Cu binecuvantarea P.S.
EFTIMIE
Episcopul Romanului si Husilor

1995

Aceasta carte apare sub ingrijirea Arhim. Ioanichie Balan
EDITURA EPISCOPIEI ROMANULUI SI HUSILOR

- CUVANT INAINTE -
DESPRE FRICA DE DUMNEZEU

Sa vorbim despre ceva care intelegem cu totii, si cei mai de jos si cei mai de sus. Vorbim ceva de inteles, dar totodata si ce este mai de folos pentru fapta buna. Vom vorbi despre frica lui Dumnezeu.
La Pilde spune asa : Cu frica lui Dumnezeu se abate tot omul de la rau. Daca se abate omul de frica lui Dumnezeu de la tot raul, deci frica lui Dumnezeu este prima piedica a pacatului, care impiedica pacatul sa nu intre in sufletul nostru.
Proorocul David, prin Duhul Sfant, ati vazut in Psaltire ca ne spune : Inceperea intelepciunii este frica Domnului si intelegere buna este tuturor celor ce o fac pe dansa. Si iarasi zice Solomon, fiul sau, despre intelepciune mai mult, ca frica Domnului este scoala intelepciunii. Iar Isus fiul lui Sirah, in Cartea intelepciunii lui, spune asa : " Frica Domnului mai presus de toata intelepciunea a covarsit ".
Vedeti, trei prooroci mari lauda frica lui Dumnezeu, care mai de care mai inalt filosofand despre dansa, ca intr-adevar, cum spune si Sfantul Isaac Sirul : Frica lui Dumnezeu este temelia tuturor faptelor bune. El spune ca intelepciunea are doua capete : primul capat este frica lui Dumnezeu si al doilea capat este dragostea de Dumnezeu. Dar pentru ce asa ? Pentru ca toata fapta buna se incepe de la frica lui Dumnezeu si se termina in dragostea de Dumnezeu, care este legatura desavarsirii si treapta cea mai de sus a tuturor faptelor bune, caci mai mare decat toate este dragostea. Dar, ca sa ajunga cineva la dragostea de Dumnezeu, negresit trebuie sa aiba mai intai frica lui Dumnezeu. Ca de aici porneste toata fapta buna : din a se teme omul de Domnul.
Auzi ce zice Duhul Sfant ? Fericit este omul care se teme de Domnul, ca intru poruncile Lui va voi foarte. Ai auzit ? Cine se teme de Dumnezeu, voi este foarte mult sa faca poruncile lui Dumnezeu, adica faptele bune; dupa cum si cela ce nu se teme, isi da frau liber la toata rautatea si la tot pacatul.
Cine are frica lui Dumnezeu, este ceel mai intelept om de pe fata pamantului. Pentru ca spune Sfantul Grigore de Nissa, marele filosof si fratele marelui Vasile, asa : " Am vazut pe multi oameni care s-au silit sa invete toata stiinta cea din afara, iar in cele teologhicesti, adica in stiinta despre Dumnezeu, nu putin au sporit. Dar fiindca le-a lipsit lor adevarata intelepciune, care este frica lui Dumnezeu, departe s-au facut de Dumnezeu si in mocirla tuturor relelor au ajuns ".
Auzi pe unul ca are doua doctorate, doua licente. Dar auzi ca-i preacurvar, un ateu, un om necredincios, un om fara judecata, fara mila de saraci, fara dragoste de aproapele lui, care da cu piciorul in toata fapta buna si in credinta cea dreapta. Ce-i foloseste lui stiinta cea din afara, daca n-are frica lui Dumnezeu ? Mai bine nu se nastea unul ca acesta, care nu cunoaste pe Ziditorul sau si nu se teme de el in toata vremea, ca sa se fereasca de rau si sa faca binele.
De aceea va spun : ii bine ca omul sa invete carte multa, sa fie si inginer, sa fie si doctor, sa fie si profesor si profesor universitar; sa fie si militar, sa fie si general, ce-a randuit Dumnezeu pentru fiecare. Dar in toate treptele lui sa nu uite frica de Dumnezeu. Ca, daca a uitat de Dumnezeu, mai bine nu mai venea in lumea aceasta si mai bine nu se nastea sa vada atata bunatate a lui Dumnezeu. Cum ne-a dat El noua viata, mintea, aerul, lumina, caldura, ploile la vreme, hrana, belsug, sanatate, vedere, auz, intelepciune si, dupa atatea binefaceri ale lui Dumnezeu, sa inchida ochii ca paserile cele de noapte, care nu vad decat numai la intuneric si sa nu vada pe Dumnezeu, Care este lumina cea neapropiata si locuieste in lumina cea neapropiata.
De aceea am inceput sa va spun : ferice de omul care se teme de Dumnezeu, ca acela este adevarat om intelept si acela va avea fericire si in veacul de acum si in veacul cel viitor.
Cine se teme de Dumnezeu, nu-i place sa ia avutul altuia. Cine se teme de Dumnezeu, nu se duce la femeia altuia. Cine se teme de Dumnezeu, si cu sotia sa traieste in curatie, dupa randuiala Bisericii.
Cine se teme de Dumnezeu, nu face avorturi, nu-i betiv, nu-i tutungiu, nu-i bataus, nu-i ravnitor de avere straina, nu-i nesupus, asculta de stapanirea statului, cinsteste stapanirea, dupa Apostolul Pavel : El da celui cu cinstea, cinste; celui cu dajdia, dajdie; celui cu frica, frica; si nimanui cu nimic nu-i ramane dator, decat sa iubeasca pe Dumnezeu si pe aproapele.
Cine se teme de Dumnezeu, nu doarme in timpul Sfintei Liturghii, acasa, Duminica. Cine se teme de Dumnezeu , nu lasa copiii sa creasca in faradelegi; ci ii cearta si-i indreapta, ii invata sa se inchine lui Dumnezeu, sa posteasca, sa mearga la biserica si sa duca viata curata in familie. Cine se teme de Dumnezeu, nu pierde vremea in desert. Ori lucreza, ori se roaga lui Dumnezeu, ori citeste Sfintele Scripturi, ori cugeta la judecata viitoare, la moarte, la rasplata, la fericirea raiului si la iad.
Cine se teme de Dumnezeu, iubeste pe tot omul si ajuta pe tot omul cu multa dragoste, cand este in necazuri. Cine se teme de Dumnezeu, nu cruta averea sa o dea la saraci. Cine se teme de Dumnezeu, are mare frica, nu numai sa nu greseasca cu lucrul sau cu cuvantul, lui Dumnezeu, ci si cu gandul. Dar de ce ? Stie ce zice Duhul Sfant : ca Dumnezeu pe cele mai inainte gandite ale noastre le-a vazut si le vede.
Ati auzit la Iov ? Ati auzit om temator de Dumnezeu ? ce zice dumnezeiasca Scriptura ? " Era un om in tara Asidiei, in tinutul Uz in Arabia, si era cl mai bogat om de la rasaritul soarelui ". Dar auzi ce spune : Si era foarte temator de Dumnezeu. In toata seara, aducea un bou jertfa. Pentru ce ? El traieste inainte de Legea Scrisa. Este al cincilea de la Avraam si traieste aproape cu o mie de ani inainte de Moise.
Si el, acest om al lui Dumnezeu, avea sapte feciori si trei fete si aducea jertfa de curatire, cum se aduceau jertfele sangeroase atunci, nu cumva copiii mei, fiind tineri, sa fi gresit ceva cu gandul lui Dumnezeu. Ati auzit ? Care din tata si mama de azi, care parinti mai au grija ce gandesc copiii lor ? Cine se mai teme azi de pacatele cu gandul ale copiilor lor ? " Vai de mine, or fi cugetat ceva rau copiii mei ! Poate au cugetat la furt, sau la ura, sau la desfranare, sau la betie, sau la razbunare. Vai de mine, sa aduc jertfa lui Dumnezeu, ca sa-i ierte Dumnezeu, ca au gresit cu gandul !"
Ai auzit parinte de copii ? Ai auzit tata de copii ? Se teme sa nu fi gresit cu gandul, copiii lui, catre Dumnezeu ! Ai auzit de ce l-a laudat Dumnezeu pe Iov ? Iata cum spune Scriptura :
Fost-a intru una din zile si au venit ingerii Domnului inaintea Domnului. ca-s miliarde de miliarde de ingeri. Nimeni nu-i poate numara, dupa cum spune proorocul Ieremia : Oastea cerului cine o va numara ? ca-s mai multi ca nisipul marii.
si ei merg la Dumnezeu, Care este Minte; Mintea cea dintai, izvorul tutror mintilor rationale, celor din cer si de pe pamant, si dau raportul ganditor si cuvantator , ce fac cu mantuirea sufletelor; ce fca oamenii pe pamant si cum se lupta ei si slujesc lui Dumnezeu la mantuirea lumii.
Ce zice Apostolul Pavel ? Au nu sunt toti slugi - zice de ingeri -, care se trimit de Dumnezeu spre slujba, pentru cei ce vor sa mosteneasca mantuirea ? Ai auzit acre-i slujba lor ? Sunt pusi in slujba mantuirii neamului omenesc. Asa au venit ingerii; si vesnic vin ca fulgerul, si dau raportul lui Dumnezeu, ce fac oamenii pe pamant, si fiecare inger pazitor spune de sufletul sau ce i s-a incredintat ce face in acel minut.
Atunci a venit si satana, si Dumnezeu il intreaba :
- Dar tu de unde vii ? Da ce ? Nu stia Dumnezeu de unde vine diavolul, daca Dumnezeu este in tot locul de fata ? Cum spune la Ieremia : Eu sunt Care umplu cerul si pamantul. Exista loc unde nu-i Dumnezeu, in iad, sau in rai, sau in cer, sau pe pamant ? Exista vreun cer sau mai presus de toate cerurile unde nu-i Dumnezeu ? Si atunci nu stia Dumnezeu de unde vine ? Da' de ce i-a pus intrebarea ? Ca sa ne raspunda noua cum a fost istoria lui Iov.
- De unde vii tu ? - l-a intrebat Dumnezeu pe satana. Iar el a zis :
- Doamne, cutreierat-am pamantul si toate cate sunt sub cer si iata sunt de fata.
Ai auzit cum lucreaza el ? Ca nu-i singur. A treia parte din stelele cerului au cazut, cum arata Sfantul Grigore de Nissa. Si la Apocalipsa zice : Am vazut un drac mare ros care a tarat cu coada lui a treia parte din stelele cerului si le-a daramat pe pamant.
Unde-i locuinta demonilor acum ? In vazduh. Dar nu numai in vazduhul asta care inconjoara planeta noastra si celelalte planete, zeci de miliarde, ci spatiul interplanetar si spatiul interstelar care n-are margine. Ca de aicea pana la Calea Lactee, pana la Drumul Robilor, avem paisprezece milioane de ani calatoria luminii, si lumina merge cu 300.000 de km pe secunda, cat ai inchide ochii.
Ai auzit cat ii de mare spatiul acesta ? Satana il umple. Ca auzi ca la ceata care a cazut, i-a dat Dumnezeu loc sub cer. Locul asta le-a dat. Cine ne invata aceasta ? Marele Apostol Pavel, gura lui Hristos, ce zice : Domnii puterii vazduhului, duhurile rautatii raspandite in aer. Si marele prooroc David zice : Multi sunt cei ce se lupta cu noi de la inaltime, adica din vazduh.
De aceea a spus cu dreptate satana : Cutreierat-am pamantul, Doamne, si toate cele de sub cer si iata sunt de fata. Si ce-l intreaba Dumnezeu :
- Fost-ai pe la robul meu Iov ? Ca nu este nimenea asemenea pe pamant ca Iov, om temator de Dumnezeu si care foarte vietuieste cu dreptate. Apoi, cand zice acestea, Cel ce a facut cerul si pamantul, Cel ce cerceteaza inimile tuturor, cand lauda pe un om, cine poate sa zica ceva impotriva ? Ca nu este nimeni pe pamant ca Iov, temator de Dumnezeu si foarte drept inaintea Mea.
Ai auzit ? Si nu pentru ca era sarac sau necajit. Ci, foarte bogat. Ca ce spune Scriptura ? Ca era bogat foarte, cel mai bogat om de la rasaritul soarelui. Dar averea nu l-a biruit, nu l-a despartit de Dumnezeu. Fiindca iubea pe Dumnezeu mult mai tare decat averea. Nimica nu era la dansul averea. Ca o carpa lepadata era. Si aceasta a aratat-o istoria lui Iov, care voi spune-o pe scurt de aici inainte.
Ce s-a intamplat ? A zis satana catre Dumnezeu :
- Da, Doamne, Tu spui ca Iov ii drept tare si se teme de Tine. Dar nu degeaba se teme el de tine !
- Dar de ce ?
- Daca i-ai inmultit averea lui si turmele lui acopera o tara, cum nu Te va iubi pe Tine ? Si cum nu s-ar teme, daca i-ai dat atata avere si cinste ? Socotea diavolul ca de aceea Iov se teme de Dumnezeu, ca are atata avere. Dar n-a fost asa. Iov era adevarat temator de Dumnezeu.
- Dar ce vrei tu ? zice Dumnezeu.
- Doamne, da-l pe mana mea, sa-Ti arat eu Tie daca nu te va blestema in fata ! a zis satana.
- Ce vrai, ma ? i-a spus El;
- Da-l pe mana mea pe Iov, sa-i iau eu averile si copiii si toate, sa vedem nu te va blestema in fata ? ca, daca ai ingradit acuma cu puterea Ta averile lui si toate averile si slugile lui sunt ingradite de Tine, eu nu ma pot apropia de el.
Dar de ce il ingradea puterea lui Dumnezeu ? Ca era foarte drept si cinstitor de Dumnezeu si nu se putea apropia de gospodaria lui nimic. Ca ingerii Domnului il pazeau, fiindca si el pazea porunca lui Dumnezeu.
- Ce vrai ? l-a intrebat Dumnezeu pe satana.
- Da-l pe mana mea ! a raspuns el.
- Ti-l dau. Du-te ! Dar de el sa nu te atingi !
Ai vazut ca diavolul nu poate face nimic fara voia lui Dumnezeu si fara ingaduinta Lui ? Putea el sa se duca peste Iov si mai inainte, ca avea mare ciuda pe el, ca era drept, insa pana n-a luat blagoslovenia lui Dumnezeu nu s-a dus. Ca si diavolul ii tot sluga lui Dumnezeu; ca tot Dumnezeu l-a facut si pe el, si numai unde ii ingaduie Dumnezeu se duce. Ca daca ar fi asa sa faca ce vrea el, n-ar ramanea un om pe fata pamantului intr-o singura zi, cata ura are el pe oameni. Dar puterea draceasca este ingradita de puterea Atottiitorului Dumnezeu si nu-i ingaduie sa faca mai mult decat vrea El.
Ai auzit ce spune Apostolul Petru ? Credincios este Dumnezeu si nu va lasa pe voi sa va ispititi mai presus decat puterile voastre si, odata cu ispita va trimite si ajutorul. Ati vazut in Evanghelie, cand Hristos a scos din Gaadara demonii din cei doi indraciti, ca i-a intrebat : " Cum va cheama ?" " Legheon, Doamne, este numele nostru ". Legheon inseamna 6000 de demoni. Atatia erau in doi oameni ! Ca legheon ii cuvant grecesc, legiune de ostasi. Legheon sau legiune. In doi oameni erau 6000 de demoni.
De aceea se culcau in morminte si in haine nu umblau, ca umblau goi prin pustiu, cum spune Evanghelia. Erau multi. Cu toate ca erau multi, ca o legiune avea exact 6000 de demoni, si ei au spus ca-s o legiune, un legheon. Daca voiesti, Doamne, sa ne scoti pe noi din oamenii acestia, da-ne voie sa ne ducem in porci. Ca era o turma de porci pe malul Marii Galileea. Am fost acolo unde s-au inecat porcii, ca am trecut prin toate locurile, cand am fost la Ierusalim. Erau ca 2000 de porci, aproape de cetatea Gadaara si Gherghesa. Sunt doua cetati alaturea pe podisul Golan.
