VICTORIA SI MARIAN ZIDARU

"Am simtit atunci ca mâna care trasa linia era

condusa de cineva si ceea ce a iesit e lucrarea de azi"

- Trebuie sa marturisesc ca, spre deosebire de alte ocazii, cind reporterul îsi cauta interlocutorii, acum nu eu v-am solicitat pentru acest interviu, desi numele dumneavoastra nu-mi sunt straine. A fost, deci, o situatie insolita. Va rog sa va prezentati.
Marian Zidaru: Putem spune despre noi ca am terminat Institutul de Arte Plastice: eu în 1981 si Victoria în 1983, iar de atunci urmam o cale de creatie care este rezultatul conlucrarii cu Duhul Sfint. Am remarcat la un moment dat ca momentul creatiei nu este unul particular, iesit din vointa personala a unui individ, ci e rezultatul unui dialog, al unei comunicari. Asupra acestui adevar pot confirma mai multi artisti, nu e o revelatie personala. Arta este un mod de dialog, o forma de profesie, un fel prin care Dumnezeu le vorbeste oamenilor si altfel. La început, prin '81 nu-mi dadeam seama ca lucrarile mele erau conditionate, ca nu eram stapân pe vointa mea de artist, ca unele lucrari nu se puteau face decât într-un anumit fel. La un momemt dat, am sculptat un miel, „mielul mistic", cu sapte ochi si sapte coarne, fara sa-mi dau seama de ce; am încercat sa-l modific, sa ajung la alta interpretare formala, dar a fost imposibil. Mai târziu, dupa ce am terminat lucrarea, am gasit întimplator în Biblie acel pasaj în care era descris „mielul mistic", cu sapte ochi si sapte coarne. Pâna atunci nu aveam cunostinta de existenta, nici macar livresca, a unei astfel de fiinte. Din acel moment am început sa ne orientam în totalitate spre acest fel de conlucrare. Pe 22 decembrie 1985, domnul Dan Haulica a vernisat o expozitie la Muzeul Satului, expozitie pe care o intitulasem „Craciun însângerat". Expozitia trata tema unui martiraj în masa, a unei ucideri multiplicate a lui lui Iisus Hristos; gândeam atunci ca Iisus Hristos a fost ucis de 144.000 de ori, ca fiecare prunc înjunghiat atunci întruchipa pe Domnul nostru. Mai tirziu, a fost frapanta pentru noi coincidenta cu evenimentele care s-au petrecut la Bucuresti exact peste patru ani, adica la 22 decembrie 1989. Expozitia mi-a fost sugerata de Anca Vasiliu care, vazindu-mi lucrarile, a socotit ca Muzeul Satului e un loc nimerit pentru sculptura mea. Mi-a fost destinata o sura taraneasca. Cind am ajuns cu lucrarile acolo, m-am speriat si m-am rugat la Dumnezeu sa-mi arate daca e vointa lui sa fac expozitia în acel loc; eram înfricosat de aspectul dezolant al acelui interior taranesc. In secunda aceea a început sa ninga cu fulgi mari, care patrundeau în sura prin acoperisul spart si se asezau pe lucrari. Am trait un moment de fericire indescriptibila. Tot atunci, în lada în care-mi transportasem lucrarile, am gasit un timbru, din Brazilia, pe care era reprodusa o pictura ce trata tema nasterii Domnului. Aceste fapte nu erau întimplatoare. (Câtiva ani mai târziu, Marian Zidaru avea sa expuna în Brazilia, la Sao Paolo - V.A.). In 1984, de fapt atunci am trait revelatia acestei comunicari, eram în Venetia, în Piata San Marco, si acolo m-a cuprins o lumina puternica si o voce venita din interior, dar de o profunzime acuta, mi-a spus: „Marian, sa nu ramii aici, sa te întorci in România! Ceea ce vezi aici sa faci acolo!" Starea pe care am trait-o în Piata San Marco s-a mai repetat când am vazut fotografia cu biserica din Ghelari. Am plecat acolo si, împreuna cu preotul Nerva Florea, am ajuns la întelegerea de a lucra o poarta monumentala care trebuia sa se integreze într-o arcada. Intorcindu-ma la atelier, am început sa fac mai multe schite, dar nimic nu ma multumea. Dupa ce m-am hotarit sa las tigara, sa-mi las patimile, am închis într-o zi usa atelierului si m-am asternut pe lucru. Am simtit atunci ca mina care trasa linia era condusa de cineva si ceea ce a iesit e lucrarea de azi. Am început sa cioplim poarta si în '87 am luat prima cunostinta despre zidirea asupra careia vrem sa va vorbim si pentru care v-am cautat. Au venit acolo, la Ghelari, câtiva credinciosi si una dintre persoanele acestea purtatoare de Duh Sfint - de fapt Dumnezeu comunica prin sufletul ei adevaruri de mare calitate - ne-a vorbit despre aceasta zidire. Intre altele, am întrebat atunci pentru ce aveam tot timpul îndoieli...
