca sufletul poate vedea si auzi / Fara trupul lui, de ce sa fie închis în el? / Si daca poate trai fara el, de ce sa fie închis în el? Si daca poate trai fara el / de ce sa moara odata cu el? Fa-ne vrednici ca sa ne facem mostenitori ai Împaratiei Tale!

4. Ca sufletul fara trup nu e în stare sa vada / O dovedeste trupul însusi; caci atunci cind ajunge orb / si sufletul este orb în el, bijbiind împreuna cu el. / Iata cum fiecare cheama si fiecare da marturie pentru celalalt : / Asa cum trupul are nevoie de suflet ca sa fie viu, / Asa si sufletul are nevoie de trup / ca sa vada si sa auda. / Fa-ne vrednici ca sa ne facem mostenitori Împaratiei Tale!

5. Daca trupul ajunge fara grai, si sufletul este lipsit de vorbire împreuna cu el: / Ba chiar aiureaza atunci cind trupul sufera fierbinteala. / Chiar daca sufletul exista prin el însusi / El nu exista cu adevarat fara tovarasul sau. / Se aseamana cu un fat în pintecele mamei lui: / Viu dar lipsit de cuvint sau gind. / Fa-ne vrednici ca sa ne facem mostenitori ai Împaratiei Tale!

6. Daca sufletul, cit este în trup, se aseamana unui fat, / Si nu e în stare sa se cunoasca nici pe el însusi, nici pe tovarasul sau, / Cu atit mai slab este odata ce paraseste trupul! / Caci atunci nu mai are simturile ca sa-i slujeasca ca unelte / Caca prin simturile tovarasului sau se arata si se face el vazut. / Fa-ne vrednici ca sa ne facem mostenitori ai Împaratiei Tale!

7. Nimic nu lipseste acelui fericit salas, / Caci acel loc al plinatatii este desavirsit întru toate. / De aceea sufletul nu poate intra aici singur / Caci ar fi lipsit atunci de toate: / Neavind simtire si cunostinta. Dar în ziua învierii / Va intra în el si trupul cu toate simturile lui. / Fa-ne vrednici ca sa ne facem mostenitori ai Împaratiei Tale!

8. Cind mina Ziditorului a plasmuit trupul [omului], / În asa fel încit sa cinte imne Facatorului sau, / Harfa era tacuta, lipsindu-i glasul, / Pina ce, în cele din urma a suflat în el sufletul care sa cinte înauntru / Astfel, coardele au dobindit sunet, / Iar sufletul a dobindit prin trup / Putinta de a grai întelepciune. / Fa-ne vrednici Doamne ca sa ne facem mostenitori ai Împaratiei Tale!

9. Cind Adam a fost desavirsit întru toate / Domnul l-a luat si l-a asezat în rai. / Prin el însusi si pentru el însusi, sufletul n-ar fi putut intra aici, / Dar împreuna, trup si suflet au intrat, curate / În locul desavirsirii. / De unde împreuna au si iesit întinate, / De aici sa învatam ca la înviere vor intra din nou tot împreuna. / Fa-ne vrednici Doamne ca sa ne facem mostenitori ai Împaratiei Tale!

10. Adam a fost un nepasator pazitor al Raiului / Caci furul iscusit a intrat hoteste / Si lasind deoparte rodul catre care alearga cei mai multi, / A furat chiar pe îngrijitorul Gradinii. / Atunci Domnul sau a iesit [din rai] ca sa-l caute / Si s-a pogorit la Iad (hades) si l-a gasit acolo / Luindu-l, l-a scos afara ca sa-l aseze din nou în Rai. / Fa-ne vrednici Doamne ca sa ne facem mostenitori ai Împaratiei Tale!

11. În salasele dorite de la marginea Raiului / Salasluiesc sufletele credinciosilor si ale dreptilor / Asteptindu-si aici trupurile, prietenenii lor, / Pentru ca atunci cind se va deschide usa Gradinii / Trupuri si suflete sa vesteasca cu osanale: / Binecuvintat Cel ce l-a scos pe Adam din Iad si l-a întors înapoi în Eden împreuna cu cei multi! Fa-ne vrednici Doamne ca sa ne facem mostenitori ai Împaratiei Tale!

