Bucuresti, 23 ianuarie 1950

Scumpe Parinte Agaton,

Ne întrebam tocmai daca nu cumva, tot traind atita vreme în Arcadia, nu ne-ai uitat. Rindurile atit de pline pe care le-am primit mi-au talmacit ca nu, asa cum banuiam.
Sa nu crezi ca marile aventuri ale pasarilor calatoare nu ne dau si noua, celor înlantuiti, fiorii eliberarii! Pina la împlinirea vremii, ne trudim sa facem cit putem din necesitata virtute. Te asigur ca nu-i usor!
Parintele Ilarion ne-a umplut de însufletire cu amanuntele lui. Daca se va face cu dreapta socoteala, asa cum am vorbit si cum sper ca vom mai vorbi, lucrul poate sa fie providential.
Probabil pentru ca nu ai mai fost pe aici, despre Sfintia ta nu m-au mai întrebat decât prietenii; încolo, apele s-au linistit.
Le spuneam celor mai de-aproape cit te invidiez ca ti-a scos Dumnezeu asa de curind în cale aceasta minunata izbavire!
Fie mila Domnului cu toata aceasta noua întocmire si binecuvintarea Lui sa o fundeze pe temelii nezdruncinate! Mai mult decit oricind, e vremea Viului Dumnezeu, e vremea manastirilor.
Dulcele Iisus Cel preamilostiv sa te învredniceasca sa-i alcatuiesti obste si manastire cu adevarat duhovniceasca!
In vulturescul zbor al chemarilor Duhului, fii bun si primeste si neputincioasele pasari domestice de la Antim, care-si irosesc vremea în deznadajduitul lor cotcodacit iremediabil.
Cu toata dragostea în Preadulcele Iisus,

Arhim. Benedict

P.S.: Plecaciuni duhovnicesti Marelui Awa, cu toata dragostea care nu se poate spune.