Victoria Zidaru: Aparent, era ceva inexplicabil în faptul ca ceea ce faceam nu era liberul nostru arbitru si atunci când am avut prilejul de a comunica prin cineva cu Dumnezeu am vrut o certitudine, la fel cum a fost cu minunea de la Muzeul Satului. Pe vremea aceea Marian avea îndoieli si se întreba daca nu cumva ceea ce facuse pentru expozitia „Craciun însângerat" nu e vointa lui Antihrist. „Cruzimea asta ma înfricoseaza, daca vorbesc despre nasterea lui Antihrist?!" - se framânta Marian. Sunt momente în viata când simti ca ceea ce faci e peste puterile tale, esti tulburat si întrebari de tot soiul te asalteaza.
Marian Zidaru: Acolo la Ghelari, în întâlnirea de care va vorbeam, am primit confirmarea la întrebarea pe care i-o formulasem: „Doamne, aceste lucrari care ies din mina mea sunt de la tine?" „Te-ai îndoit de acest lucru?!" Incet, încet am intrat în taina lucrarii despre care vrem sa vorbim, e lucrarea Duhului Sfânt care s-a coborât în 1955 asupra unei fete crestine din zona asezarii Pucioasa, fiica unei familii amarite, careia i s-a cerut o pregatire speciala, printre care si un post de 40 de zile. Prin gura ei graia cuvintul lui Dumnezeu. Prin aceasta faptura, sfinta Virginica, timp de 25 de ani bunul Dumnezeu a îndrumat o comunitate mica pe drumurile Bisericii noastre Ortodoxe. Dupa 25 de ani, cind Dumnezeu a luat aceasta fecioara la Cer, lucrarea Duhului Sfint a continuat prin sora ei si lucrarea era, de data aceasta, mult mai concreta.
Victoria Zidaru: Daca la început legile pe care le transmitea Dumnezeu erau accesibile multora, ele fiind îndeobste propovaduite de Biserica, mai tirziu, cercul celor carora le era adresata vointa Celui de Sus s-a restrins.
Marian Zidaru: De exemplu, atunci a coborit aceasta lege a curateniei, a neîntinarii, spunind ca omenirea a depasit limitele normalului si ca nasterea pruncilor nu se mai face în conformitate cu legile divine, caci sfinta legatura a casatoriei e pervertita, adica astazi tinerii nu se mai casatoresc din dorinta curata de zamislire, ci dintr-o exacerbare sexuala. Dumnezeu sfatuieste crestinul sa se opreasca de la întinarea trupeasca si sa-si traiasca restul vietii într-o curatenia si o comunicare cu El.
Victoria Zidaru: Nu a impus aceasta lege, ci a spus ca „placut e lui Dumnezeu..." Pentru ca si Sfintul Apostol Pavel spune „ca bine este ca toti sa fie ca mine, dar daca cineva nu poate, atunci omul sa se casatoreasca..."
Marian Zidaru: In ultimii ani, lucrarea Duhului Sfint a trecut peste acel loc despre care va vorbeam si unde s-a construit „Biserica Noului Ierusalim". In acel loc, vocea Domnului este auzita de 14 persoane, care traiesc într-o comuniune monahala.