2. AL 47-LEA IMN NISIBEAN

1. Focul sta ascuns / în lemn si-n cremene, / Pe care mintea noastra prin priceperea ei îl poate aduce la viata si sa-l faca sa scapere. / Acum daca vointa noastra poate trezi lucrurile create / Cu atit mai mult Vointa care le-a facut pe toate! / A poruncit si sufletul a luminat din trup, / Si astfel care a plecat si a parasit [trupul], va straluci din nou cu putere în el. / Trupul si sufletul meu Doamne, sa-ti cinte cîntari în Rai.

2. Razbuna Doamne acea defaimare / Care zice ca sufletul / Salasluieste vremelnic într-o casa / Si ca închiriaza acea casa / Platindu-i la plecare / Demolind-o si distrugind-o / Fie ca el sa intre acolo din nou si sa salasluiasca acolo iarasi! / Fie ca el sa aduca lauda în salasul sau / Si sa cinte imne în locasul lui! / Si fie ca vocea lui sa fie iarasi auzita / Si sa iasa afara din templu! / Fie ca sufletul si trupul meu, Doamne / Sa cinte imne în raiul Tau!
3. Frinturi din viata / Va misca din nou madularele / Miscarea gindurilor lui / Va clinti din nou simturile lui. / Bogatiile miresmei lui / Va emana din nou din venele lui. / Tot trupul îi va înapoia / Ceea ce a luat cu împrumut, / Astfel încit cu ajutorul lui ea îti va redobindi bogatiile / Si cu ajutorul ei îsi va proclama slava, / Cind [oamenii] vor da socoteala / Pentru viata si lucrarile lor. / Fie ca trupul si sufletul meu, Doamne / Sa cinte imne în raiul Tau!
4. Cu ajutorul gurii celei din trup, sufletul / A înaltat o rugaciune celei ce le aude pe toate. / Cu miinile trupului a dat pomana / Celui care le are pe toate. / Cu ochii trupului a citit Scriptura / Si cu urechile lui a ascultat învatatura. / Cu picioarele lui a intrat pe usa / Si a slujit în casa [lui Dumnezeu]. / Vezi, din experienta, ca sufletul / Exista pe de-ntregul numai în trup! / Binecuvintat fie Cel care a facut sufletul atit de nevoias / Încit sa-l preamareasca pe tovarasul sau. / Fie ca trupul si sufletul meu, Doamne, / Sa cinte imne în raiul Tau!
5. Vointa Facatorului trupului / Va stringe pulberea lui / Îl va înnoi si-l va transforma/ Într-un templu al slavei. / Îl va aduce în camara de nunta / Si va mingiia tovarasul de suferinta. / Si pe cel care sta jeling în Hades (Sheol) / Îi va aduce bucurie. / Si celui din cauza caruia cei nebunii deznadajduiau, / Cu milosirdie si putere va izbindi. / Fie ca trupul si sufletul meu, Doamne / Sa cinte imne în raiul Tau!
6. Picioarele încatusate ale trupului / Vor salta în rai. / Miinile lui nepunticioase / Vor apuca roadele, chiar si toate lucrurile bune. / Ochii lui orbiti / Îl vor privi pe Cel care le lumineaza pe toate. / Gura lui amutita / Se va deschide iarasi. / Urechile lui pecetluite / Vor auzi trimbita. / Si trupul sau stricacios / Va straluci de slava / Fie ca trupul si si sufletul meu, Doamne / Sa cinte imne în raiul Tau!
7. Si chiar daca vrajba, / Pofta trupului si lacomia / Si toate celelalte lucruri rele / Se vor ivi din trup / Chiar si necredinciosii spun / Ca trupul este un templu, / Pwentru ca ei nu pot birui / Patimile printr-un efort al vointei, / Si [spun ei] ca Duhul nu se rusineaza / Sa salasluiasca în necuratia trupului, / Si ca Duhul nu este tulburat / Asemeni lui Ieremia în groapa, / Fie ca trupul si sufletul meu, Doamne / Sa cinte imne în raiul Tau!