Si cand le-a dat voie, au intrat demonii in porci si s-au dus in mare si s-au inecat toti. Dar de ce a dat voie Domnul diavolilor sa se bage in porci ? Ca legea lui Moisi nu dadea voie sa tie porci. Iar ei, impotriva legii, tineau si mancau carne de porc. Si atunci i-a dus in mare, pentru cei care-i tineau, ca-i tineau pentru negustorie, sa vanda la altii.
Ia sa revenim la Iov. Si a venit diavolul la Iov. Si prima data, cand a ajuns asupra gospodariei lui Iov, a pogorat foc din cer. Dar ce ? Satana-i in cer ? Nu l-a dat Arhanghelul Mihail jos din cer ? N-a fost lupta cu Arhanghelul Mihail, cum vedem la Apocalipsa ? Si loc nu s-a mai aflat pentru ei in cer. Dar de ce spune Scriptura " cer " ? Aerul se numeste cer. Tariile aerului se numesc " cer " in Sfanta Scriptura. Ca auzi ce zice Scriptura : Laudati pe Domnul paserile cerului. Nu cumva ele traiesc in cer, fiindca le spune paserile cerului ? Nu. Traiesc in aer. Deci, sa intelegeti, dupa Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin, aerul se numeste cer.
deci satana a pogorat foc din vazduh - din aer. Si avea bietul Iov 7000 de oi, 3000 de camile, 500 de perechi de boi, 500 de perechi de asini, 3000 de slugi cu braie de aur incinsi care slujeau la atata avere, sapte feciori si trei fete, palate si mosii. Si prima data turmele oilor au cazut jertfa. A pogorat satana foc din cer, adica din vazduh, si au ars turmele lui Iov, deodata cu tot cu ciobani, cu tot cu slugi, cu stani, cu caini; 7000 de oi deodata le-a mistuit focul. Dar, prin iconomie dumnezeiasca, a ramas un singur om, ca sa duca vestea. Si a venit la Iov. Iov era ca un imparat, purta porfira si era un om foarte cinstit de imparatii pamantului, ca facea negutatorie cu oamenii din alte tari, ca avea avere mare. Si a venit sluga si a zis :
- Stapane, doamne !
- Ce este, fiule ?
- Iata slugile tale, ciobanii tai si turmele tale pasteau la munte si la ses. Si a venit foc din cer - adica din vazduh -, deodata, si a mistuit turmele tale si pastorii tai, si slugile tale si tot ce era acolo. Si am ramas eu singur si am venit sa-ti spun ce s-a intamplat. Iar Iov a zis :
- Nu-i nimica, fiule ! Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului asa a facut ! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac ! Si n-a cartit.
Si nici n-a terminat cel de la oi si vine cel de la camile :
- Stapane, doamne, haldeii au trecut Iordanul, au rapit camilele tale, 3000 de camile, si pastorii si toate si le-au dus in tara lor si am scapat eu singur si am venit sa-ti spun. Si a zis Iov :
- Nu-i nimica, fiule ! Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului asa a facut ! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac !
Si nici n-au trecut putine minute, vine al treilea, cel de la boi :
- Stapane, doamne, talharii au venit din pustiu, au junghiat pe slugile tale si cele 500 de perechi de boi, i-au luat si s-au dus cu ei. Si a zis Iov acelasi cuvant :
- Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului asa a facut ! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac !
Si n-a trecut decat putin si a venit cel de la asini
- Stapane, doamne, din partile Damascului au venit sirienii si au prins slugile tale si cu tot cu asine le-au trecut in tara lor. Si acolo erau 500 de perechi de asine, fiindca in tarile calde camila si asinul sunt cele mai cautate animale, care pot rabda de sete si traiesc cu putina hrana. Si a zis Iov acelasi cuvat :
- Nu-i nimica, fiule ! Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului asa a facut ! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac ! Si n-a zis nici un cuvant, ca i s-a luat intr-un ceas toata averea.
La urma a venit al cincilea. Acesta i-a rupt inima, dar tot n-a indraznit sa zica cuvant de rau impotriva lui Dumnezeu. El avea sapte feciori si trei fete. Si ei, vazand pe tatal lor ca face milostenie vesnic la atatea mii de saraci, au inceput si feciorii sa faca la fel ca tatal lor. Faceau praznic in fiecare sambata. Si sambata asta facea cel mai mic; apoi celalalt, pana ajungea la cel mai mare si apoi fetele. Si tocmai acum erau la un praznic mare in acea sambata; multi oameni erau chemati la masa si ei slujeau la masa celor necajiti acolo.
Satana, avand ingaduinta lui Dumnezeu, s-a dus si a scuturat casa - cladirea, palatul unde erau -, si i-a omorat pe toti; si pe cei de la masa si pe feciorii lui Iov. N-a mai ramas decat unul, care a venit la Iov si a zis :
- Stapane, doamne, iata feciorii tai si fetele tale erau la casa celui mai mare, la un praznic, si s-a cutemurat casa din temelii si i-a omorat p etoti, si-am scapat eu din intamplare - ca asa, prin iconomie dumnezeiasca, numai unul scapa -, si am venit sa-ti spun.
Si Iov, cand a vazut ca Dumnezeu i-a luat si feciorii, fiind acolo in fata casei lui, a apucat vestmintele de sus de la gat - ca-n orient hainele-s pana jos la pamat, asa poarta barbatii, cum purtam noi calugarii -, si si-a rupt haina sa pana jos. S-a dezbracat gol si s-a aruncat cu fata la pamant si-a filosofat pentru moarte, si-a zis :
- Nu-i nimica, fiule, gol am iesit din pantecele maicii mele, gol ma voi duce in groapa. Nimic n-am adus in lumea aceasta, aratat este ca nimic nu pot scoate. Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului asa a facut ! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac ! Si intru toate ca i s-au intamplat lui Iov, n-a zis un cuvant de rau impotriva Ziditorului sau. Atata de tare se temea Iov de Dumnezeu.
Atunci satana, vazand ca nu l-a biruit, ca i-a luat totul, s-a dus iar la Dumnezeu. Fost-a intru una din zile si au venit ingerii Domnului si iata a venit si satana inaintea Sa. Si iar il intreaba :
- De unde vii tu ?
- Doamne, cutreierat-am pamantul si toate cate sunt sub cer si iata sunt de fata ! Si l-a intrebat Dumnezeu a doua oara :
- Dar ai fost pe la robul meu, Iov ?
- Da, Doamne, am fost si i-am afcut toate cate am vrut eu !
- Ei ! O zis ceva impotriva Mea ?
- Nu, Doamne; dar am sa-Ti spun ceva. Ceru un razboi mai mare contra lui Iov :
- Ce vrai, ma ?
- Piele pentru piele.
- Ce vrai sa spui ?
- Da. I-am luat toata averea si copiii, dar el este sanatos si sotia lui a ramas sanatoasa. Insa da-mi voie sa ma ating de carnea lui si de oasele lui si sa vedem, nu te va blestema in fata ? Adica, a cerut sa-i dea o boala grea. Ce zice ? Omul a ramas sanatos, macar cu zilele.
- Du-te, i-a zis Dumnezeu, dar de sufletul lui sa nu te atingi ! Ai vazut ce este mai scump la om ? Sufletul. " De sufletul lui sa nu te atingi ". Ca sufletul este mai scump decat toate. El este mai scump decat tot ce exista in lumea asta. de aceea ii atata lupta pentru mantuirea sufletului.
Si a venit satana, cu voia lui Dumnezeu, cu ingaduinta Lui, si l-a lovit pe Iov, din talpa piciorului pana-n crestet, cu lepra. Boala care n-ati vazut, fereasca Dumnezeu; crapa carnea omului si se face alba ca zapada si curge sange si cu viermi; patrunde pana la os si n-are leac in veacul veacului. Numai Mantuitorul a vindecat leprosi, cum ati auzit.
Atunci, Iov, cand s-a vazut lepros din crestet pana-n talpa, a cazut la pamant de durere; si era niste gunoi inaintea casei lui si el zacea in gunoi. Si fiindca ranile il usturau si viermiii ii provocau mancarime, a gasit un ciob de oala, un harb, si cu harbul aceala scotea viermii din rani.
Si n-a fost bataia lui Iov o zi, o luna sau un an. N-ati citit Hronograful lui Chedrinos si alte carti ? Sapte ani si jumatate l-au mancat viermii de viu pe Iov ! Asa a rabdat. Si nu zicea nimic si rabda; un schelet in gunoi mancat de toate jivinele.
Iar sotia lui ramanand sanatoasa, ca pe ea n-a lovit-o, ca era mai slaba in credinta, se ducea cu traista prin sat, la cerut; si ii aducea cate ceva de hrana. Singurul ajutor ii era sotia lui, singura mangaiere, ca sa nu moara de foame.
Vazand diavolul ca nu l-a biruit pe Iov, a incercat prin femeie, cum zice dumnezeiescul Ioan Gura de Aur : " Cand a vazut ca pe stalpul cel de diamant al credintei, pe Iov, nu-l biruieste, la arma cea veche a alergat ". La care ? La femeie, cu care biruise in rai pe Adam. Stia ca femeia e mai slaba.
Si femeia, cand l-a vazut ca-l mananca viermii, un an, doi, trei, si toata lumea spunea ca-i blestemat de Dumnezeu, ca l-a uitat Dumnezeu si a facut multe rele inaintea Domnului - ca asa judeca oamenii, ca judecatile lor nu-s ca ale lui Dumnezeu -, atunci femeia a inceput sa creada, si vine la el si-i spune :
- Mai, omule; iata ce ti-a facut tie Dumnezeul tau. Tot ai spus ca Dumnezeu ti-ajuta, ca Dumnezeu ii drept. Iata acum, te mananca viermii de viu in gunoi, ti-a luat toata averea si copiii de atatia ani si tu nu zici nici un cuvant de hula impotriva Lui si nu-ti pierzi rabdarea ! Atata se temea Iov de Dumnezeu.
- Ce este, femeie ?
- Zi un cuvant de hula impotriva lui Dumnezeu; ocaraste-L de ce te-o necajit asa, si vei muri !
Ai auzit acest tovaras de viata, cum s-a facut unealta satanei in vremea necazului barbatului sau ? Iar Iov ii spunea cu blandete, ca vedea ca diavolul vorbeste prin gura ei :
- Femeie, hai, femeie ! Ca o nebuna vorbesti si ca o fara de minte. Nu sunt eu Iov care eram ca imparatii de bogat si cinstit in lume ? Nu-ti aduci aminte ce cinste am avut noi pe pamant si cata avere si cate slugi aveam ? Apoi, cum am primit cele bune din mana Domnului, sa nu primim si cele rele ?
Auzi om care se teme de Dumnezeu, cand da de necaz ? Da ! Dumnezeu m-a ajutat atata vreme; trebuie sa rabd acum, ca multumire lui Dumnezeu ca m-a ajutat alta data.
Si a vazut diavolul ca nu-l poate birui. Atunci au venit la el trei prieteni : Bildad, Tofar si Elifaz Ameneul. Acestia erau ca niste imparati de bogati, boieri mari din alte tari, care cumparau mii de vite de la Iov, miei si lana. Cand au venit, au intrebat :
- Unde-s curtile lui Iov ? Unde este Iov ? Iar oamenii ii arata :
- Uite colo in gunoiul acela un schelet; il mananca viermii. Barba lui era pana la pamant si parul incalcit de gunoaie.
Ei auzisera de bataia lui Iov, dar nu credeau ca-i chiar asa. Si au venit din alta tara. Cand au venit la Iov, cum il stiau ce om cinstit era, ce palate si ce slugi avea, au stat acei trei prieteni langa Iov sapte zile si sapte nopti, si n-a putut vorbi nici unul. Numai se uitau la el. Si gandeau ce va fi asta ? Ce fel de bataie a lui Dumnezeu este asta ? Si la sapte zile a deschis cuvantul Elifaz Ameneul si in loc sa-l mangaie pe Iov in ranele si in durerea lui, in loc sa-l imbarbateze, ca erau prieteni de alta data, au inceput sa-l raneasca cu cuvantul :
- Iov, mi se pare ca te-a retezat Dumnezeu pe tine ca pe un copac tomnatic, care nu face roada. De ce-ai ajuns tu asa ! Ai oprit plata vaduvelor si simbria lucratorilor ! Ai fost nemilostiv si aspru ! Ai fost mandru ! Ai uitat de Dumnezeu ! Ai facut faradelegi inaintea Lui ! Si asa mereu l-au mustrat. La fel si al doilea prieten si al treilea. Si a venit al patrulea, unul Elihu. Acesta a vorbit putin mai drept, ca se temea : " Mai, nu cumva sa fie o certare a Domnului pe drept si ma tem sa vorbesc pe omul acesta ". iar Iov a inceput a le spune cu blandete :
- Dragii mei; prietenii mei; spre dosada ati venit aici si spre rana mie. Mai bine ziceam eu gropii, " mama mea ", si viermilor, " voi sunteti fratii si surorile mele ", decat sa vie prietenii mei si sa ma raneasca cu cuvinte; adica, mai bine ma mangaiam cu viermii si cu gandul la groapa, la mormant, decat sa aud din gura voastra acestea.
Si le-a spus : " voi ma invinuiti ca am oprit plata slugilor si ca am facut nedreptate. Eu nu ma laud, dar adevarul voi vorbi. Eu am fost tatal sarmanilor si maica vaduvelor, eu am fost ochiul orbilor si urechea surzilor si piciorul schiopilor si mana ciungilor.
Tunsura mieilor mei a incalzit umerii saracilor; ca lana de pe sapte mii de oi toata o dadeam pentru imbracaminte la saraci. Usa mea nu s-a inchis la tot strainul si toata averea mea am socotit cu putere s-o impart la cei necajiti. Deci, nu-i adevarat ce vorbiti voi. Adevarat ca mania Domnului ma cearta pentru pacatele mele, dar ceea ce ma invinuiti voi nu-i adevarat.
Vazand Dumnezeu rabdarea lui Iov , dupa ce-au plecat cei trei prieteni si Elihu s-a dat putin in laturi, a aparut Dumnezeu in nori si in vifor deasupra lui.
Iov zacea acolo de sapte ani jumatate, numai oasele si inima ramasese - caci carnea lui era mancata de viermi. Si cand a venit Ziditorul cerului si al pamantului, Iov era acum ranit si de prietenii lui ocarat si defaimat si de sotia lui si de toti. Deodata aude glasul lui Dumnezeu din nori :
- Iov, scoala-te ca un barbat, ia vestmantul tau - ca i-a trimis un vestmant din cel mai alb ca zapada -, incinge-te si sa stam de vorba amandoi !
Cine a zis " scoala-te " ? Acel ce va scula toti mortii la judecata intr-o clipeala de vreme ! S-a sculat ca fulgerul Iov, sanatos ca la 30 de ani si frumos si vesel, s-a imbracat cu vestmantul dat de Dumnezeu. Si a spus Dumnezeu catre el :
- Iov, unde erai tu cand am intemeiat pamantul ? Spune-Mi Mie care-i latimea cea de sub cer ? In ce loc locuieste intunericul si ce loc are lumina ? Unde erai tu cand am masurat Eu muntii cu asezamantul cunostintei, vaile cu cumpana si dealurile, cand am pus marii hotar nisipul si am ingradit marea cu nisip si i-am spus : pana aici sa stai si intru tine sa se sfarame valurile tale ?
Eu am intins crivatul pe uscat. Eu am facut cuvantatori pe pamant. Eu am masurat greutatea vanturilor. Eu am insemnat calea fulgerilor sub cer. Eu am randuit nasterea fiarelor din codri, nasterea dobitoacelor pamantului si a oamenilor. Eu am facut orionul si rarita cea de miazanoapte si am impodobit cerul cu stele, cu soare si luna si lumina am daruit zidirii Mele.