- Manastirea exista de acum?

Victoria Zidaru: Acum ea se picteaza.
- Sunt tulburat nu numai pentru ca mi se încredinteaza aceasta taina, dar si pentru ca marturisirea dumneavoastra vine dupa ce m-a luat confident asupra aceleiasi lucrari domnul Gheorghe Zamfir. Cind, la începutul acestui an, i-am luat pentru „Cotidianul" un lung interviu, la plecare mi-a dat un pergament pe care figura acest lacas sfint.
Victoria Zidaru: Totul e din vointa lui Dumnezeu: dimensiunea, forma, numarul usilor - 12 metri, al cupolelor - 33, înaltimea de 12 metri, lungimea si latimea egale cu înaltimea.
Marian Zidaru: Tot în Cuvintul coborit din acest loc s-a adus si poarta de la Ghelari, prin stradania maestrului Zamfir, si montata aici. Fac aici o paranteza si spun ca odata, demult, El spunea ca aceasta poarta va fi terminata la „Cerul Sfint". Noi nu ne-am dat seama atunci, de fapt nici nu aveam cunostinta de locul acesta, ca „Cerul Sfint" e în acest loc de la Pucioasa.
Victoria Zidaru: Cerul s-a coborit pe pamint aici, daca oamenii vietuiesc ca în cer. Cind îndemnul lui Dumnezeu e urmat de paminteni, ei traiesc ca în cer! Omul nu trebuie sa aiba vanitatea de a fi un sfint, ci sa aiba dorul, nazuinta de a urma modelul sfint! Domnul spunea: „Tata, Eu sunt usa prin care voi va veti întoarce acasa". Acasa, fiind gradina Edenului; toti simtim acest dor dupa locul pe potriva caruia noi am fost creati. Dumnezeu, în marea Lui bunatate, îl iarta pe om, ca sa-l readuca în Gradina Edenului.
Marian Zidaru: Sa-l readuca în ordinea divina.
Victoria Zidaru: Dar aceasta mutatie nu va fi facuta fara mari suferinte, fara mari tulburari, cu întimplari neasteptate.
Marian Zidaru: Prin acest loc, Dumnezeu va ridica o preotie noua dupa rinduiala lui Melchisedec, menita sa reaseze legea în forma originara; nu din voie proprie poate sa ajunga cineva preot devotat lui Dumnezeu, ci doar cel chemat.
Victoria Zidaru: Probabil ca unele idei pe care le auziti sa fie socante...
- Nu pot decit sa ramin la nivelul celui care va asculta si se face cutie de rezonanta. Intotdeauna, in preajma artistilor autentici am încercat sfiala de a fi martorul unei minuni. Si, din nou, ma gindesc la minunea care se cheama Gheorghe Zamfir si pe care, la fel, l-am ascultat tulburat si nu l-am cintarit cu masura pe care o folosesc cind îmi fac meseria de ziarist, masura în care un dialog este o confruntare. Acum, dimpotriva... în ce moment gindul dumneavoastra de taina s-a întilnit cu taina pe care o poarta Gheorghe Zamfir?
Marian Zidaru: Atunci cind Dumnezeu ne-a trimis spre el.
Victoria Zidaru: Cam cu sase luni înainte de venirea lui în tara, în iarna trecuta, mi s-a spus „Cautati-l pe cel care cinta României Cintarea cintarilor..."
- Cine a primit porunca aceasta?
Victoria Zidaru: Persoana aceasta este statatoare în acel loc de la Pucioasa.
Marian Zidaru: E vorba de locuinta unui taran, a lui Bunea Ilie, un om tinar, care a gazduit aceasta lucrare a Duhului Sfint, s-a lasat hranit de Duhul Sfint înca din frageda copilarie.
- Cine a pus pe hirtie proiectul acestei zidiri inspirate de vointa divina?