8. Apoi tocmai acest lucru îi nimiceste pe necredinciosi / De vreme ce sunt prinsi în propriile lor vorbe / Pentru ca s-au înfierat singuri / Spunind ca Duhul Sfint / Salasluieste în trupurile lor, / Care sunt ticaloase si lacome. / Si crezind ca au biruit / Sunt biruiti / Pentru ca, desi sufletul nebun fiind / Este un salas potrivit al Duhului / Atunci cu atit mai mult prin curatirea lui / Va fi vrednic de dragoste la învierea sa! / Fie ca trupul si sufletul meu, Doamne / Sa cinte imne în raiul Tau!
9. Daca un demon salasluieste în trup / Si chiar daca este un strain respingator / Desi este un ratacitor blestemat / Îi place sa locuiasca acolo / Si desi postul alunga demonul / El nu vrea sa plece din omul lacom / Atunci cu atit mai mult sufletul / Îsi iubeste salasul sau! / Pentru ca daca trupul si sufletul se afla în buna întelegere / Ei alunga strainul / Si cheama pe Duhul Sfint / Sa salasluiasca întru ei. / Fie ca trupul si sufletul meu Doamne / Sa cinte imne în raiul Tau!
10. Si daca un duh necurat / Poate salaslui chiar într-o libatie / Si se suie deasupra unui obiect fara viata / Si este închis în el / Si se îmbina cu o bucata de lemn / Cioplita si lipsita de judecata / Atunci cu atit mai mult Duhul Sfint / Va pretui cu înflacarare / Trupul care din pricina nadejdii [mintuirii] / A fost jertfit fara a jertfi!? / Chiar si junghierea sa este o manifestare / Un martor al învierii lui. / Fie ca trupul si sufletul meu, Doamne / Sa cinte imne în raiul Tau!
11. „Dumnezeu nu este un Dumnezeu / Al celor morti”, a spus Domnul nostru. / Morti sunt cei care îsi îngroapa mortii fara nadejde / Cei care s-au certat cu El / Cel care da viata fiilor oamenilor / Prin unealta pe care au mestesugit-o / Au fost învinsi. / Pentru ca El le-a spus din Scripturi / Si a dat viata mortilor pentru ei. / Prin cuvint si prin fapta / El a adeverit învierea. / Fie ca trupul si sufletul meu Doamne / Sa cinte imne în raiul Tau!
12. El l-a strigat pe Lazar care numaidecit / A iesit afara si i-a mustrat. / Pentru ca daca era mort pentru Domnul Sau / Atunci nu ar fi putut sa-i raspunda. / În moartea lui, el era viu / Pentru vocea aceea care l-a înviat / Cel mort traieste, / În vreme ce ei erau invidiosi si morti. / Domnul nostru a plins / Pentru cei vii care erau morti / Pentru ca ei au plins învierea / Care l-a veselit pe Lazar. / Fie ca trupul si sufletul meu, Doamne / Sa cinte imne în raiul Tau!
13. Omul cel mort / Întru care viata ascunsa este îngropata / Traieste întru Domnul / Chiar si înainte de a învia / Si tot asa cel pacatos / Este mort chair înainte de a muri. / Omul cel mort [Lazar] / I-a condamnat pe necredinciosi / Ca ei însisi sunt morti, / Fiind îngropati înca în timpul vietii / [Pe dinafara] înzorzonati de straile lor, / [Pe dinauntru] fiind rosi de patimi. / Fie ca trupul si sufletul meu, Doamne/ Sa cinte imne în raiul Tau.
14. Fie ca sa nu fiu vazut, Domnul meu, / Împreuna cu acesti oameni în iad! / Si fie ca ei sa nu rida de mine, / Ca nu am fost mai întelept decit ei! Cel putin nu voi fi învinuit / Ca nu mi-am folosit graiul în slujba adevarului. Doamne, fie ca eu / Sa nu fiu vazut împreuna cu ei! / Fie ca ei sa stie aceasta din urmatoarea pricina / Tu ai avut mila de mine la înviere: / Chiar daca eu am vorbit despre înviere / Atit cit am fost în stare. / Fie ca trupul si sufletul meu, Doamne / Sa cinte imne în raiul Tau!

Traducere de Virgil Baidoc