În ultimii ani în Russia se petrece, în adevaratul sens al cuvîntului, o psihoza dirijata de canonizare a diferitor persoane ce s-au afirmat în istorie.
O simpla vizita la pangarul Patriarhiei din Moscova ofera celor doritori informatii privind viata lui Gregory Rasputin (inclusiv Icoana si Acatistul sau) sau icoane ale proaspat canonizatului amiral Oushakov (canonizat pentru invincibilitatea flotei sale si pentru patriotismul de care a dat dovada).
Se preconizeaza de asemenea si canonizarea lui Ivan Susanin sau chiar a lui Ivan cel Groaznic, cel ce fusese casatorit de 7 ori, care, într-un acces de nebunie, si-a ucis unicul fiu si care a ordonat Maliutei Scuratov sa-l ucida pe Sf. Mitropolit Filip, cel ce îi demascase planurile odioase.
E adevarat pe de alta parte ca Patriarhul Alexis Ridiger s-a opus momentan canonizarii acestora.
În timp ce se afla la Valaam Patriarhul Moscovei a declarat într-un interviu acordat agentiei ITAR-TASS ca: „A introduce oficial icoane ale Tarului nu va crea decît neîntelegeri privind credinta sa.”
Potrivit Patriarhului: „Rasputin a ajutat la vindecarea de hemofilie a mostenitorului tronului însa a avut multe alte actiuni prin care a discreditat Monarhia si pe ultimul Împarat rus punîndu-se în slujba dusmanilor Rusiei.”
În ceea ce-l priveste pe Ivan cel Groaznic, Patriarhul a declarat: „Nu putem canoniza si martirii si criminalii!”
Se implementeaza în mintea oamenilor ideea necesitatii canonizarii unor personalitati controversate precum maresalul Zukov! Exista deja printre adeptii acestuia „acatiste” în care se vorbeste de credinta sa tainica dar, în istoria militara, el nu ramîne decît ca un carierist ce a pornit întotdeauna la lupta fara sa îi pese de vietile camarazilor sai.
Se pare deci ca se încearca canonizarea fortata a anumitor personalitati ale exilului, indiferent de calitatile lor morale!
Poate nu întîmplator în spatele acestei actiuni suspecte de „glorificare” ale Patriarhiei Moscovite se afla propagandistii Bisericii Ortodoxe Ruse din Exil (ROCOR) cu ale sale încercari de canonizare a Parintelui Serafim Rose, „un exceptional teolog si luptator”, ale carui scrisori au fost recent publicate în revista „Pravoslavnaya Rus” si ale carui carti se pot gasi în pangarul Patriarhiei Rusiei.
Popularitatea lui Serafim Rose se bazeaza îndeosebi pe propaganda dusa de Herman Podmosenski, ce a fost caterisit de Mitropolitul Filaret pe baza reclamatiei depusa împotriva sa de Arhiepiscopul Antonie de San Francisco.
Nu stim înca motivele pentru care revista „Pravoslavnaya Rus”, ca si Patriarhia Moscovei, referindu-se la Herman Podmosenski si la scrierile sale despre Serafim Rose, nu sufla o vorba despre caterisirea sa si-l numesc înca „Parintele Herman”!
În schimb ortodocsii din America sînt mult mai bine informati privind „teologia” Pr. Serafim Rose fiind mult mai rezervati privind canonizarea sa si considerînd ca atractia sa catre Buddhism a lasat asupra sa urme mult mai adînci decît se crede.
Interesant este si faptul ca, desi a fost anuntat de toate aceste lucruri, cel mai important site ortodox „credo.ru” înca mai comercializeaza icoana lui Serafim Rose!

Publicat in „Church News”,

Octombrie 2002