Marian Zidaru: Noi am fost proiectantii, dar n-am facut decit sa spatializam cuvintul lui Dumnezeu. N-a fost un lucru tocmai usor. Daca va aratam proiectele initiale, veti vedea ca sunt cele ale unei Biserici Ortodoxe în maniera brincoveneasca sa zicem, cu 12 pridvoare.
Victoria Zidaru: Adica Marian a respectat baza cu cele 12 usi, cu trei cupole, dar nu iesea ceva care sa ne multumeasca; eram datornici rutinei.
Marian Zidaru: Dumnezeu a coborit atunci Cuvint sa caut în schitele mele mai vechi si acolo voi gasi solutia pentru biserica cu 33 de cupole. Am urmat porunca si, într-adevar, am gasit un desen din 1989, în care era figurata o stratificare de arcade. Acea schita era urmarea unei întilniri cu o femeie care venise la Ghelari, spunind ca i s-a aratat Maica Domnului într-o noapte si i-a spus ca ea se va vindeca în biserica cu cele 33 de cupole. Femeia a venit la Ghelari, a cautat biserica despre care se vorbise, n-a gasit-o si a plecat contrariata. Eu am pastrat ideea si, dintr-o necesitate pe care atunci nu aveam cum sa mi-o explic, am facut acest desen pe care l-am uitat printre hirtii.
- In marturisirea dumneavoastra va întoarceti des la biserica din Ghelari. Vreti sa-mi vorbiti despre ea?
Marian Zidaru: A fost începuta în 1939, ca urmare a unei revelatii pe care a avut-o preotul Nerva Florca. Cu mari greutati, el a înaltat aceasta biserica în satul Ghelari, sat care-i fusese indicat prin vointa divina. Cind ea era gata încheiata, au avut loc sub biserica, unde sunt sapate galerii de mina, explozii necontrolate, care au fisurat terenul si au crapat biserica. Mult timp s-a straduit preotul sa consolideze lacasul. A murit fara sa-si vada visul împlinit.
Victoria Zidaru: Menirea bisericii de la Ghelari a fost sa lucreze Poarta Domnului.
- Ce proportii are ea?
Marian Zidaru: 5, 80 m înaltime si tot atita pe latime. E din stejar masiv.
- Citi ani ati lucrat la ea?
Marian Zidaru: Trei ani de zile. In acest timp, în jurul lucrarii s-au produs discutii si nemultumiri din partea celor care comandasera poarta.
- Cum s-au despartit localnicii de aceasta lucrare monumentala?
Marian Zidaru: Foarte greu. De fapt, maestrul Gheorghe Zamfir a mers acolo si le-a spus ca o cumpara pentru el. Satul era foarte pornit împotriva noastra si satenii mi-au spus ca mai bine o ard decit sa ne-o dea.
- Probabil ca erau mindri de aceasta lucrare.
Marian Zidaru: Nu, nici macar nu-i interesa. A fost o revolta hranita de invidia a doi colegi care au lucrat cu noi acolo si care, pina la venirea noastra, erau linistiti, cistigind foarte bine, în comparatie cu lucrarile de proasta calitate si facute fara osteneala. Dupa venirea noastra s-a pus problema calitatii...
Noi am lucrat, practic, fara bani, primind un salariu de 2. 500 lei pe luna timp de trei ani. Actele sunt acolo. Afara de noi doi si copilul, mai aveam trei ucenici, apoi au mai venit înca trei ucenici. Din acesti bani ne cumparam si sculele trebuitoare. De abia în al treilea an ne-au dat 5. 000 de lei pe luna, iar ei, colegii nostri, credeau ca avem venituri mult mai mari decât ei si de aici a început invidia. Ne-au facut dosar, au împinzit satul cu tot felul de povesti despre noi, ca sa ajungem sa fim, pina la urma, în atentia Securitatii. De fapt, am fost expulzati de acolo cu Securitatea si militia.
Victoria Zidaru: S-a întimplat ca în Piata Universitatii, în iunie '90. Aici au nimerit minerii, acolo - un fel de sateni...