Spune-Mi, unde erai tu atunci ? Eu pe tine, Iov, te-am turnat ca laptele in pantecele maicii tale, te-am inchegat ca branza, te-am tesut ca panza, ti-am facut inima si oase si te-am facut faptura Mea in pantecele maicii tale si Eu am zidit inima ta si am stiut ca nu-ti vei pierde rabdarea. Eu am intemeiat inima ta intru tine si credinta ta si rabdarea ta.
Si acum, Iov, fiindca ai asteptat cu rabdare venirea Mea si n-ai zis vreun cuvant rau in atatea scarbe si necazuri si boale, iata Eu iti daruiesc tie de acum inainte 140 de ani de viata; si vor fi averile tale indoite. In loc de sapte mii de oi, paisprezece mii de oi; in loc de trei mii de camile, sase mii de camile si celelalte la fel. Si vei ajunge sa traiesti pana la al cincilea si al saselea stranepot si vei adormi plin de zile si vei veni la Mine sa te veselesti cu Mine in veci.
Atunci S-a facut nevazut Dumnezeu. Si sotia lui, cand a venit de unde era dusa, l-a gasit sanatos si vesel foarte. Si a plouat Dumnezeu in curtea lui Iov trei zile si trei nopti cu galbeni de aur, cum spune in traditie. A luat Iov mosii si vite.
Sotia lui a stat cu fata la pamant trei zile si trei nopti, cerand iertare de la el. Si i-a zis Dumnezeu lui Iov : " Iarta pe sotia ta, ca nu-i vinovata ea, ci diavolul care a ispitit-o !"
Si a iertat-o el si a luat-o, si a nascut iar sapte feciori si trei fete si nu era frumusete sub cer asemenea feciorilor si fetelor lui Iov. Nu se gaseau mai frumosi copii ca aceia pe pamant.
Si au fost zilele lui Iov, cum s-a spus, dupa bataia aceea, o suta patruzeci de ani, si-a adormit plin de zile si s-a dus la Ziditorul sau, la veselia cea vesnica.
Ati auzit ce a facut la Iov frica lui Dumnezeu ? Daca a avut frica lui Dumnezeu, nici cand era bogat nu s-a mandrit, n-a fost aspru si nemilostiv; nici cand i-a luat Dumnezeu averea, n-a zis un cuvant impotriva lui Dumnezeu.
Iata om cu frica lui Dumnezeu, care aducea jertfa un bou in fiecare seara, ca nici copiii lui sa nu fi gresit lui Dumnezeu cu gandul. Ati auzit om cu frica de Dumnezeu, cum l-a incununat Dumnezeu ? Prin cate l-a trecut in veacul de acum si s-a dus sa se odihneasca in " sanul lui Avraam ", a carui stranepot era. Iata deci cum l-a binecuvantat Dumnezeu !
Fratii mei, omul care are frica de Dumnezeu nu trebuie sa-l pazeasca nimeni sa nu fure, sau sa nu fie curvar, sau betiv, sau hot, sau sa nu faca rau. Cel ce are frica lui Dumnezeu si ziua si noaptea pururea vegheaza asupra lui : sa nu gandesc ceva rau asupra omului, sa nu vorbesc ceva rau ca-i pacat, sa nu fac ceva rau ca-i pacat ! Cine are frica lui Dumnezeu, acela se face santinela intregii intelepciuni, isi pazeste sufletul si mintea sa de ganduri rele, limba sa de cuvinte rele si toata asezarea sa de a lucra impotriva lui Dumnezeu.

Imi aduc aminte de un filosof, care a venit la Socrat, alt filosof. Si acela avea o femeie foarte talentata. Si a inceput sa spuna : " Domnule, am o femeie asa de frumoasa !". Celalalt era la o masa cu un creion in mana si hartie si a tras un zero. " Femeia mea e de neam mare; taica-sau a fost ministru ". Celalalt a mai tras un zero.
" Femeia mea ii sanatoasa ca oul, n-a fost bolnava si nu-i bolnava ". Acela a mai tras un zero. " femeia mea stie s alucreze lucruri de menaj, sa faca prajituri la tot neamul, bucat ela mese mari ". Acela a mai tras un zero. " Femeia mea stie sa coase broderii artistice, coase flori, impleteste, face flanele cu masina sau cu mana. Uite cate talente are femeia mea !" Acela a mai tras un zero.
La urma a adaugat : " femeia mea are frica lui Dumnezeu si este credincioasa !" Acela a pus un unu inainte, pusese sase zerouri. Unun urmat de sase zerouri face un milion. Si a spus : " Ia, acuma i-am dat valoare femeii tale. Nu cand ai spus ca-i frumoasa si invatata si sanatoasa si stie multe sa faca. Pentru ca daca ii lipsea frica lui Dumnezeu, toate erau la dansa egal cu zero, nule, nimic !"
Asa se intampla si cu barbatul, ca si cu femeiaaceea si cu orice om. Poate sa aiba toate talentele, poate sa atie toate meseriile din lume, poate sa cunoasca toate stiintele lumii, daca ii lipseste frica lui Dumnezeu, ii lipseste scoala intelepciunii si omul acela nu-i bun de nimic.
Era un om invatat sa fure, macar de-ar fi fost sarac. Da de unde ! Era om gospodar, avea femeie buna, credincioasa si copii; avea boi, avea oi, cai, porci, vite, pasari, pamant, livezi, vii, dar a fost crescut rau la parintii lui, ca nu era satul pana nu manca ceva de furat. Omul acesta de multe ori avea discutii cu sotia lui. Sotia lui buna ii spunea :
- Mai, omule, ulciorul nu merge de multe ori la apa. Caci ii rusine in sat, daca te-o prinde pe tine ca furi; toti or sa te judece pe tine de ce ai furat, ca ai tot ce-ti trebuie. De ce furi, ma ?
- Femeie, eu nu pot. Pana n-oi mai lua eu de la cutare boier, de la cutare om, de la cutare proprietar ... !
Odata era in luna lui iulie, luna era plina pe cer si era senin ca ziua. El venise din tarina si a vazut lanurile pline de clai de grau, jumatati de grau, cum se cheama in alte parti. Ce s-a gandit el ? " ce bine ar fi sa aduc eu o caruta de grau din acesta la mine ", ca era grau frumos. A venit acasa, a pregatit caruta si caii, drugul de legat snopii; a pus niste fan pentru cai si iarba verde in caruta si-n puterea noptii, cand doarme si pasarea - cum zice taranul -, a luat o copilita numai de trei-patru ani cu el. Copilei ii placea sa mearga cu tata-sau cu caruta totdeauna.
- Tataica, ma iei cu caruta ?
- Te iau ! Da', ma-sa a zis :
- Stai acasa !
- Nu ! si a inceput a plange copila.
- Da-i drumul ! Copila vrea sa auda cum merg caii, s-o plimbe tata-sau cu caruta. Dar a fost o pronie dumnezeiasca aceasta si purtare de grija a lui Dumnezeu. A venit omul acela la furat snopi in tarina. Un lan de grau era langa o padure mare si un drum de tarina pe marginea padurii. El a tras caii cu oistea pe unde trebuia sa iasa de pe lan, a luat din gura la cai zabala si le-a dat sa manance.
Copilita a ramas la caruta. Era luna, senin si se vedea bine la mare distanta. Si s- adus pe lan omul asta, de meserie hot din copilarie, si a inceput sa se uite in toate partile; si la stanga; si la dreapta si inainte si inapoi. Se uita asa. De ce se uita ? Ca nu cumva sa fie vreun paznic pe lan. Dar tot el isi zicea : " Chiar daca ar fi, acum doarme intr-o claie, ca acu-i puterea noptii ". In acest timp copilita se uita de la caruta cum taica-sau se uita in toate partile, si incolo, si incolo si se minuna ea in mintea ei - copii naivi -, de ce se uita taica-sau asa ?
Dupa ce s-a incredintat el ca nu este nimeni si nu-l vede nimeni, a luat cativa snopi de grau si a venit la caruta. Copilita, prin care a vorbit Duhul Sfant, intreaba pe taica-sau :
- Tataica, mata ai uitat ceva !
- Dragul tatei, dar ce-am uitat ?
- Mata ai uitat ceva ! Te-ai uitat in toate partile dar ai uitat sa te uiti si in sus !
- Cum ai zis ?
- Mata in sus de ce nu te-ai uitat ? Dar copila n-a zis sa-l mustre pe tatal ei. Ea a crezut ca poate asa-i bine, daca se uita in toate partile, sa se uite si in sus. Dar l-a costat pe om foarte mult.
- Cum, cum ai zis ?
- Tataica, eu am crezut ca trebuie sa te uiti si in sus ! Si atat l-a certat frica lui Dumnezeu pe om, ca a luat snopii inapoi, s-a dus si a facut claia; a venit, a intors caii, a pus zabala la cai, a pus copilita in carutasi cu caruta goala, s-a intors acasa. Cand vine acasa, femeia stia ca nu vine niciodata cu golul. Ori fura bostani, ori popusoi, ori grau, ori altceva, el venea incarcat. Il vede, de data asta mai erau doua-trei ceasuri pan-la ziua ca vine cu golul :
- Mai omule, dar ce-ai patit ? Ce-ai patit ?
- Femeie, cate zile voi avea nu mai fur !
- Ce-ai patit ? Bine ti-a facut ! Te-a prins ! Ea credea ca l-a prins. Te-a prins ? Ti-am spus eu tie. Asa, gospodar la furat !
- Mai femeie, nu m-o prins nimeni.
- Nu cred. Te-o prins ! De ce-ai venit cu golul ?
- Nu mai fur cate zile oi avea !
- Dar ce-ai patit ? El arata copilita si zice :
- Din cauza copilei.
- Dar ce ti-a facut copila ?
- Din cauza ei nu mai fur in veacul veacului. Caci a vorbit Duhul Sfant prin gura ei.
- Dar ce-a zis copila ?
- Eu m-am dus pe lan - cum ii obiceiul meu -, si-nainte de a incepe a cara snopii, ma uitam : in stanga, in dreapta, incoace-incolo. Copilita ma vedea de la caruta si cand am venit m-a intrebat : " Tataica, mata ai uitat ceva; ai uitat sa te uiti si in sus ".
Atunci m-am gandit, cat sunt eu de nebun. Dumnezeu imi vorbeste prin gura copilei, ca trebuia sa ma uit mai intai in sus; ca daca ma uitam in sus, nu mai era nevoie sa ma uit la dreapta, la stanga sau inainte, ca de ochiul cel de sus nimeni nu se poate pazi. Ochii lui Dumnezeu - cum soune Solomon -, sunt de milioane de ori mai luminosi de cat soarele si nu este loc unde nu cerceteaza atotstiinta lui Dumnezeu. Cum zice si Apostolul : Stiinta lui Dumnezeu strabate pana la despartirea duhului de a sufletului; nu numai pana la despartirea trupului de a sufletului ".
Omul este icoana Preasfintei Treimi. El are minte, cuvant si duh. Duhul cel in chip de raze de lumina, care-i in inima, cu acesta omul ii mai mare decat ingerii; ca ingerii nu s-au facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ci numai omul. Omul este icoana vie a Sfintei Treimi pe pamant, are minte, cuvant si duh. Mintea este chipul Tatalui, cuvantul este chipul lui Hristos, iar duhul cel de viata facator este chip al Duhului Sfant.
Acest duh de viata nu-i duhul cu care vorbim - acesta este sluga mintii si are altfel de cuvant. Iar acela este un dor ganditor, sta inttre minte si intre cuvant si circumscrie - are in sine -, si pe minte si cuvant, dupa Sfantul Grigorie Palama, preaindumnezeitul la minte.
Deci, pana acolo strabate stiinta lui Dumnezeu, pana la despartirea duhului de a sufletului si nimeni nu poate sa se ascunda cu vreun gand de la atotstiinta Ziditorului.
Acest Duh Sfant l-a cercetat pe acest om cu frica lui Dumnezeu si s-a gandit : " De acum inainte nu voi mai fura in veci, cat voi trai. Ba am sa ma duc sa ma marturisesc si sa-mi fac canonul pentru cate am facut in viata, ca daca ma mai duc la furat trebuie mai intai sa ma uit in sus. Si daca ma uit in sus, mi-e destul atat, ca sa nu mai pot fura in vecii vecilor, ca de ochiul cel de sus nimeni nu se poate pazi ".
Iarasi va spun : inceputul intelepciunii este frica Domnului. Ea este temelia tuturor faptelor bune. Intelepciunea are doua capete : primul este frica de Dumnezeu si cel mai de sus este dragostea de Dumnezeu, ca toata fapta buna se incepe din frica lui Dumnezeu si se termina in dragostea lui Dumnezeu, care este legatura desavarsirii si cea mai inalta fapta buna.
Dumnezeu cel inchinat in Treime, Parintele, Cuvantul si Duhul Sfant, Treimea cea de o fiinta si nedespartita si Preacurata Lui Maica si toti sfintii sa ne fie in ajutor, sa nu uitam frica lui Dumnezeu si sa pazim poruncile Lui. Amin.

DESPRE PAZA MINTII

- SFATURI DATE UNOR STUDENTI TEOLOGI -

Fiindca a fost vorba, sa vorbim ceva despre paza mintii. Eu pacatosul, cand incep sa vorbesc de rugaciunea mintii sau de paza mintii, mi-i rusine si mi-i greu sa vorbesc; ca vorbesc despre ceea ce nu am. Ca zic Sfintii Parinti ca nimic nu-i mai sarac decat mintea aceea care filosofeaza pentru fapta buna, neavand lucrare. Eu sunt acela cu musca pe caciula, ca vreau sa vorbesc cele ce nu fac si niciodata nu am facut.
Dar eu cred ca va vor fi de folos acestea in drumul pe care te duci. Fiindca viata aceasta este o lupta, cum spune la Iov : O lupta si o ispita este viata omului pe pamant si in aceasta lupta si ispita, de fiecare clipa este nevoie de iscusinta. Cum a spus si marele Apostol Pavel : In lupta aceasta grea si mare, aveti nevoie de rabdare si celelalte.
Si este prea de nevoie, pentru ca va duceti intre straini, acolo unde va duceti, intalnindu-va cu oameni de alta credinta : protestanti si catolici si cutare ... Si ca ortodox, pentru ca sa-ti pazesti sufletul curat, o lucrare mai prezenta si mai puternica decat paza mintii nu va fi.
Paza mintii are atata legatura cu rugaciunea mintii, ca si trupul cu sufletul. De la paza mintii putem trece imediat la rugaciunea mintii. Si totdata, in paza mintii intra multe lucrari duhovnicesti.
Sfantul Isihie Sinaitul spune asa : Nimeni nu va putea scapa de capeteniile tartarului - mi-aduc aminte din Filocalie -, fara de paza mintii, macar de ar fi cat de mare filosof si cat de mare intelept in lume.
Ce este paza mintii, dupa invataturile Sfintilor Parinti ? este o lucrarre prezenta, foarte usoara si n-are nevoie de mare osteneala, decat numai de frica lui Dumnezeu. Ea se naste chiar din frica lui Dumnezeu ! Iar frica de Dumnezeu se naste din credinta in Dumnezeu. Ca dumnezeiescul parinte Maxim spune : Cela ce crede, se teme. Eu nu am nici o pricina sa ma tem de cineva, daca nu cred ca-i de fata. Iar cand cred ca Dumnezeu este de fata, ma tem !
Deci, iata cum din credinta in Dumnezeu se naste frica de Dumnezeu. Iar din frica de Dumnezeu se naste trezvia atentiei, sau paza mintii, sau ferirea mintii de la pacat, sau privegherea mintii. Cand auzim la Sfintii Parinti : paza mintii, trezvia atentiei, lnistea mintii, ferirea mintii, privegherea mintii sau toate acelea, este acelasi lucru, cum am zice : paine, bucata de paine, felie de paine; dar tot de paine este vorba, numai sub alte cuvinte.
Paza mintii, dupa invatatura Sfintilor Parinti, consta in aceasta : in a ne trezi cu mintea, in a ne impotrivi pacatului cu mintea si in a chema pe " Doamne Iisuse ... " prin rugaciunea mintii.
