Sfânta Manastire Slatina, 20 decembrie 1954

 

Prea Cuvioase Parinte Daniil,

Multumita ajutorului lui Dumnezeu, Care nici de data aceasta nu m-a parasit, am scapat de starea aceea de neduhovniceasca tulburare.
Ma întristasem, cu adevarat, pentru doua curmale si acum le-am gasit. Dar, spre deosebire de acel întelept parinte, care, si în paguba, si în paruta-i suparare, era în cistig, eu sunt pagubas în amindoua împrejurarile...
Dorul de singuratate, însa, nu m-a parasit, si-l simt cum se urzeste si creste. Chemarea plina de dragoste a Sfintiei voastre îi da si mai mult avint. Sunt plin de nadejdea ca se va si înfaptui cindva. Dar noi toti suntem din aceeasi plamada. La un lipsit de vlaga duhovniceasca, la un nehotarit si la unul cu putinatate de întelegere, ca mine, toate se fac cu încetineala. Poate a fost de trebuinta acest popas la piciorul muntelui. Nu oricine se poate avinta asa, dintr-o suflare, spre culme. Si, iarasi, nu-i usor sa-si azvirle cineva inima peste obstacol, sus, cind nici n-a ajuns sa si-o gaseasca macar, ci abia e în cautarea ei. Astept dar vremea potrivita si, pina atunci, sa nu pregetati a ma ajuta cu sfintele rugaciuni.
Va multumesc din toata inima pentru bunele urari de sfintele sarbatori si va rog, la rindu-mi, sa fiti încredintat de neprecupetita dragoste si cuviinciosul respect ce vi le datoreaza un mai mic si smerit frate în Domnul. Dea Mintuitorul nostru ca anul 1955 sa fie anul împlinilor, iar Sfintiilor Voastre sa va aduca bucuria de a vedea înfaptuit gindul scump ce va sta la inima!
Parintii heretisiti va multumesc cu cuvenitele urari de sarbatori si anul nou. O, de ne-ar aprinde Dumnezeu inimile, ca pe a Sfântului Ignatie, pe care-l praznuim astazi!
Cu smerite metanii,

Protos. Petroniu

 

 

P.S.: De la Bucuresti, nimic vrednic de stiut. Planurile cred ca le-ati primit prin parintele Proclu.