Marian Zidaru: De ce? Pentru ca pe poarta e sculptata coroana regala. Si tot acolo scrie: „O, Doamne sfinte / Ceresc parinte / Sustine cu a ta mina / Coroana româna"!
Victoria Zidaru: Acest motto era foarte des folosit în cuvintele pe care le cobora Dumnezeu. Atunci, noi nu stiam ce reprezinta aceste versuri. Numai cei batrâni, participanti la lucrare, stiau ca era un fragment din imnul regal, dar le era teama sa ne spuna.
- Iertata-mi fie curiozitatea gazetarului: cum ati luat cunostinta de aceste versuri?
Victoria Zidaru: Sunt mai multe forme de coborire a Cuvintului Domnului. Una e a vasului adormit si duhul ei e înlocuit de Duhul lui Dumnezeu; chiar Dumnezeu vorbea prin ea. Si începea cu aceste versuri: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte miluieste-ne pre noi" repetate de noua ori, dupa care începeau versurile din imnul regal. Noi nu stiam de unde sunt aceste versuri, iar lor le era teama sa ne spuna.
- Dar de cind dateaza aceasta revelatie?
Marian Zidaru: Din 1955, prin Sfinta Virginia si sora ei.
- Poate ca erau reminiscente scolastice. Erau oameni de carte?

Victoria Zidaru: Nu, erau analfabete, în 1960, vreo sapte sau opt oameni din aceasta comunitate au facut puscarie pentru ca s-a auzit ca ei au afirmat ca Regele Minai se va reîntoarce.
- Cum, acesti oameni pot fi întilniti, traiesc?
Victoria Zidaru: Da, aceste marturii exista si sunt scrise, pentru ca au fost prezentate Prea Fericitului Teoctist pentru canonizare...
- Sunt tulburat de cele pe care mi le spuneti...
Marian Zidaru: Ati fost indicat ca omul caruia trebuie sa-i spunem toate acestea; nu facem nici un pas fara sa fim trimisi.
- Cind a început constructia acestei biserici?
Victoria Zidaru: Anul trecut si a fost Cuvintul ca va fi terminata în trei luni si în trei luni a fost terminata. Dar nu numai biserica. Acum doua zile (23 iulie - V. A.) s-a împlinit anul de la sfintirea locului de catre un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. Acest ierarh, fiind aidoma lui Nicodim de pe vremea Trupului Domnului, a fost singurul care a recunoscut în aceasta zidire vointa Celui de Sus. Cind a cunoscut lucrarea era simplu calugar la manastirea Sinaia si s-a lasat calauzit de Cuvintul Domnului, a urmat, pas cu pas, vointa lui Dumnezeu. Dumnezeu numeste acest loc piatra de început, iar aceasta constructie e numita Sfinta Sfintelor a Noului Ierusalim. E, deci, locul în care s-a nascut Hristos în Duh.
- Cine a contribuit la finantarea acestei lucrari?
Marian Zidaru: In mare parte s-a facut prin vinzarea lucrarilor noastre, dar a mai fost si o familie... Numai cei numiti de Dumnezeu. El n-a acceptat donatii publice.
- Fata de lumea în care traim care e împovarata de nevoile materiale, în cea mai mare parte a ei, si de goana dupa capatuiala în rest, devotamentul cu care s-a înaltat aceasta biserica e chiar o minune de ordin moral!
Marian Zidaru: Poate, dar noi n-am simtit nici o povara, pentru ca fiecare poarta o deschidea Dumnezeu si noi nu faceam decit sa mergem si sa culegem roadele.
Victoria Zidaru: Practic, Marian a colindat toata lumea cu lucrarile lui.
- Care sunt temele dumneavoastra predilecte în arta mistica pe care o slujiti?
Marian Zidaru: Tema sacrificiului pruncilor avortati, aceasta stare îngereasca pe care omul o are cind este înca nenascut.
Victoria Zidaru: Omorind un copil în pintecele mamei, omori un înger!