Vezi cata legatura are rugaciunea mintii cu paza mintii ? Ca nu-i de ajuns sa am trezesc eu. Ce fac eu acum este bun ? Ce gandesc eu acum este bun ? Ce intentionez eu acum este bun ? Ce cuget eu acum este bun ? Sau ce alegere fac eu asupra acestui cuget este buna ? N-ajunge atat ! Ci, indata mi-a dat putere Preasfantul Dumnezeu, sa-mi stapanesc pornirile prin volnicia de sine sau de sine stapanirea. Nu vezi ce spune in Psaltire ? Doamne ca cu arma bunei voiri ne-ai incununat pe noi.
Indata ce ne-am trezit, simtim cu mintea daca se apropie un pacat de minte sau un gand rau; ca orice gand rau este un sarpe ganditor, adica un diavol. Si indata ce l-am simtit ca se apropie, sa ne impotrivim; cu arma bunei voiri ( cu vointa ) ne impotrivim sa nu-l primim, caci avem aceasta putere.
Dar puterea noastra e slaba si taria neputincioasa, cum spune colo la hirotonie. Si atunci ce-i de facut ? Ne trezim, dupa puterea noastra; sa vada Dumnezeu ca vointa noastra se misca spre bine si ne impotrivim pacatului. Si negresit sa tinem legatura cu Domnul, chemandu-L prin rugaciunea " Doamne Iisuse ... ".
Dar nimeni sa nu se bazeze pe trezvia sa sau pe vointa sa, ca-i tare impotriva pacatului, ca ramane foarte, foarte inselat ! Pentru ca, negresit, vointa noastra si trezvia noastra trebuie sa fie intarite de Domnul nostru Iisus Hristos. De aceea ne trezim, ne impotrivim, cu voia de sine stapanitoare si chemam pe " Doamne Iisuse ... "
Acestea trei stau nedezlipite una de alta. Pentru ca daca nu chemam pe " Doamne Iisuse ... " , nu reusim sa ne despatimim in nici un fel cu mintea. Ca El ne-a spus in Evanghelie : Ramaneti intru Mine si Eu intru voi, ca fara de Mine nu puteti face nimic. Clar ! Cheama pe Domnul in ziua necazului si te va izbavi, cum spune Psalmistul. Sau : Auza-te Domnul in ziua necazului si celelalte. Daca-L chemam pe Dumnezeu, El ne ajuta.
Asa si tu. Si trezvia noastra-i buna si vointa noastra care se impotriveste raului, daca este ajutata de darul si puterea lui Dumnezeu. Chemarea numelui Domnului sa nu inceteze, ca zice Apostolul : Tot cel ce va chema numele Domnului se va mantui.
Acum mai este si a patra lucrare : Ne trebuie smerenie ! Sa ne trezim cu mintea, sa ne impotrivim pacatului cu mintea, sa chemam pe " Doamne Iisuse ... " si sa avem mare smerenie a inimii si cunostinta de sine, fiindca ne luptam cu demonii cei mandri. Da ! Ca indata ce se ridica din noi parerea de sine, sau ingamfarea, sau cinstea de sine, indata ne paraseste Domnul si ne lasa in propriile noastre puteri : " Ia sa vedem ce ai sa faci tu fara Mine ?" Ca i-a spus oarecand lui Israil : Sa nu iesi la razboi fara Mine ! Stii ce-a patit cand a iesit la razboi cu amoreii, fara sa cheme ajutorul lui Dumnezeu !
Aceasta indrazneala - sa zicem asa -, sau semetie de cuget, sau cutezanta de sine a omului de a se bizui pe trezvia lui si pe puterea lui de vointa, este izvorata din iubirea de sine. Egoismul ! Adica, dupa cum arata dumnezeiestii parinti, din mama tuturor pacatelor, care este iubirea de sine. Ca din iubirea de sine se naste si mandria si trufia si semetia si celelalte.
Din iubirea de sine se naste, mai intai : mila de sine, crutarea de sine, indreptatirea de sine, multumirea de sine, trambiatrea de sine, lauda de sine, placerea de sine, parerea de sine. Apoi : inchipuirea de sine, simtirea de sine " ca sunt ceva !"; ingamfarea de sine, cinstea de sine, increderea in sine, rezemarea pe sine, bizuirea pe sine si, daca vreti sa va talcuiesc, acestea au o multime de ramificatii.
Apoi vine moartea mintii si omorarea sufletului, mai inainte de moartea trupului - adica nesimitirea inimii -, dupa care a plans Sfantul Simeon Noul Teolog toata viata, precum am gasit-o la " Scara ". Nesimtirea, nu numai ca omoara sufletul, ci omoara mai intai partea privitoare, adica pe minte; nesimtirea este moartea mintii si omorarea sufletului mai inainte de moartea trupului.
Daca i-ai omorat ochiul, ai intunecat trupul. Asa si sufletul, prin minte moare; si de aici inainte diavolul a pus stapanire peste toate puterile sufletului. Aceasta se intampla cand omul are incredere in sine si in puterea lui de trezvie si zice : " A! Eu sunt un om intelept. ce sa ma mai rog, ce sa mai stau in genunchi, ce sa mai chem pe Iisus, doar eu stiu sa ma pazesc de pacat ! Pai, eu nu stiu ca-i pacat ?"
Cand vede Dumnezeu in sufletul nostru aceasta incredere si rezemare pe sine si cutezanta de sine, ne lasa in mana diavolilor. Atunci ispita ne arata cat putem, fara darul lui Dumnezeu si fara mila Lui. De aceea, sufletul nostru in toata clipa greseste lui Dumnezeu. Sa aveti convingerea aceasta, ca nu exista clipa cand nu maniem pe Dumnezeu. Si pentru ca nu este clipa cand nu maniem pe Dumnezeu, nu este clipa cand nu avem nevoie de ajutorul Lui.
Sufletul, negresit, indata ce greseste cu mintea si cu orice pornire spre pacat, trebuie sa alerge cu umilinte la ajutorul lui Dumnezeu, sa ceara mila, iertare si ajutor impotriva ispitei. Ca, daca cuteaza pe desteptaciunea lui, zicand : " A! eu stiu multe, eu pot multe !", auzi ce spune Scriptura la Solomon : Cela ce se increde in sine, va cadea, cadere jalnica. Pentru ce ? Te-ai increzut in sine; nu mai ai nevoie de Dumnezeu ! " Pot si eu ceva !" Si atunci Dumnezeu iti arata ce poti ! Ca fara de El nu putem nimic. Si la trezvia atentiei este mare nevoie sa simtim in jurul nostru ajutorul lui Dumnezeu, de care avem nevoie in fiecare clipa.
In Sfanta Scriptura se spune asa : Fata Babilonului, ticaloasa - si Duhul Sfant spune mai departe, cand cantam " La raul Babilonului " -, fericit este care va apuca si va lovi pruncii tai de piatra ( Ps. 136, 8-9 ). Iata pe cine fericeste Duhul Sfant ! Pe cela ce ia fiii fetei Babilonului si-i tranteste de piatra.
Talcuirea Sfintilor Parinti din Filocalie este asa : Fata Babilonului este mintea noastra. Cuvantul " Babilon " inseamna " amestecare ". Fiindca mintea noastra pururea este amestecata cu ganduri bune si rele, o numeste " fata Babilonului ", nascuta din amestecare, combinata cu amestecarea. Iar fiii fetei Babilonului sunt gandurile mintii, care le naste ea.
Si cine-i fericit ? Acela care-i treaz cu mintea si, cum vede ca s-a nascut din minte un copil - un gand rau -, il da de piatra Hristos. Cum ti-a venit un gand rau in mite - intelegi ? -, ia-l de picioare si da-l de piatra : " Doamne Iisuse ... ". Vine un gand de curvie : " Doamne Iisuse ... ", da-l de piatra ! Vine un gand de manie, da-l de piatra Hristos ! Vine un gand de trufie : " Doamne Iisuse ... ". Vine un gand de viclenie : " Doamne Iisuse ... ". Vine un gand de zavistie : " Doamne Iisuse ... ".
Tranteste-i de piatra pe pruncii acestia ai " fetei Babilonului " - adica cugetele rele ale mintii -, de cand sunt prunci. Adica, ucide patimile in tine, cat sunt mici, ca pe urma este mult mai greu !
Pe acesti prunci ai fetei Babilonului ii omoara darul si puterea lui Hristos ! Hristos S-a numit in Sfanta Scriptura de trei ori piatra : Piatra cea din capul unghiului, pa Care n-au bagat-o in seama ziditorii; Piatra cea nefacuta de mana, Care se taie din munte, despre care se spune la Daniil; si Piatra, stanca din care a iesit apa, cand a fost lovita de Moise, simbolizand coasta lui Hristos din care a iesit apa si sange.
In Hronograful evreiesc am citit viata lui Moise, tradusa de Isaia Racaciune, un mare rabin care a trait in secolul trecut. A murit de mult ! Si la dansii se scrie, macar ca ar trebui sa se treaca si in traditia ortodoxa, ca o teologumena; stiti, nu ca o dogma ! Ca Moise cand a lovit stanca la Rafidim - am fost acolo la Sinai si am baut apa -, intai a iesit sange, fiindca a lovit-o cu indoiala.
Pentru indoiala pe care a avut-o Moise atunci, l-a mustrat Dumnezeu si nu a murit in pamantul fagaduintei. El nu a zis : " Asculta, Israele, din piatra aceasta ai sa bei apa !", ci a zis astfel : Au doar din piatra aceasta am sa va scot apa ? Dumnezeu i-a spus imediat : " Moise, de ce nu M-ai preaslavit inaintea fiilor lui Dumnezeu ? - Au doar din piatra asta ... ? " " De ce n-a zis : din piatra asta Dumnezeu va va adapa pe voi ?"
Apoi Moise, fiind certat de Domnul, a lovit a doua oara, zicand : " Asculta, Israele ! Din piatra asta ... !" A lovit si a iesit apa.
Dar este si-o taina mare aceasta, ca intai a iesit sange si apoi apa. Caci si din coasta lui Hristos a iesit intai sange si apoi apa. Iata cum a inchipuit stanca Rafidim, coasta lui Hristos.
Acum sa revenim la trezvie, ca sa nu ne pierdem in discutie, ca cuvantul nostru trebuie sa traga catre mijloc. Noi, daca ne incredem in sine si in puterea noastra de virtute, de intelegere si de filosofie, mai intai mireasma Sfantului Duh nu mai este cu noi.
Indata ce Duhul Sfant simte o mica licarire a mandriei, se fereste si-l lasa pe om in propriile sale puteri. Si atunci vedem ca am ajuns la cadere. Ori cu mintea, ori cu cuvantul, ori cu lucrul, ori - Doamne fereste -, cadere care ne desparte prea tare de Dumnezeu. Iar cine are lucrarea trezviei, trebuie sa fie treaz si in privinta asta. Nu-mi incape mie in putere sa ma trezesc, ca sa ma lupt cu pacatul. Ma trezesc, dar il chem pe " Doamne Iisuse ... ! "
Legea soborniceasca a Bisericii aceasta este : sa ma trezesc, sa ma impotrivesc, sa chem pe " Doamne Iisuse ... ". Asta este lucrarea trezviei atentiei. Ca " fata Babilonului " - adica mintea noastra, de care am amintit mai inainte -, naste mereu prunci. Si naste prunci rai - gandurile rele ! Noi sa-i luam, sa-i trantim de piatra Hristos si sa-i sfaramam !
Duhul Sfant atunci ne fericeste : Fericit este care va apuca si va lovi pruncii tai de piatra. In momentul cand un gand rau l-am lovit de piatra Hristos, am ucis un prunc al fetei Babilonului. Ne fericeste pentru aceasta Duhul Sfant, ca nu am nadajduit sa-l ucidem noi, ci l-am dat de piatra Hristos.
Ati auzit ca spune in Scriptura asa : In dimineti am ucis pe toti pacatosii pamantului, ca sa pierd din cetatea Domnului pe toti cei ce lucreaza faradelegea ! Ai auzit cand trebuie ucisi pacatosii - adica gandurile rele ? In dimineti ! Gandurile pacatoase rasar din minte, ca mai inainte pruncii fetei babilonului, care se nasc dintr-insa. Si nu arata Scriptura sa-i ucidem cand ar fi pe la amiaza sau seara. Ci, cand au rasarit, in dimineti ucide pe pacatosii pamantului !
Gandurile pacatoase, cum au rasarit in minte si imaginatie, trebuie ucise prin rugaciunea lui Iisus, ca sa pierzi din cetatea Domnului - cetatea este sufletul - pe toti cei ce lucreaza faradelegea.
Daca am ucis pe pacatosii pamantului, adica gandurile pacatoase, cand rasar din minte, am pierdut din cetatea Domnului, pe toti cei ce lucreaza faradelegea. Ca doar prin gandurile patimase vin faptele patimase. Ce zice dumnezeiescul Parinte Maxim : Stapaneste-ti gandurile, o, monahule ! Ca daca nu-ti vei stapani gandurile, indata vei ajunge sa nu poti stapani lucrurile !
Tot pacatul de la ganduri vine. Si atunci, daca ucidem pe pacatosii din cetatea Domnului in dimineti, am curatit cetatea, care este sufletul nostru.
Sfantul Diadoh al Foticeii zice asa : " Mintea cea iubitoare de Hristos, primele rasariri ale pacatului nu le primeste ". Cine iubeste pe Dumnezeu, cum se atinge de mintea lui un gand patimas, zice : " Doamne Iisuse ... ". Cheama pe Mantuitorul ! Pentru ca, daca nu L-ar chema, sta de vorba cu gandul cel patimas, se indulceste cu el si, dupa ce s-a saturat de indulcire, isi aduce aminte : " Mai, dar gandurile acestea sunt pacatoase, trebuie sa zic " Doamne Iisuse ... ", ca uite, m-au scos din asezarea cea buna si m-au aruncat in ganduri spurcate ".
Dumnezeiescul Parinte Efrem Sirul zice asa : Cand stai la rugaciune si primesti ganduri spurcate, esti asemenea unei mirese care curveste de fata cu mirele sau. S-a logodit cu mirele si pe urma, poftim ! Sta si se impreuna cu altul de fata cu mirele. Cat de urata este mireasa aceasta mirelui sau, cand vede ca ea il tradeaza chiar in fata lui.
Iar Dumnezeu, care vede toate, vede ca noi in vremea rugaciunii primim ganduri spurcate si sufletul nostru, in loc sa se impreune prin rugaciune cu Hristos, se impreuna cu diavolii si curveste in fata Lui. Si atunci Pavel ne spune : V-am logodit pe voi mireasa unui mire fara de moarte; si tare mi-e frica de voi sa nu se poticneasca inimile voastre, precum a Evei de satana in rai . Clar ! Daca ne-am impreunat cu pacatul in fata lui Dumnezeu, cu diavolii ne-am impreunat, nu cu Hristos ! Si atunci Mirele Hristos zice : " Iata, mireasa Mea - sufletul nostru -, s-a impreunat cu diavolii si i se pare ca se roaga Mie ! Sta la rugaciune si curveste cu diavolii !" Ca tot gandul patimas, daca-l primim, suntem amestecati cu diavolul acelei patimi si ne duce in gheena.
Zice si Sfantul Isihie : In vremea rugaciunii, se incaiera la lupta trei minti : mintea Sfintelor Puteri, mintea draceasca si mintea omului. Mintea omului sta in mijloc si el are atata putere de stapanire de sine incat, toate puterile intunericului daca ar veni, nu pot sa-l clatine.
De aceea a zis Scriptura : Dumnezeu l-a zidit pe om si l-a lasat in mana sfatului sau. Iar in ziua judecatii ne va cere socotela. Noi vom zice : " N-am pututu, Doamne !" " N-ai vrut ! Eu te-am inzestrat cu putere ". Ca nici ingerii nu-l silesc pe om la fapta buna si nici diavolii nu-l pot sili la cele rele. Atata putere a luat satana in rai, cand a inselat pe Eva, sa clatine putin puterea cugetatoare a omului; adica sa-l imboldeasca prin gand sa faca raul, dar sa nu-l sileasca.
