- Prea Cuvioase, va multumim ca ati acceptat acesasta convorbire, mai ales ca am fost înstiintati ca de obicei evitati orice fel de interviu. Pentru început as vrea sa ne spuneti ce anume v-a determinat ca la o vîrsta atît de frageda, la 14 ani, în copilaria Prea Cuviosiei voastre, sa alegeti drumul manastirii. Sînteti de 74 de ani în manastire…
- Ce va pot eu spune… Eu am venit la manastire mînat de aceleasi sentimente pe care le aveau toti tinerii care faceau pe atunci acest lucru.
- Si anume? Ce îi facea pe tinerii, destul de numerosi înteleg eu, sa aleaga acest drum. De ce nu alegeau ca acum, drumul Bucurestiului, al strainatatii, al capatuielii?
- Erau, într-adevar pe atunci multi tineri care veneau la manastire. În ceea ce priveste capatuiala, exista mai multe moduri de a te capatui…
- Dumneavoastra l-ati ales pe cel spiritual…
- Eu nu m-am dus sa ma capatuiesc!
- Ci sa va îmbogatiti spiritual.
- Exact! La manastire era multa viata religioasa.
- Pentru asta veneau deci tinerii. Prea Cuvioase, a meritat sa va dedicati aproape 75 de ani din viata acestui drum?
- Eu zic ca a meritat!
- Cu toate necazurile prin care ati trecut?!
- Bineînteles! Acum cei care vin la manastire, precum ati spus, vin cu un scop precis, sa învete, sa stie meserie… Pe atunci însa tinerii veneau pentru manastirea însasi, pentru tot ceea ce gaseau la manastire.
- Astazi mai vin tineri de 14 ani sa ramîna la manastire?
- Vin însa întrebarea este daca si ramîn!
- Deci vin si nu ramîn prea mult…
- Sînt si cîte unii care mai ramîn dar aceia sînt putini.
- Îmi amintesc de o vorba a parintelui Cleopa care spunea ca îti trebuie rabdare ca sa ramîi ancorat în viata aceasta monahala.
- Si nu avea dreptate?
- Bun. Atunci vreau sa-mi spuneti în ce masura mai au tinerii din ziua de azi rabdare pentru asa ceva?
- Tinerii nu prea mai au rabdare. Rabdarea trebuie sa o ai în tine, nu este ceva care se adauga cu timpul!
- Si este bine ca tinerii sînt nerabdatori?
- Depinde de ceea ce vor sa faca în viata!
- Dar sînt tinerii pregatiti îndeajuns pentru a îmbratisa viata monahala?
- Nu pot generaliza dar cred totusi ca nu avem multi tineri pregatiti pentru monahism!
- Rezista tinerii pîna la capatul drumului fara compromisuri, fara a li se încovoia coloana vertebrala?
- Greu de spus, numai Dumnezeu stie asta…
- Prea Cuvioase, ati sfatui un tînar sa intre si sa ramîna într-o manastire?
- Depinde! Probabil ca as face-o daca m-as convinge ca “are stofa” pentru asa ceva.
- Si cum va dati seama daca “are stofa” un tînar?
- Un om cu “stofa” este întotdeauna un om evlavios, un om care stie sa se roage.
- Si avem astfel de tineri?
- Avem, totul este sa-i gasim!
- Prea Cuvioase, credeti ca ar mai putea fi reînfiintata o miscare precum “Rugul aprins”?
- Ar putea daca am avea si oamenii necesari. Raspund deci ca si la întrebarea precedenta, totul e sa-i gasesti!
- Si cum îi gasim?
- Aici este o taina! Depinde de cum cautam, depinde de iscusinta fiecaruia!
- Prea Cuvioase, ne ajuta lucrurile acestea pe care le cautam, ne ajuta cuvintele de folos dupa care umblam?
- Ne ajuta, ne ajuta! Trebuie sa stiti ce vreti sa învatati si sa înmiiti cautarea!
- Credeti ca ar trebui sa închid reportofonul pentru a putea învata ceva de la Prea Cuviosia voastra?
- Tot ce pot sa-ti spun este ca “Rugul aprins” nu a fost facut cu reportofoane! Pe atunci nici nu exista asa ceva!
- Parintele Cleopa era de parere ca acestea sînt uneltele satanei…
- Nu întotdeauna!
- Dar cu ele putem raspîndi cuvintele Prea Cuviosiei voastre tuturor celor care vor sa va auda.
- Stiu, este si asta un mijloc de comunicare.
- Si totusi respingeti aceste aparate…
- Nu le resping însa sînt de parere ca nu asa se procedeaza pentru a învata ceva.
- Prea Cuvioase, de ce pleaca românii din tara lor?
- Pe vremea mea nu plecau atîtia…
- Acum însa pleaca…
- Se duc sa strînga bani, sa aiba dolari, sa traiasca mai bine…
- Dar pe atunci nu erau probleme? Nu doreau si atunci oamenii sa traiasca mai bine?
- Ba da dar pe atunci partea materiala era la egalitate cu cea spirituala.
- Acum partea spirituala a decazut?
- Pentru multi tineri a decazut!
- Ca români credeti ca ar trebui sa alegem estul sau vestul?
- Ar trebui sa stam la casa noastra! Ar trebui sa ne facem datoria de cetateni români!
- Si ca cetateni români sa alegem NATO?
- Ca cetateni români sa alegem Tara Româneasca! Ce sa facem noi cu NATO?! NATO este doar o cursa. Noi sîntem ortodocsi iar NATO ne obliga, mai delicat, mai fortat, sa votam niste pacate!
- Prea Cuvioase, credeti ca România ar avea nevoie de un rege? Avem nevoie de monarhie sau este bine sa ramînem republica?
- Este greu sa va raspund la asa ceva, trebuie bine chibzuit! Stiu ca majoritatea este împotriva regelui însa eu daca ar fi sa aleg as alege monarhia. Cred ca ar aduce mult mai multe schimbari în bine pentru tara. Sau mai bine sa se puna la vot!
- Apropos, ca tocmai vin alegerile, pe cine credeti ca ar trebui sa votam?
- Pe Iliescu! A fost Constantinescu, a fost si Iliescu mai devreme, acum sa vina iar el! Daca vorbim serios însa nu as recomanda pe nimeni!
- Ne cam dezorientati…
- Atunci gasiti dumneavoastra altul…
- Avem altul?
- Pai din atîtea milioane de români s-o gasi careva mai muncitor.
- Dati-ne macar un nume…
- Nu stiu! Eu sînt bolnav de peste un an de zile, nici macar la slujba nu ma mai duc. N-am radio, n-am televizor, eu de unde sa-i stiu?!
- Prea Cuvioase, dati-ne în încheiere un cuvînt de folos pentru toti cei care vor citi acest dialog…
- Eu sînt un tip mai taciturn, scoti cuvintele cu clestele din gura mea…
- Poate ca este mai bine asa.
- Este mai bine în vremurile astea cînd se vorbeste mult si se face putin. Sa facem ceva!!!
- Ce sa facem Prea Cuvioase ca sa schimbam ce-i în tara? V-am cerut un cuvînt de folos pentru a stii tineretul încotro sa o apuce…
- Sa o apuce spre Dumnezeu!!!
- Stie drumul?
- Sîntem crestini de 2000 de ani, gasim noi drumul! Plus ca în zilele noastre sînt si oameni învatati, sînt atîtea scoli, sînt predicatori, biserici… Gasim noi drumul, nu m-am nascut eu sa orientez crestinii!

Convorbire realizata de Fabian Anton
Manastirea Antim
Bucuresti 12 mai 2000