Marian Zidaru: In ultimul timp, am început sa folosesc planul înclinat, ca un drum ce urca spre Cer, spre mintuire si, pe acest plan, embrionul uman cunoaste o stare evolutiva care-l duce prin credinta si rugaciune în Gradina Edenului.
- Mi-ati motivat nevoia de a sta de vorba împreuna prin faptul ca aveti sa-mi dati o veste buna. Ar mai fi ceva de adaugat?
Marian Zidaru: Da, Dumnezeu a iesit cu Cuvint din acest loc, si începind din acest moment, poate fi facuta publica aceasta lucrare. Prima iesire în public, privitor la aceasta lucrare, s-a facut cu citiva ani în urma printr-un mesaj care facea cunoscut lumii ca România a fost aleasa de El, iar Regele Mihai alesul Lui. Regele se va întoarce din nou si va deschide ochii celor adormiti si va fi nu numai un conducator al tarii, ci si un conducator spiritual al lor. Tot prin acel Cuvint se anunta construirea acestei cetati a Noului Ierusalim. Totodata, se anunta ca lumea va începe sa fie purificata prin foc si sabie, va fi pedepsit Babilonul si tot ceea ce înseamna Babilon de pacat - si înclinatie spre pacat. Imediat dupa ce cuvintul s-a facut auzit, a început razboiul din Golf, luptele din Jugoslavia etc. Intr-o lucrare mai veche, Dumnezeu spunea ca România va ramâne ca o oaza într-o mare de foc. Dar si România va trece printr-o curatire si apoi vor veni aici toti cei alesi de El pentru a crea Noul Ierusalim.
Victoria Zidaru: Se spune în Scriptura ca Domnul a fost întrebat cum va fi a doua Lui venire. „Va veni ca un fur noaptea, ca o cursa va fi venirea Mea." De aceea, cei curatati vor simti ca Hristos e din nou printre noi.
Marian Zidaru: Dumnezeu vine acum prin cuvint, El învie acum sufletele amortite. De fapt, aceasta lucrare e a treia manifestare. Prima a fost cind Dumnezeu a înzestrat poporul lui Israel cu legile pe care i le-a dat lui Moise; apoi a doua lucrare a fost venirea lui Iisus Hristos, prin care Dumnezeu a coborit legea iubirii; iar acum, cea de-a treia lucrare a Duhului Sfint pune temelia întoarcerii în Gradina Edenului. Acest moment va însemna un sfirsit, dar si un nou început. Avem constiinta ca sunt oameni în aceasta tara care comunica cu Dumnezeu si ca ei asteapta sa afle locul în care se înalta cetatea Noului Ierusalim.
Victoria Zidarii: E dezlegarea sa dam de stire ca aceasta cetate exista!
- Cind va fi sfintit acest lacas?
Marian Zidaru: Mai e putin de pictat, iar sfintirea se va face cind vom avea de stire.
- Cine picteaza?
Marian Zidaru: Un ucenic de al meu. Dumnezeu a lasat deoparte pe maestrii care voiau ca pictura sa fie de ei hotarita si a apelat la un om fara vanitate. Pentru aceasta lucrare, acest ucenic a renuntat la Facultatea de Arte si se supune vointei Domnului.
- Tulburat de aceasta marturisire pe care mi-ati încredintat-o, vreau sa va întreb daca sunteti constient de riscurile la care va expuneti cerindu-mi sa o fac publica?
Marian Zidaru: Niciodata Cuvintul Domnului nu a fost primit de la început asa cum ar fi trebuit, de-abia într-un tirziu, cind a devenit fapta, a fost crezut de toti.

Post-scriptum: Ma opresc aici cu transpunerea acestei întimplari, nu înainte de a va marturisi ca au ramas netiparite fapte care privesc iminenta reîntronare a Majestatii Sale Regele Mihai I, ca si transcrierea hrisovului pus la temelia acestea zidiri. Motivul? In primul caz - dintr-o mistica personala, în timp ce a doua omisiune - dintr-o credinta ca forta cuvintului sacru sta în oralitatea lui. In rest, Doamne ajuta...

Reprodus din „Cotidianul",

6 august 1992