Poate vom zice in ziua judecatii : " Doamne, diavolul m-a dus la femeia cutare !" Diavolul poate sa zica atunci : " Doamne, sa-mi aduca martori ! Cine m-a vazut ca-l duceam de mana pe om ? " " M-a dus diavolul la crasma " zice altul. Atunci diavolul raspunde : Doamne, sa-mi arate martori !"; a vazut cineva vreun diavol ducand pe om la crasma ? " Doamne, m-a dus diavolul in cutare loc ". Iar diavolul ii poate zice : " Doamne, el a fost prost si a fost iubitor de sine, iubindu-si fiinta lui si s-a lasat biruit de patimi. Eu i-am dat in gand si el s-a dus. Si Sfintele Puteri i-au dat in gand sa faca bine si nu a ascultat ".
Deci, mintea omului sta intre Sfintele Puteri si cetele diavolesti. Si indata ce el simte ca-l ispitesc diavolii din stanga, alearga la Iisus prin rugaciune si atunci se bucura Sfintele Puteri si biruinta-i de partea noastra. Iar daca vom sta de vorba cu gandurile si ne indulcim de ele, tot timpul stam de vorba cu diavolul. De aceea in Pateric nici nu se mai spune patima, ci : " Cutare s-a luptat cu diavolul curviei, sau cu diavolul maniei, sau cu diavolul leneviei ", ca tot pacatul este un diavol rau.
Sfantul Ioan Gura de Aur zice : Mare pofta, mare diavol este pacatul. Si Sfantul Efrem spune : cate pacate are omul in minte, atatia diavoli are intr-insul. Iar Sfantul Marcu Ascetul : " Foarte se silesc diavolii sa ne invete sa nu credem ca avem diavoli in noi ", dar zice : Cate patimi avem, atatia diavoli avem !
Fiecare patima este un diavol rau. Adica : mandria, semetia, slava desarta, fatarnicia, trufia, viclenia, zavistia, pizma, invidia, ravna cea rea, mania, iutimea, nerabdarea, nerecunostinta, cartirea, rapirea, nemultumirea fata de binefacerile lui Dumnezeu sau ale aproapelui, tinerea de minte a raului, vorbirea de rau, clevetirea, minciuna, gluma, rasul.
Sau mai departe : iubirea de aratare, dorinta de razbunare, slava desarta, laudarosenia, iubirea de sine cu tot alaiul ei, si pot sa spun ceasuri intregi si nu termin nici ceea ce mai tin minte din multimea pacatelor intunericului.
Si iata, atatia diavoli avem in noi ! Cineva poate zice : " A! Dar nu sunt asa pacatos ! Sunt de atatia ani in manastire, cu muieri n-am trait, nici n-am stiut ce-i femeia ". Si noi suntem preacurvari in toata clipa, caci cu gandul si imaginatia gresim ziua si noaptea !
Pentru ce zice dumnezeiescul Parinte Efrem Sirul : Nu ma aruncati in negrija, fratii mei, pentru pacatele cu gandul, ca ar fi mici ! Nu-s mici ! Hristos, intelepciunea si Cuvantul lui Dumnezeu, ne-a aratat si a socotit preacurvie intru pofta de femeie si ucidere intru ura de frate. Si acelea se fac cu gandul. Iata, ma fac ucigas si preacurvar in toata ziua. Si apoi, cata pocainta imi trebuie ?
Legea Darului sau a Harului, cand a venit, a scos pacatul din radacina, nu a venit sa coseasca pacatul pe deasupra, cum da cu coasa si radacina ramane.
Asa a fost Legea Veche : sa nu furi, sa nu preacurvesti, sa nu ucizi, sa nu fii marturie mincinoasa ... Legea veche oprea pacatul din lucrare, cum vorbeam ieri despre cele trei trepte ale urcusului duhovnicesc.
Legea Harului cand vine, scoate pacatul din radacina, ca pofta-i radacina pacatului. Sa nu poftesti femeia aproapelui ..., cum spune porunca a zecea, ca esti preacurvar. Si atunci smulgi pacatul din radacina ! Ca de la pofta vine pacatul. Scoate buruiana de unde porneste ea !
Si cu cat Legea Harului este mai desavarsita, cu atat trezvia atentiei trebuie sa dea seama omului sa-si pazeasca mintea. Ca omului i se pare ca este curat, daca n-a facut pacatul cu lucrul. Cea mai mare inselare este asta ! Ca tocmai atunci suntem in cel mai greu pacat, adica in nesimtire, dupa Sfantul Maxim.
Cand nu avem simtirea pacatului, suntem in cel mai greu pacat; ca atunci mintea noastra-i oarba, iar nesimtirea este moartea mintii. mintea nu simte pacatul si omorarea sufletului, mai inainte de moartae trupului. Si nesimtirea se naste si ea tot din iubirea de sine. N-am avut timp sa va spun si toate fiicele ei, asa cat le mai tin minte.
Nu este clipa si nu este vreme in care nu ma aflu maniind pe Dumnezeu; sa avem increderea aceasta si sa stim, si chiar de n-am simtit si n-am ajuns la convingere, sa ajungem de-acum. Asa trebuie marturisit. Pentru ca am ajuns la convingerea asta, cu zeci de ani in urma, ca nu exista clipa si mai putin decat aceasta, cand nu ne aflam maniind pe Dumnezeu.
Aceasta stii cand o simti ? cand ajunge omul in treptele cele mai inalte ale rugaciunii inimii si cand vine Duhul Sfant in inima omului, cu Darul lui Hristos, atunci abia vede el despre milioanele de neputinte, care-l robesc simtitor si ganditor.
Vezi in camera asta, ce curat este ? Nu-i praf, nu-s gunoaie. Daca o raza a soarelui ar intra aici si noi am sta deoparte, am vedea milioane de microbi ce se invart si cat praf este. " Ia uita-te, ce era in camera asta !" Dar pana ce n-a intrat raza soarelui, nu vedeam. Dar daca am avea niste aparate speciale care maresc, ele ar face si mai mari corpurile acelea pe care le vedem cu ochiul liber. Asa este si cu sufletul nostru.
Deci, in timpul rugaciunii celei curate, cand se scalda inima noastra in lacrimi si fierbe in clocotol plansului, dupa ce au trecut momentele acelea, atunci o sa vezi cate milioane de neputinte zac in mintea si in inima noastar. Si acestea nu le simtim. Petrecem in nesimtire, in somn, in raspandire, in invartosare, in impietrire. Ni se pare ca noi " Slava Domnului, n-am facut cutare pacat !" Dar noi le avem pe toate si suntem izvorul a tot pacatul si a toata faradelegea, in toata clipa.
De aceea, pentru ca in fiecare clipa gresim, in fiecare clipa este nevoie de trezvie, de paza mintii, de rugaciune, si de umilinta in fata lui Dumnezeu. Asta este ce spune marele prooroc David : Ca faradelegea mea eo o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea.
Uite un alt caz. Ti se intampla uneori ca stii ca esti pacatos si vrei sa te rogi, dar nu ai stare de umilinta, adica simti o invartosare a inimii. Ce trebuie sa facem atunci ? Aceasta invartosare a inimii in timpul rugaciunii se cheama raceala, seceta sau uscaciune.
Si asta este obisnuita la Sfintii Parinti. Eu deja cand ma marturisesc, zic : " Parinte, rugaciunea am facut-o cu mintea imbrobodita, plina de uitare, plina de raspandire, cu seceta, cu uscaciune, cu raceala, cu parasirea darului ..." Raceala vine mai totdeauna din uitare. Pricina racelii sufletului - ca eu pacatosul sufar in toata clipa de ea -, este uitarea. Dar uitarea ce este, dupa Sfintii Parinti ? Este primul pacat din partea rationala a sufletului ".
Sufletul se imparte in trei parti : partea rationala, cea manioasa si cea poftitoare, dupa Sfantul Grigore de Nissa. Asa le randuieste in Pidalion. El canoniseste exact pacatul dupa cele trei parti ale sufletului. Vezi in canoanele lui din Pidalion. Din partea rationala primul pacat este uitarea. Apoi nestiinta, nedreapta socoteala, nechibzuinta, nemultumirea pentru binefacerile lui Dumnezeu si ale aproapelui, nediscernamantul, credinta stramba, hula, nebunia, eresul si celelalte. Dar, primul pas spre raceala, este uitarea.
Cand uitam binefacerile lui Dumnezeu, cand uitam ca Dumnezeu este de fata, cand uitam prezenta lui Dumnezeu, cadem in asa numita " acedie ". Acedia este moleseala sufletului si a mintii. Acedia o mai numesc unii din Sfintii Parinti caracatita sufletului. Cand s-a lancezit omul si cand zace in acedie, in moleseala, atunci vin toate patimile si rautatile in sufletul lui.
Asa o numeste si pe imaginatie. Aristotel o numea simtire de obste in filosofia lui. Pentru ca imaginatia nu prinde numai un pacat si nu da razboi sufletului numai cu unul. Ai citit Paza celor cinci simtiri scrisa de Nicodim Aghioritul ?
Ei, cate sunt de vorbit. Vezi cum se leaga una de alta, vorbind ? De cinci ori am citit-o in viata, la liniste. Strasnica si sfatuitoare carte. Si cand o termini, autorul ei zice : Aceasta puturoasa carte ce am scris. Ai vazut cata smerenie ? " Tu te-ai facut ca un amnar si eu ca o cremene. Ai lovit o data si de doua ori, intr-o inima a mea ca de cremene si au izvorat aceste putine scantei ". Cartea aceea toata are mare intelepciune !
Ai vazut ce spune acolo ? Ne arata cum sa mergem pe drumul acesta. Din cauza ca mintea acazut in raceala, datorita uitarii, dupa ce-am uitat noi frica lui Dumnezeu, incepe omul sa-si permita orice. Si prima data, Cand omul a uitat de frica lui Dumnezeu incepe sa-i aduca diavolul tot felul de ganduri prin imaginatie.
Imaginatia, dupa Sfantul Vasile cel Mare, este pod al diavolilor, prin care intra in sufletul omului. De aceea trebuie o mare atentie la rugaciune sa nu ne inchipuim nimic, caci prima vama pe care o intalneste mintea inspre inima este imaginatia. Nici o fapta rea, nici un diavol, nici o patima nu trece de la minte la simtire decat prin imaginatie. Ca nu poti sa faci pacatul, pana nu ti-l inchipui. N-ai vazut cand te lupti cu mintea ? Ori apare chipul aceluia care te-a suparat si asupra caruia ai fost pornit. Parca ti-l aduce aminte si parca te-ai razbuna. " Ei, daca ar fi aicea ! Ce i-as drege, ce i-as face !" Si aceia sunt diavoli. Dar prin imaginatie iti dau razboi. " Mai, dar mi-a zis, si am sa-i zic !"
Diavolii iau fata aceluia care te-a suparat si o aduce in suflet prin imaginatie si ti-o arata : " Uite, acesta ti-a zis si acesta te uraste !" Apoi vin si minciunile mintii, cu presupuneri ca acela te uraste, si acela zice asa si acela, cutare.
Un duhovnic mare spunea : " Nu le crede, parinte, ca-s minciunile mintii, si ai sa vezi mai tarziu ca niciuna din cate ti-a spus mintea nu-i adevarata ". Astea-s minciunile mintii, pe care le baga diavolii in vremea ispitei, prin imaginatie in suflet sa-l darame. Sunt prepusuri, pareri gresite. Prepusuri ca cutare iti zice, ca cutare are ciuda si cutare altceva. Si niciuna nu-i asa.
Demonii, cand vad ca tulbura pe om banuielile acelea, bat razboi si cu acestea. Ca zice in Psaltire : Multi sunt acei care bat razboi cu noi de la inaltime. Deci, lupta noastra nu-i impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva duhurilor rautatii, domnii puterii vazduhului,a duhurilor rautatii raspandite in aer. Iata, ca cu capeteniile vazduhului se lupta biata minte !
Ce se intampla ? Un pacat intai l-ai gandit. Daca s-a invoit mintea la gandire, trece la cugetare. Trece la alegere. Imediat il baga diavolul in imaginatie. Ti-aduce aminte ... N-am vorbit noi despre ispitirea din opt parti ? Ca sa vezi si acolo cata filosofie este la Sfintii Parinti ! Dupa ce te-ai bagat in imaginatie, ti-a bagat idolul si te-a lovit in minte. Gata ! Auzi ce spune : Cand vei vedea uraciunea pustiirii satnd in locul cel sfant, cel ce aude sa inteleaga !
Sfantul Maxim spune : Uraciunea pustiirii in locul cel sfant este pacatul inchipuit in imaginatie. Ca locul cel sfant este inima, pentru ca noi suntem Biserica Dumnezeului Celui viu si Duhul lui Dumnezeu locuieste in inima noastra. Diavolul, daca a reusit sa bage idolul prin imaginatie in minte, de aici il baga in inima ! Apoi, in inima si in mintea ta, numai fata aceea o ai, ori care te-a suparat, ori care o iubesti cu patima ! Dupa ce ti-a bagat idolul, iti dai seama : " Da ! Eram treaz mai inainte de prima momeala " - ca aicea trebuie sa vorbim de cele douasprezece trepte ale pacatului. " Daca eram treaz la prima momeala, imediat ziceam : " Doamne Iisuse ... " si cu trezvia atentiei idolul nu intra ".
Daca n-am fost atent, a intrat idolul : cutare fata, cutare femeie cu care ne0am intalnit, sau bani sau slava, ori de ce nuanta ar veni. L-a bagat in inima prin inchipuire. Acesta-i idolul, asta-i " uraciunea pustiirii in locul cel sfant ". Si daca era trezvia atentiei, nu intra. Il dadea jos de la inceput. A venit ? " Doamne Iisuse ... !" Il izbesti de piatra Hristos. Si stii ce se obisnuieste mintea cu acest nevazut razboi ? Precum scrie in " Razboiul nevazut ".
Ai vazut ca mintea acelui ce este treaz, care are trezvia atentiei, nu numai ca nu se teme de navalirile astea. Stii ce face ? Anume le cheama. Le da drumul oleaca, apoi cu rugaciunea il cheama pe " Doamne Iisuse ... " in ajutor. Precum face pisica cu soarecul. Il prinde si apoi ii da drumul, si asa se joaca cu el. Dar aceasta lucrare este pentru cei sporiti.
Asa face mintea trezvitorului cu pacatul. Ii da drumul sa intre oleaca inauntru; si numai ce-l vede ca treec in imaginatie si incepe a-i tulbura firea. " A! Mi-ai venit ? " Doamne Iisuse ... " Si-l mai cheama odata la lupta : " Mai vina, mai, si mai intra !" Si el mai vine. Si iar il izbeste de piatra cu " Doamne Iisuse ... ".
Stii ce zice apoi diavolul ? " Aista nu-i prost ! Ma cheama intai si-mi da drumul si apoi ma arde cu Hristos. Stai, ca acum ii treaz cu mintea. Vin mai tarziu, cand il stapaneste uitarea ". Si cand il mai cheama, nu mai vine. Nu uita el sa ne ispiteasca. " Acum nu vin, ca-i treaz cu mintea si ma arde cu " Doamne Iisuse ... ". Da-i pace. Cand va dormita el cu mintea si n-o sa fie stapan pe simturi, atunci vin ! Cand este raspandit cu mintea, atunci ii dau razboi. Acum cand este treaz, n-am nevoie sa ma lupt cu el. Ca acum stii ce face ? Cheama numele Domnului si ma arde !"
Asa face trezvitorul, precum face mata cu soarecele. Ii da drumul si iar il prinde. Ferice de cel ce are trezvia mintii ! De aceea a zis dumnezeiescul Pimen cel Mare in Pateric : Nu avem nevoie pentru a ne mantui, decat de minte treaza. Clar ! Atata. Cu mintea treaza si cu lucrarea asta a trezviei atentiei ne putem mantui cel mai usor.
