Acest minunat Parinte Teofil

Cuvintele nu sînt ale noastre. Le-a rostit, cîndva, cu oca-zia unei vizite la Galati, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist. Le-a rostit pe deplin meritîndu-le parintele Teofil Pandele.Îi stia Prea Fericitul si lucrarea si viata.
L-am cunoscut în 1988, cînd participa la sfintirea prea frumoasei biserici din Slatioara - Suceava, unde a fost si ctitor. Vorbea si însufletea multimile, mii si mii. Era în anii cei mai neînduratori ai comunismului. L-am vazut apoi, cu ochii seminaristului, refacînd biserica Sf. Arhangheli - unde slujea si staretea. La o vîrsta a asezarii si a linistii, P.C. Sa era într-o necontenita alergare de buna rînduire a treburilor manastirii, pe care reusise sa o închege iarasi. Dar nu numai atît. Smerenia monahala care-l caracterizeaza, cu greu i-a îngaduit sa ne marturiseasca o performanta: parintele Teofil este ctitor la 60 de biserici, schituri si manastiri. Le-a daruit carti de slujba, sfinte vesminte, materiale de constructie, clopote. Gratie înaltelor functii pe care le-a împlinit în Ministerul Cultelor, a acordat multe facilitati de aprobare de constructie si chiar fonduri, în anii ateismului.
Astazi, la peste 88 de ani, parintele Teofil straluceste înca. A creat în jurul sau o mica scoala monahala. Este înconjurat de calugari tineri, care îl asculta. Cel mai admirabil lucru este iubirea duhovniceasca cu care îl înconjura si îl cerceteaza poporul. Pentru Galati, pentru galateni, parintele Teofil este o marturie a perpetuarii credintei, chiar în vremuri potrivnice, o chemare necontenita la Dumnezeu.
La hramul din 8 noiembrie P.S. Casian al Dunarii de Jos i-a omagiat viata si activitatea. Poporul care inundase curtea manastirii i-a cîn-tat, cu bucurie, polihroniu. Batrînul, luminat de bucurie, a raspuns sarutînd mîna ierarhului sau...

(Articol reprodus din „Calauza ortodoxa”,
an XI, nr. 144)