Pe aceasta o numeste Sfaantul Isihie din Sinai : " Lucrare preacuprinzatoare de toata fapta buna si de toata virtutea " - cititi in Filocalie, ca de acolo vorbim si din Pateric. Primul pacat care se naste din partea rationala a sufletului este uitarea. Din uitare se nasteraceala sufletului. Zice Marcu Ascetul ca trei sunt uriasii care ucid sufletul : uitarea, nestiinta si trandavia.
Vezi ? S-ar putea ca unul sa fie treaz cu mintea, dar sa fie orbit de nestiinta. Si iarasi n-are trezvia atentiei nici acesta. Auzi, ca nestiinta este orbirea sufletului. Sfantul Maxim zice : Viata mintii este lumina cunostintei, iar nestiinta este orbirea sufletului. Si atunci se poate orbi unul nu numai de uitare, ci si din nestiinta. Si daca a spus si de trandavie, dar ai auzit pe cine a pus intai ? Tot pe uitare. Ca si nestiinta si trandavia vin dupa uitare.
Sfantul Grigore de Nissa clasifica in Pidalion toate pacatele, dupa cele trei parti ale sufletului si primul pacat care vine din partea rationala, este uitarea. Si cauza racelii noastre in cele duhovnicesti, chiar in vremea rugaciunii, tot de la uitare porneste.
Iar cine are trezvia atentiei, inainte de a veni uitarea, o simte. Pentru ce ? Trezvia se naste din frica de Dumnezeu. Si frica lui Dumnezeu din credinta in Dumnezeu.
Sfantul Maxim Marturisitorul zice : Cine crede, se teme si cine se teme, se trezeste ! Uite, a venit un gand ! Deacum trebuie sa discern : ori ii rau, ori ii bun ! Ce-i de facut ? Si cine se trezeste, imediat trevbuie sa-L cheme pe " Doamne Iisuse ... ", caci trezvia atentiei sta in trei lucruri : in a ne trezi cu mintea, a ne impotrivi pacatului de cand este in minte si a chema pe " Doamne Iisuse ... ". Trezvia noastra n-are nici o putere fara Iisus.
Dar uitarea este primul pas spre raceala, cum arata dumnzeiestii Parinti. Iar daca noi luptam impotriva uitarii, mintea intotdeauna ii treaza si scapa de celelalte lupte in celelalte trepte ale pacatului. Ai vazut cum s-a numit satana la Iov in Scriptura ? Furnico-leu. Frumos comentariu face la aceasta Nil Ascetul, iar mai tarziu Nicodim Aghioritul o pune in paza celor cinci simtiri.
De ce s-a numit satana si pacatul furnico-leu ? Iov zicea : " Furnico-leul a murit de foame ca n-avea de mancare !" Dar, la cine ? La Iov n-avea de mancare, nu la mine pacatosul ! Eu il hranesc toata ziua si-l fac leu. Ca de ce Iov nu-l hranea pe furnico-le ? Auzi ce spune Scriptura ? Acest om aducea in fiecare seara cate un bou jertfa pentru copiii sai; " Doamne, nu cumva copiii mei, fiind tineri, sa fi gresit cu gandul lui Dumnezeu !" Care tata si mama de azi, mai au grija ce gresesc copiii lor cu gandul lui Dumnezeu ?
Nu l-a numit degeba Dumnezeu pe Iov, drept si temator ! Aducea un bou jertfa in fiecare seara, nu pentru pacatele lui, ci pentru ale copiilor lui. Ca el a spus ca furnico-leul a murit de foame ca n-avea de mancare, adica el nici in gand nu hranea pacatul. Si zice Sfantul Ioan Gura de Aur : " N-ar fi pierit copiii lui asa, daca nu i-ar fi gasit la masa si la betii. Ca ei erau la praznic la fratele mai mare si petreceau. De aceea a putut satana sa darame casa. Daca ii gasea in rugaciune nu se putea intampla asa ". Dar aceasta a lasat-o ca pilda Dumnezeu.
Dar acest Iov, care era atat de tare treaz cu mintea inaintea lui Dumnezeu, zice ca furnico-leul a murit de foame ca n-avea de mancare; si Sfintii Parinti fac comentariu mai ales la lucrul acesta : Pacatul cand vine in mintea noastra, este mic ca o furnica. Ca prima traepta a pacatului este a face fapta buna cu scop rau. Pentru ca fapta buna facuta cu scop rau n-are plata, ci ea trece de partea scopului si se pierde. Sufletul si viata faptei bune este scopul. De aceea a zis dumnezeiescul parinte Maxim : Este feciorie si milostenie si priveghere si post si osteneala, care sunt uraciune inaintea lui Dumnezeu, ca nu cu scop adevarat se fac acestea !
Daca fapta buna este facuta cu scop rau ea trece de partea scopului si se face una cu el. Scopul este sufletul si mireasa faptei bune.
Noi, daca ne-am trezit cu mintea, atunci cand facem o fapta buna, trebuie sa vedem daca-i cu scopul de a placea lui Dumnezeu, de a ma mantui, sau daca nu cumva mintea mea priveste in alta parte. Dumnezeiescul parinte Efrem zice : Cand mintea va parasi scopul blagocestiei, adica al evlaviei, toate faptele bune nu mai folosesc.
Ca scopul este ori a iubirii de slava, ori a iubirii de treapta, ori a iubirii de castig, cum zice dumnezeiescul Ioan Scararul. Auzi ce zice el, aratand aici cat este de rea chiar si lepadarea de lume cu scop rau : " Cela ce pentru iubirea de castig a facut lepadarea de lume, este ca piatar de moara, care intru aceleasi se invarteste " vorbind despre cele trei feluri de lepadari de lume. Cum ?
El, se leapada de lume ca sa vina in manastire, si nu vine pentru a-si plange pacatele si pentru dragostea lui Dumnezeu, ci pentru altceva. Scopul lui este sa castige bani, cinste, dregatorii si slava de la oameni. Acasa alerga dupa treaba, ca sa castige parale, sa faca casa mare, sa cumpere gradini, sa faca avere; vine in manastire si se invarteste tot in acelea. Lucreaza sa castige ceva, sa faca, sa tot aiba ceva. Acesta-i scopul lui cu care a venit la manastire. Si acesta n-a venit cu scopul mantuirii, ci a venit aici ca sa se imbogateasca.
Al doilea scop. Vine la manastire si isi zice : " Mai, poate ma fac diacon, poate preot, poate voi fi staret, poate econom; m-oi face eu ceva ". Atunci mintea lui priveste spre iubirea de treapta; si auzi ce-i spune la acesta dumnezeiescul Ioan Scararul : " Cela ce pentru iubirea de treapta pe lepadarea de lume o a facut, ca tamaia este, care la inceput miroase si pe urma scoate fum ".
Vine in manastire smerit, ascultator de toti, rabda de la unul, rabda de la altul, face ascultare cu dragoste, privegheaza, se roaga, se arata ca-i credincios in toate. Dar, ce zice ? " Mai incolo trebuie sa ma faca diacon, preot, cutare !" Si daca nu ajunge tinta carierei, unde privea mintea lui, incepe a scoate fum. " Asa ! Pe acela, care a venit de ieri in manastire, l-a facut, si aceluia i-a dat dregatorie si eu n-am fost facut ?" Si cel ce mirosea la inceput ca tamaia, a inceput a scoate fum, a inceput a carti.
Eheei ! Dai de Sfantul Ioan Scararul ! Acolo la Sinai ii zice Sfantul Ioan Sinaitul. Noi ii zicem " Scararul " dupa cartea lui numita Scara. Ce zice ? " Cela ce pentru iubirea de Dumnezeu lepadarea de lume o a facut - adica din Dragostea lui Dumnezeu -, adauga dor peste dor si foc peste foc, aprinzandu-se de dragostea lui Dumnezeu, slujind cu frica Lui si cu cutremur ". Acela iubeste pe Dumnezeu pana in sfarsit ! Si iata mintea noastra la trezvia atentiei, nu trebuie sa priveasca numai asupra gandurilor care vin, ci si asupra scopurilor cu care ne nevoim si urmam lui Dumnezeu.
S-ar putea sa ne nevoim si sa ramanem cu mainile goale la urma, daca scopul este altul. Deci, scopul faptelor bune totdeauna sa fie spre slava lui Dumnezeu. De aceea ne invata si marele Apostol : Sau de mancati, sau de beti, sau altceva de faceti, toate sa le faceti spre slava lui Dumnezeu. Deci, daca omul este treaz cu mintea, ucide pacatul de cand ii furnica !
V-am vorbit mai inainte de fata Babilonului si de pacatosii pamantului si acum va aduc aminte. Daca ne-ar ajuta Preasfantul Dumnezeu sa fim treji cu mintea si sa ucidem pacatul de cand e furnica; ca apoi, pe treptele celelalte, se face leu si nu-l mai putem birui !
Prima treapta a pacatului este sa faci fapta buna cu scop rau. A doua, sa nu faci fapta buna desavarsit, intreaga. Un exemplu : faci milostenie, dar o faci din furat ! Si zice Sfantul Ioan Gura de Aur : Cel ce aduce jertfa din osteneala straina lui Dumnezeu, asa-i ca si cel ce aduce caine imputit. Deci, iata ca nu-i cum trebuie !
A treia treapta a pacatului este momeala. Se apropie de mine un gand, dar nu cu patima. Femeie, sa zicem; slava, bani. Sa luam de pilda numai aceste trei. Dar nu-i nimica rau; ca Dumnezeu le-a facut la inceput bune toate; si femeie si bani si slava.
La ban; cuvantul ban nu te vatama cu nimic. Este numai o bucata de fier sau o zgura a pamantului facuta acolo rotunda, daca-l numim asa simplu. Dar langa ban apare patima : " daca vei avea tu mai multi bani ! Daca vei avea o punga ! Faci o ladita pe urma ! Si daca vei mai ascunde din ei !" Ai vazut cum se lipeste ispita langa gandul simplu ? Indata se complica cu patima.
Zic femeie ! Nimic nu ma vatama. Ca nu este cuvantul in mintea mea cu patima. Dar langa femeie mi-aduce diavolul ispite in gand : " Mai, dar daca ar fi frumoasa; daca ai vazut-o pe cutare, si daca ar fi prietena cu tine si daca ar fi langa tine cand te lupta patima, si daca ai pacatui cu dansa !" Ai vazut unde te duce imaginatia ? Indata cuvantul femeie s-a complicat cu patima, cu momeala pacatului.
La fel, sa zicem slava. " Cela ce Ma slaveste pe Mine, il voi slavi ". Este slava buna ! Nu-i nimica cuvantul slava. Dar, " daca m-ar lauda, daca as fi asa, daac as face asa, daca as ajunuge asa, daca as fi eu asa !" Iata deci, unde te duce slava !
Atunci cuvantul " slava " se complica cu patima. Si auzi ce zic dumnezeiestii Parinti : " Precum iedera si hameiul se agata de orice planta care-i mai aproape, asa si langa gandul simplu al lucrului, se agata patima. Si tocmai asta e lupta omului trezvitor - ca despre trezvia atentiei vorbim aici ! Aceasta este cea mai stravezie ( patrunzatoare ) lupta a crestinului si monahului.
Toti ne luptam pentru mantuire. Dar trebuie sa despartim gandurile simple ale lucrurilor, de cele complicate cu fapta ! Nu-i pacat sa gandesc la femeie, ca si Evanghelia a spus ca Cel ce priveste la femeie, nu spre a o vedea, ci spre a o pofti, preacurveste cu dansa in inima sa. Indata ce langa femeie a aparut pofta, gata ! Este preacurvie ! Eu, daca am privit-o, dar fara sa cuget cu patima, nu-s preacurvar. Pot sa vad un milion de femei ! Dar daca am poftit una in inima mea, atunci imediat eu sunt preacurvar.
De aceea zice dumnezeiescul Efrem : Nu ma aruncati in negrija, fratii mei, pentru pacatele cu gandul ca n-ar fi mari ! Daca nu erau mari, nu era nevoie ca dreptul acela, Iov, cu 1850 de ani inainte de Hristos, sa aduca jertfa pentru pacatele cu gandul ale feciorilor sai, si intelepciunea lui Dumnezeu, nu socotea preacurvie, intru pofta de muiere si ucidere, intru ura de frate. Cu gandul, omul este ucigas si preacurvar in toata vremea. De aceea zicea Sfantul Efrem Sirul : " Nu ma aruncati in negrija !" Un gand venit in minte si omul trece la imaginatie; de la gand incepe tot pacatul.
Toata lupta noastra si a fiecaruia dintre noi, care vrea sa se mantuiasca, este sa desparta gandurile simple ale pacatului de cele complicate cu fapta. Ca nu ne raneste pe noi gandul simplu, ci cel ce ne complica cu patima. Si atunci diavolii, vazand ca am primit gandul patimas, care este momeala gandului simplu, ne duc mai departe pe treapta urmatoare a pacatului.
Treapta a patra a pacatului este consimtirea. A consimtit sufletul nostru sa stea de vorba cu gandul cel simplu ! Sa stea de vorba cu gandul olecuta. " Mai, cam cum e cu asta ?" Si gata ! Suntem pe treapta a patra a pacatului ! Starea de vorba a sufletului cu pacatul.
In treapta a cincea incepe lupta. " Nu-i bun gandula sta; vine cu patima la mine !" Si lupta se da pe toate treptele pacatului pana la deznadejde si moarte. Mintea incepe sa lupte. " Nu-i bun gandul asta ! Mi-a bagat patima in suflet ! Uite, poftesc femeie sau ban sau treapta sau urasc pe fratele ". Sau cine stie de ce nuanta ar fi pacatul, din cele trei parti ale sufletului. Si atunci eu trebuie sa fiu atent, ca vorbim de trezvie. " Ei, diavole, pana aici ! M-ai adus pana aici !" De-acum, lupta !
Si in lupta asta, v-am spus, trebuie sa chemam pe " Doamne Iisuse ... ". Ca auzi ce spune Scriptura ? Sa nu iesi, Israele, fara de Mine la razboi ca vei fi infrant ! Cum ai vazut ca au patit cu amoreii. Si ziceau evreii : Doamne, am cazut ! " Pai, nu v-am spus Eu sa nu iesiti la razboi fara Mine ?" Asa si noi in lupta cu pacatul, sa chemam in ajutor numele Domnului.
Cat de treaz ai fi cu mintea si cat de mare filosof ai fi, te prapadesc diavolii, daca nu chemi pe " Doamne Iisuse ... ". Trezvia atentiei si rugaciunea mintii au legatura, cum are sufletul cu trupul. A ne trezi, a ne impotrivi pacatului si a chema pe " Doamne Iisuse ... ". Asta-i filosofia duhovniceasca ! Atata legatura are paza mintii sau trezvia atentiei cu rugaciunea mintii.
In lupta asta cu pacatul, mintea noastra incepe razboiul. La acest razboi se incaiera trei feluri de minti : mintea diavoleasca, mintea ingereasca si mintea omului. Omul ii dator sa se trezeasca si sa cheme pe " Doamne Iisuse ... ". Ramaneti intru Mine si Eu intru voi, ca fara de Mine nu puteti face nimic ! Si daca in lupta asta crestinul cheama pe Iisus, iese biruitor ! Daca se bizuie pe sine si se leneveste si uita sa cheme numele Domnului, iese pacatul biruitor.
In treapta a sasea vine invoiala. " Ei ! Si daca m-as invoi oleaca cu gandurile rautatii, ale pacatului ?" Daca esti tare si ai capatat trezvia atentiei, poti sa te invoiesti oleaca, ca sa chemi pacatul la lupta, cum spune in Razboiul nevazut. Faci ca mata cu soarecele. Ii dai drumul si iar il prinzi. Si-l chemi o data si zici : " Doamne Iisuse ... " si l-a batut. Il chemi a doua oara, asa cum spune in Razboiul nevazut : " Care- treaz cu mintea, cheama pacatul. Il cheama de cateva ori si il ucide. Ca diavolii se tem : " Mintea asta-i treaza; ma cheama dar ma omoara cu " Doamne Iisuse ... ". Si nu mai vine o vreme. Dar mai incolo zice : " Lasa-l, ca acum este biruit de uitare; acum da-i pace ! Cand va dormita cu mintea, atunci vom veni; nu cand ne cheama el. Acum ne cheama la lupta ca-i cu Iisus si nu se teme. Dar cand va adormi, venim noi !" Ca el nu se osteneste, nu asuda.
Asa spune si in Pateric; dupa cum talharii, cand pandesc casa, daca aud vorbind inauntru, zic : " Mai, sunt treji. Nu putem intra, ca acum nu putem prada ". Asa este si cu talharii diavoli. Daca vad diavolii ca sufletul este in vorba cu Hristos - adica are rugaciunea launtrica - nu pot intra, ca Hristos este acolo si ii arde ! Iar daca nu se mai aude nici un murmur in inima, nici o vorbire, atunci intra !
deci, in lupta asta, cand sufletul a cedat putin, cade in treapta a sasea a pacatului, invoiala. " Ma invoiesc. Ei ! Si ce, daca voi sta de vorba cu gandurile curviei, sau ale maniei, sau ale urii, sau ale slavei desarte ?" Si aceasta invoiala vine, dupa cum arata Sfantul Ioan Pustnicul, din iubirea de sine. Ea este maica si radacina invoielii si a tuturor rautatilor ! Ca tot sa-l indulceasca pe hoit, macar cu gandul.
Din iubirea de sine se naste mai intai mila de sine, si apoi crutarea de sine, pentru care l-a numit Mantuitorul pe Petru, satana. Cruta-Te pe Tine, Doamne ! - a zis Petru. Mergi inapoia Mea, satano ! Sa ma crut ? Pentru asta am venit Eu, sa ma jertfesc, nu sa ma crut !
Din crutarea de sine incepe indreptatirea de sine. " Ei, ce ! Dar, nu pot; dar, sunt neputincios, ca sunt si eu om ! Trebuie sa mai las si eu la cele omenesti !"
Indreptateste-te, omule !
Din indreptatirea de sine, vine multumirea de sine. " Ii multumesc lui Dumnezeu ca eu, numai la pacatul cu mintea ma invoiesc, dar nu fac chiar pacatul cu lucrul ". Din indreptatirea de sine vine multumirea de sine si apoi nemultumirea.
Ce scop are ? Sfantul Maxim Marturisitorul spune : Sa faca sufletul satul de fapta buna ! Fariseul cel dinlauntrul nostru ce zice ? Ca cel din biserica : Multumescu-Ti Tie, Doamne, ca nu sunt ca toti oamenii si nici ca acest vames ... Multumirea de sine, zice : " Multumesc lui Dumnezeu ca eu ma invoiesc numai cu gandul, dar altii fac pacatul cu lucrul !"
Si ce-i cu asta ?
Ai vazut diavolul cat este de filosof ? Cat este de teolog ? Ca sa te capete pe tine cu multumirea asta, sa zici ca pacatul tau, daca a fost pana la invoiala sau la consimtire, nu-i nimica ! Si la aceasta multumire, daca sufletul ii multumit cu starea lui, iata Evanghelia ce spune : Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate ... Mereu aceasta sete si foame dupa fapta buna ! Iar multumirea de sine este pacat, o ramura a iubirii de sine, ca-l face pe om satul de fapta buna. Multumescu-Ti Tie, Doamne ... fariseul din sine ii spune " Tot ai tu ceva ! Nu esti chiar cel mai rau om !"
Din multumirea de sine se naste indata trambitarea de sine. Ca ii scoate diavolul virtutile la iveala : " Tu ai facut asa si aasa !" Si pe urma lauda de sine si pe urma placerea de sine. " Mai, eu sunt ceva !" Si din parerea de sine, inchipuirea de sine. Isi inchipuiestye ca el este cineva !
Din inchipuirea de sine se naste simtirea de sine. Se simte. " Eu ! Ce ? Nu te atinge, ca ma sparg ! Te atingi de mine ?" Din simtirea de sine se naste ingamfarea de sine. Din ingamfarea de sine vine cinstea de sine. " Mi se cade, ca eu sunt cineva !" Din cinstea de sine se naste increderea in sine, apoi rezemarea pe sine, apoi bizuirea pe sine si apoi vine nesimtirea si impietrirea inimii care este moartea sufletului si, n-am cand a vi le mai spune pe toate.
Iata cum actioneaza iubirea de sine asupra noastra. Si aceasta se intampla tocmai cand mintea doarme si nu are trezvia atentiei. ca atunci cand este treaza, totdeauna zice : " Doamne Iisuse ... ", sau cugeta la alte lucruri duhovnicesti. Si atunci se smereste, ca isi cunoaste neputinta sa. Dar, ce se intampla ?
La invoire, mintea noastra s-a invoit cu gandul primit de la diavol, care este acolo. El vede ca, mintea acum ori curveste, ori se razbuna cu ura pe cineva; ori naluceste slava desarta, ori naluceste bani, ori alt pacat. Sufletul, daca s-a invoit, sta de vorba cu orice pacat.
Incheind aceste putine cuvinte, sa rugam pe Preabunul Dumnezeu si Preainduratul nostru Mantuitor, sa ne trimita a Sa mila si indurare tuturor celor ce vietuim aici si tuturor dreptcredinciosilor care isi petrec cu grija viata. Sa nu uitam dumnezeiestile Sale cuvinte, care totdeauna trebuie sa ne indemne la trezvie si veghere, dupa cum scrie in Sfanta Evanghelie : Ca nu cumva, venind fara veste, sa va afle pe voi dormind. Iar ceea ce va zic voua, zic tuturor : Privegheati ! ( Marcu 13, 36-37 )

DESPRE VREDNICIA PREOTIEI

SFATURI CATRE UN GRUP DE STUDENTI TEOLOGI in vara anului 1978

Ca sa ajungeti in Imparatia cerurilor, sa stiti un lucru : sa va luati de pilda, totdeauna in viata voastra, doi sfinti mari, la care sa priviti pururea si cat veti putea sa-i imitati, prin credinta cea lucratoare, care se lucreaza prin dragoste, adica, prin fapte si credinta dreapta.
Sa aveti ochiul mintii, totdeauna, la Sfantul Apostol Pavel, " gura lui Hristos " si " marele vas al alegerii " si la Sfantul Ioan Gura de Aur. Sfantul Apostol Pavel a fost cea mai inalta persoana duhovniceasca din toata istoria Bisericii Crestine, dupa Domnul nostru Iisus Hristos. Asa spune Sfantul Vasile cel Mare. El a fost chip desavarsit in toate. Si ca apostol si ca arhiereu, si ca preot si ca ostas al lui Iisus Hristos nebiruit. Pe el l-a imitat din toate puterile Sfantul Ioan Gura de Aur. De aceea, Sfantul Ioan Gura de Aur, mai in toate omiliile si predicile sale, pomeneste de Sfantul Apostol Pavel.
Eu am vorbit candva la Neamt, cand a fost o conferinta a preotilor, acum doi ani cand m-a trimis Prea Fericitul. Era la inchiderea seedintei. Am vorbit de cele 20 de datorii ale preotului. Sigur ca mai sunt undeva, prin carte pe la mine, acelea, scrise la masina. Eu le-am vorbit din memorie. Dar nu-s adunate acolo toate. Eu am primit un ordin sa vorbesc ceva acolo in legatura cu preotia.
Daca am lua-o dupa vrednicia care se cere preotului, n-ar mai fi nimeni preot pe pamant, ca sa vorbim asa la nivelul care se cere. Ca Sfantul Efrem Sirul zice : De-ai fi curat ca ingerii si sfant ca Ioan Botezatorul, preot nu poti sa fii. Atata-i de mare preotia ! Mare lucru ! O ! Nesfarsit si negrait dar, pe care l-a dat Dumnezeu fiilor lui Adam, Preotia, zice el. Mare lucru ! Ceea ce face preotul, nici ingerii nu pot face.
Preotul are putere sa lege nu numai pe oameni, ci si pe ingeri. Ceea ce face preotul - sa jertfeasca pe Iisus Hristos -, nu pot face cei mai mari din ingeri. Dar, pentru ca Dumnezeu a binevoit sa Se coboare pana la neputinta noastra, pentru sfintirea lumii acesteia de jos, pe care a rascumparat-o cu prea scumpul Sau Sange, a lasat preotia in neamul omenesc.
Fratii mei, sa va aduceti aminte ce spune marele Apostol Pavel : Toate imi sunt slobode, dar nu toate imi sunt ed folos. Toate imi sunt slobode, dar eu nu vreau sa fiu de nimic biruit.
Ca preoti, cel dintai ce vi se cere de catre Dumnezeu si de oameni este viata morala, viata cinstita. Poti sa ai o suta de licente, de doctorate, daca nu ai viata morala, preot nu poti sa fii. Ca preot trebuie sa fii cum te-a facut mama ta, pana la preotie; si de la casatorie sa stii o preoteasa si un Dumnezeu pana la moarte. Asta este intai partea morala si partea curata a preotului : sa fie foarte curat cu viata.
Caci daca va pazi curatenia in viata si viata cinstita, toate darurile Duhului Sfant se tin de acestea. Ca Dumnezeu in vasele cele curate trimite harul Sau, in vasele cele alese. Nu, Doamne fereste, sa crezi ca se poate sa fii si preot, dar in acelasi timp si curvar, sau betiv, sau fumator, sau injurator, sau iubitor de argint, sau cine stie cate patimi poate sa aiba neamul omenesc.
Ca preot, mai intai tu trebuie sa fi idespatimit, adica sa ajungi la o nepatimire, incat cu viata ta, sa dai pilda si sa vorbesti poporului.
Am vorbit la Seminarul din Creta vara asta. A venit parintele arhimandrit Nectarios, cu vreo 50 - 60 de studenti, nu stiu in ce an erau si au cerut sa le vorbesc ceva despre preotia contemporana. Le-am vorbit in trapeza, cand erau la masa. Si am aratat acolo ceva, care vreau sa arat si aici.
Preotul poate sa predice in trei feluri, dupa invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur. Adica intai cu gura si cu limba sa vorbeasca cuvantul lui Dumnezeu. Al doilea, sa predice cu mana; sa scrie invataturi duhovnicesti.
Ai vazut pe Sfantul Ioan Gura de Aur ? Toata ziua predica si toata noaptea scria. Jumatate de noapte scria si jumatate de noapte se ruga. Si atata dormea : se agata cu mainile de niste funii, care erau legate de tavanul casei; si cand le scapa din mana, termina cu somnul. Si manca putina zeama de orz, o data pe zi, la apusul soarelui. Asa preotie ! Atata infranare !
Ei, nu putem noi pacatosii ca el ! Dar vreau sa va spun, ca de aceea a avut atata dar, ca a talcuit toata dumnezeiasca Scriptura. Deci preotul trebuie sa predice cu limba, cu mana, adica sa scrie predici si invataturi crestinesti, si al treilea si cea mai inalta predica, trebuie sa predice cu viata, cu trairea lui ai a familiei lui.
Preotul trebuie sa se faca santinela intregii intelepciuni, o faclie in fata poporului, dupa cum a spus Mantuitorul : Voi sunteti lumina lumii ... Apoi sa radieze din viata si din faptele lui, in toate partile, lumina.
Cand vor vorbi oamenii in sat, sa zica asa : " Ai vazut ce infranare are preotul nostru ? Ai vazut ca preotul nostru nu-i iubitor de argint, ca nu-i trebiue bani ? Cat ii dai, atata primeste si multumeste si pentru ce ii dai ? Ai vazut ca preotul nostru in crasma n-a intrat ? Preotul nostru cu tigara in gura nu l-am vazut.
Preotul nostru de injurat nu s-a pomenit. Preotul nostru nu la bal sau la nunti cu lautari, Doamne fereste, la nici un fel de distractii nu l-am vazut. Preotul nostru-i bland; preotul nostru-i milostiv; preotul nostru-i rabdator, preotul nostru-i intelept, preotul nostru-i curat; preotul nostru-i harnic; preotul nostru-i milos, saritor la toate nevoile poporului ". Si asa mai departe.
Asa sa vorbeasca poporul de voi indata ce veti ajunge in mijlocul lor ! Daca vreti sa va iubeasca, sa le dati oleaca de pilda cu viata !
Au venit la mine studenti teologi si de la Sibiu si din alta parte si m-au intrebat :
- Parinte, uite, acum ne face indata preoti. Oare cum sa incepem noi ? Le-am raspuns :
- Sa incepeti cu blandete si cu dragoste, ca Sfantul Efrem Sirul zice : Chipul de a-i aduce pe toti la Hristos este numai al blandetii. Apoi sa aveti rabdare. Oamenii sunt fel de fel de temperamente. Sunt si oameni iuti, si ambitiosi, si rai, si betivi; sunt si oameni neascultatori, si impietriti la inima, si indiferenti, care nu cred sau daca cred, numai cu numala. Trebuie sa pandim caracterul fiecaruia si sa fim cu blandete.
Cand ai intrat in parohie, toti ochii poporului sunt la tine, sa vada ce preot le-a venit in parohie. Cand te-a chemat la slujba, sa te duci ca sluga lui hristos. Intr-o clipa sa fii acolo, cu epitrahilul, cu Crucea si cu Moliftelnicul. La botez, la cununie, la inmormantare, la lehuza, unde te cheama. Si sa nu le pui pret pe nimic. Daca te intreaba :
- Parinte, cat costa ?
- Cat vreti, fratilor. Cat va da Dumnezeu !
ca stie Dumnezeu ca altul are si nu da, iar altul, saracul, Dumnezeu stie cum poate da un ban. Vezi cat de greu se castiga un ban la cel necajit. Si daca vede ca nu-i pui pret, tu ii castigi inima lui. Stiti ce spune Mantuitorul : Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adauga voua.
marele prooroc Ilie, cand a fost seceta aceea de trei ani si sase luni, a fost trimis la paraul Horat, in pestera aceea ( III Regi, 17, 1 ). Apoi a fost trimis de Dumnezeu la o femeie vaduva - stiti din Biblie -, la Sarepta Sidonului. Si a gasit-o in marginea satului. Sidonul este in Libanul de azi, pe malul Marii Mediterane. Si l-a trimis Dumnezeu la acea vaduva, sa vada cat de necajita-i lumea. Caci lui Ilie cel tare in credinta, nu-i pasa ca moare lumea. Trei ani si jumatate, nici ploaie, nici roua pe pamant.
Vedeti voi ca n-a plouat de o luna si zicem : " Vai de noi este seceta !" Dar, ia ganditi-va, trei ani si sase luni, sa nu cada nici roua pe pamant, nici ploaie; se usuca copacii si padurile din radacina si toate. Si este un cuvant al Sfantului Efrem, la Ilie Proorocul, unde zice : " Niciodata n-a ascultat Dumnezeu de om, mai tare ca in timpul Sfantului Ilie ".
Dar de ce a ascultat Dumnezeu, Care a facut cerul si pamantul, de o fiinta asa de mica cum este omul ? Pentru ca si omul se topea de dragostea Lui si de ravna Lui.
Cand a vazut Ilie ca poporul lui Israel a parasit de tot pe Dumnezeu si se inchina lui Baal, s-a dus si a stat inaintea lui Ahab si i-a spus : Viu este Domnul Dumnezeu Caruia ii stau azi inainte, ca nu va fi ploaie, nici roua pe pamant, fara numai prin cuvantul gurii mele. Si nu va spun istoria lui ca-i lunga, numai va spun o pilda, Dupa trei ani si jumatate, vazand Dumnezeu ca Ilie , vazand Dumnezeu ca Ilie nu se inmoaie la inima, de multe ori ii spunea :
- Ilie, descuie cerul ! eu fara tine nu-l descui ! Ca atata il asculta Dumnezeu, ca era mare ravnitor.
- Doamne, nu-l descui !
- Dar mor toti !
- Las' sa moara !
- Dar mor de foame si de sete femei, vaduve si copii !
- Las' sa moara toti ! De ce te-au parasit pe Tine ?
Dar de ce era Ilie asa tare ? Pentru ca la paraul Horat corbii ii aduceau mancare, paine si carne, o data pe zi, si de doua ori; iar pe vale, jos, era paraul Horat. Avea si apa si mancare. Si nu simtea durerea poporului. Si ravna mare avea pentru Dumnezeu. Mai bine sa moara toti, decat sa se inchine la idoli.
Iar Dumnezeu, vrand sa-l plece pe Ilie Tezviteanul, zicea : " Lasa, ca-ti fac eu tie, daca esti asa de tare in credinta ! Te mai inmoi oleaca ! " Deci i-a secat intai izvorul si a oprit corbii sa-i mai aduca mancare. A stat Ilie, a postit 40 de zile, ca era foarte puternic in post. Cand a vazut ca moare - firea asta are nevoie si de mancare -, Dumnezeu atunci i-a spus : " Ilie, ridica-te de aici si mergi la Sarepta Sidonului ".
S-a dus Ilie si cand a ajuns, a vazut vaduva aceea, adunand cateva lemnisoare, cateva vreascuri, cum vorbim noi. Si l-a cunoscut pe Ilie ca este omul lui Dumnezeu, dupa infatisare.
- Ce faci aici ? a intrebat Ilie.
- Iata, omule al lui Dumneze, zice, adun aceste lemnisoare. Mai am un pumn de faina intr-o vadra si putin untdelemn intr-un ulcior; am sa fac o turta in spuza, singura mea hrana, si vom manca si eu si fiul meu si vom muri. Ca dupa aceea nu mai avem nimic, absolut nimic. Ca atunci era mare greutate sa gasesti un pumn de faina undeva. Iar Ilie nu mancase de 40 de zile si auzi ce-i spune :
- Femeie, adu-mi mie intai. Fa pentru mine o turta, ca mor de foame si ad-o incoace ! Ai vazut ? Si femeia, saraca, ai auzit cat iubeste pe sluga lui Hristos, pe sluga lui Dumnezeu ? Va dau o pilda pentru cei care se tem ca-i o parohie mica si ca n-ar avea cu ce trai.
Femeia, stiind ca va muri, ca nu mai are alta hrana, a facut intai o turta pentru proorocul lui Dumnezeu. Caci a zis : " Acesta-i omul lui Dumnezeu. Mai bine mor eu si sa nu moara el, ca acesta-i om scump. Pe acesta il asculta Dumnezeu !" Si i-a adus lui Ilie mancare si Ilie, dupa ce-a mancat, i-a spus : Viu este Domnul Dumnezeu, Caruia Ii stau inainte, ca vadra de faina nu se va mai imputina si ulciorul cu untdelemn nu va mai seca pana va da Dumnezeu ploaie pe pamant.
Ai vazut ? Sfantul Ioan Gura de Aur face un comentariu si zice : " O! preote, care te temi ca vei muri in popor, ca n-ai ce manca si ca parohia-i mica si saraca. Nu zice ca mor de foame si n-am cu ce trai. Numai de n-ai avea credinta !
Eu as vrea sa ma dea la o parohie mica, numai cu 20 de familii si eu mai tin zece preoti pe langa mine. dar stii ce sa faci intai ? Intai sa te cunoasca enoriasii ca esti om al lui Dumnezeu, precum a cunoscut vaduva pe Ilie. Si pe urma te hranesc cu toata casa ta. Odata ce te-a cunoscut poporul cu adevarat parinte duhovnicesc, zice : " Mai bine sa mor eu, decat sa moara parintele !"
Atat o sa te iubeasca poporul, daca o sa vada ca ai virtuti, ca esti om cuminte si nu esti lacom dupa averi si dupa bani. Ai auzit ce zice Sfantul Pavel catre Galateni ? Stiu bine ca, daca era cu putere, ochii vostri scotandu-i, mi i-ati fi dat mie. Dar de ce voiau sa-i dea ochii lui Pavel ? Pentru ca pana acolo era inima lor. Erau gata sa-i dea ochii ca le castigase inima.
Asa si voi, cand mergeti la parohie. Daca veti castiga inima poporului, sa nu va temeti ca nu veti avea ce va trebuie, ca vrednic este lucratorul de plata sa. O sa aveti si haine, o sa aveti si hrana, o sa aveti si bani, o sa aveti si cinste, si de la Dumnezeu si de la oameni. Dar sa va vada oamenii cinstiti. Doamne fereste, ca preot, sa nu te vada in crasma, sa nu te vada la joc, sa nu te vada la petreceri, sa nu te vada cu tigara in gura, sa nu te auda injurand, sa nu te vada ca esti mandru, hraparet dupa bani, ca-ti plac glumele sau rasul sau altceva prin care sa-i smintesti.
Voi, maine, cu darul lui Hristos, sunteti oamenii Bisericii. De aceea ati invatat atatia ani si profesorii s-au ostenit cu voi - si le va plati Dumnezeu -, ca sa va vada faclii ale poporului si lumina lumii.
In afara de asta, gandeste-te ca toate sunt pentru om : si a manca, si a bea, si a te odihni, si a te folosi de toate; dar cu masura. Ca toate imi sunt slobode, cum am zis, dar nu toate imi sunt de folos ! Auzi pe Apostolul Pavel ce spune ? Multumesc lui Dumnezeu ca stiu si sa ma satur, stiu si sa flamanzesc ... Multumesc lui Dumnezeu pentru toate !
Afara de asta, de purtarea in familie, in poporul in care o sa trimita Dumnezeu, sa fii atent. Eu am fost in Serbia, la un mare parinte, este cel mai mare parinte din Ortodoxia noastra de azi. Are doua doctorate si 84 de ani si slujeste Liturghia de 30 de ani, singur la o manastire de miaci - Celic. Parintele, arhimandrit Iustin Popovici. Este cunoscut peste tot, si-i calugar din Sfantul Munte. Si eu am vrut sa plec, imediat in Sfantul Munte, dupa ce-am venit de acolo, caci cu mare dragoste m-au primit parintii si toti. Si i-am cerut un sfat.
Iar el mi-a spus : " Parinte Cleopa, si eu sunt calugar din Sfantul Munte. Sfantul Munte este un sac plin de bunatati, de bijuterii, ca acolo se gasesc oameni cu viata inalta. Sfintia ta te duci la Athos sa mai pui un migdal deasupra in sacul cel plin. Stai aici si cat iti ajuta mila lui Dumnezeu, stai in slujba poporului, la toate necazurile, la toate scarbele; sa-i mangai, sa-i ajuti; ca Ortodoxia noastra este foarte incoltita acum din toate partile, si preotii, ca niciodata, au de luptat. Si protestantismul, si catolicismul, si sectarismul - voi nu vedeti ? - si indiferentismul si toate. Si atunci se cere ca preotii de azi, ca niciodata, sa fie mai invatati in Sfanta Scriptura si cu viata cat mai curata.
M-am trezit in zilele acestea, intr-o seara - ca eu tocmai luasem cojocul in cap sa ma pun oleaca jos -, si aud : hodoronc-tronc. Cine a venit ? Directorul de la Consiliul Ecumenic de la Geneva. Si eram de saptamana si a trebuit sa stau doua ore jumatate de vorba cu el, pana la Utrenie. Cate intrebari a pus omul acela !
Si eu, daca nu sunt un om carturar, cat m-a ajutat Dumnezeu si am citit mergand cu oile pe munte, ca eu am fost cioban aici la oile manastirii, pana ce m-au pius staret. Dra mi-a pus intrebari de geniu. Si daca n-ai fi cunoscut deosebirea Bisericii noastre de cea protestanta se facea o confuzie absoluta. Au venit cu parintii de la Bucuresti si de la Sibiu.
Mi-au pus intrebari despre unitatea Bisericilor; ca ei vor sa uneasca Bisericile si sa faca, precum a zis Mantuitorul, o turma si un pastor.
- Domnule director, i-am zis, biserica dumneavoastra, protestantismul, este suspendata in aer. N-are temelie !
- Dar de ce, parinte ?
- Unde vi-i Sfanta Traditie ? Unde-s Sfintele canoane ? Unde-i practica Bisericii de 2000 de ani ? Ati desfiintat totul si acum vreti sa va apropiati de noi ? Este imposibil !
Noi avem puncte comune mult mai multe cu catolicii, decat cu protestantii, daca ar fi sa se ajunga vreodata la o unire. Protestantii sunt la foarte mare distanta de noi. Ei au numai doua Taine, si acelea nu ca taine, ci numai ca simboluri : Botezul si Cina Domnului. La Cina Domnului, fac o masa comemorativa cu paine si vin in cinstea lui Hristos, dar nu mai cred ca se preface painea si vinul in Trupul si Sangele Domnului. N-am cand sa spun discutia de acolo ca-i mult de spus.
Dar m-am gandit : de acum, le dau canon la calugarii mei si la frati, sa invete cate cinci - sase citate din Sfanta Scriptura, despre Sfanta Cruce, despre Maica Domnului, despre cultul Sfintelor Moaste si cultul Sfintelor Icoane; despre cinstirea Duminicii in locul sambetei, despre Sfanta Traditie ... Stiti de ce ? Ca suntem intrebati.
Ei sunt Biserici mari cu numarul. Sunt vreo 400 de milioane. Catolicii sunt si ei vreo 750 de milioane. Iar noi ortodocsii suntem putini, dar suntem Biserica intreaga. Noua nu ne lipseste nimic. Noi n-avem ce imprumuta de la protestanti, dar nici de la catolici. Nimic, absolut nimic !
Biserica noastra o credem si o intelegem intreaga. Are toate dogmele drepte, toata traditia veche apostolica si soborniceasca a Sfintilor Parinti. Si are toate canoanele, are toata traditia Liturgica, Canonica, Dogmatica si istorica. Tot ce ne trebuie avem in Biserica Ortodoxa ! Este Biserica care a mers pas cu pas dupa traditia evanghelica, apostolica si soborniceasca, pana in ziua de azi. Si ei stiu asta. De aceea vor sa se apropie de noi.
- Dar initiativa noastra-i buna ? m-a intrebat el.
-Ii buna in principiu. Ca vreti sa fie o turma si un pastor. Dar, ehei ! Cati munti sunt de trecut pana atunci, intre noi si dumneavoastra !
Sa ne apropiem de dumneavoastra ? Dar unde vi-i Sfanta Traditie ? Unde vi-i cultul Sfintelor Moaste ? Unde vi-i cultul Sfintelor Icoane ? Unde-i cultul sfintilor si al ingerilor ? Unde-i venerarea Sfintei Cruci ? Unde-i supravenerarea Maicii Domnului ? Unde-s cele sapte Sinte Taine, mijloace sfintitoare ? Unde-i ierarhia bisericeasca ? Unde sunt faptele ? Ca la voi este " Sola fide " - mantuirea numai prin credinta. se poate una ca asta ? Caci credinta fara fapte-i moarta. Si " Sola gratia " - la catolici - mantuirea numai prin har.
Cum poate fi mantuirea numai prin har, daca acelasi Apostol spune ca " toti vom sta inaintea divanului lui Iisus Hristos, ca fiecare sa dea seama de faptele cele bune si cele rele ale sale ", sa ia fiecare rasplata dupa cum a lucrat ? Si-n Sfanta Evanghelie ti se cer faptele si poruncile. Ai auzit si in Evanghelia de azi : Stii poruncile ? Ai pazit poruncile, ca sa intri in viata ?
Nu este credinta fara fapte, asa cum o cred ei. Faptele nu-s nimica, nu-i nimica postul. Unde vi-s posturile ? Dumneavoastra puteti inchide ochii si sa treceti peste istoria de 2000 de ani a Biserici, care-i necontestata ?
Eu am fost anul trecut in catacombele Romei si am vazut mama picturii bizantine. Sunt picturi si icoane din secolele I, II si III in catacombe; ca de-acolo a pornit pictura bizantina. Catedralele din ravena si din Venetia, din Constantinopol si din atatea locuri facute de Sfantul constantin cel mare, de Iustinian si de toti imparatii bizantini, sunt o marturie peste veacuri.
Puteti sa ziceti ca nu le-ati avut si dumneavoastra 1517 ani, pana cand v-ati despartit de catolici ? Pai atunci cum, daca v-ati uitat radacina, s-o uitam si noi ? Cine-si uita radacina, se usuca si piere, moare. Dumneavoastra trebuie sa veniti inapoi la radacina. Va sa zica, 1517 ani icoanele au fost bune in Biserica. Puteti sa inchideti ochii si sa ziceti ca Biserica n-a avut icoane de la inceput, de cand era in fasa ?
Uite, catedrale imense numai in mozaicuri si aur stau straja si arata la toata lumea, ca Biserica a fost impodobita cu icoane din primele secole. Si ce-ati venit la mine, la un cioban ? Ca ma intrebau ce studii am.
- N-am venit sa vedem un om invatat aici. Am venit sa vedem un om sfant.
- Sfant este Domnul Dumnezeul nostru ! N-auzi ce spune in biserica ? Acela-i sfant. Noi sunem praf si cenusa !
- Noi credem ca aveti o inspiratie de sus sa vedeti in problema ecumenica, daca noi cheltuim degeaba sau umblam degeaba.
- Initiativa este buna in fond, i-am spus. Dar ia ganditi-va ! Ca sa va apropiati de noi, mai cu seama de o Biserica traditionala, ca Ortodoxia, cate va trebuie ?
Dar izvoarele cele curate, graul cel fara neghina si vinul cel fara de apa, la Sfintii Parinti le gasiti. Citeste. Teologia noastra cea mai puternica, a inceput din secolul I, pana in secolul V. Acolo sunt izvoarele cele mai curate, din care se adapa toate cunostintele teologice.
Dar sa revenim la cuvantul nostru. Fratii mei studenti, eu sunt destul de ocupat aici si nu ma simt sanatos. Sufar si cu inima si cu hernia. Sa stiti un lucru : tot ce-ati invatat cinci ani de zile, cu darul lui Dumnezeu, si ce v-a ramas din scoala, ca s-au ostenit atatia profesori, sa puneti in practica. Si parintii vostri cat va asteapta cu bucurie sa va vada preoti ! Doar vin parintii vostri la mine : " Parinte, am un baiat la seminar, am un baiat la Teologie ". Si se roaga saracii, sa le ajute Dumnezeu, sa-i lumineze, sa reuseasca la examene si sa fie cuminti.
Stiti cata grija au ei sa va vada preoti ! Ca de ce v-au trimis la scoala ? Ca sa aiba mare cinste, sa vada un copil din familia lor preot. Ii mare cinste si dar de la Dumnezeu ca sa fii preot, sa conduci atatea suflete si sa ai autoritate morala peste atatea suflete.
Dar sa stiti un lucru. V-am spus ca Biserica Ortodoxa este incoltita din toate partile, mai ales astazi. Si de aceea trebuie sa cunoasteti mai bine Sfanta Scriptura. Daca te-ai dus la parohie, de-acum sa nu te ocupi numai de treburi. Sigur ca acolo ai treaba multa : si slujba si liturghie si botez si cununie si spovedanie si inmormantare si lehuza si sfintiri de case si predica si comunicari bisericesti si sfaturi sufletesti. Ca acolo.
Viata practica a preotului si legatura lui cu poporul, acesta-i cel mai mare lucru pentru popor. Sa-i intelegi durerea si necazul fiecaruia si sa stai la indemana tutror. Apoi sa fii smerit, sa fii popular, sa fii saritor si cu toata dragostea.
Cand se prezinta la usa bisericii niste oameni necajiti, bolnavi, saraci, cu copii multi, le-a murit cineva sau le-a ars casa, preotul trebuie sa le dea ajutor cel dintai, in fata poporului. " Uite, dau si eu un mic ajutor !" Sa vezi ce face poporul pe urma ! Sa vezi cat dau ei pe urma ! " Sa dam, caci a dat si parintele !".
Iar cand intri in post si oamenii o s-o vada pe preoteasa ca fierbe fasole si cartofi si mananca de post, ai sa vezi cum posteste si poporul ! " Parintele nostru nu mananca, Doamne fereste, de frupt in post !" Auzi ce spune Sfantul Atanasie cel Mare : Din mana preotului care nu posteste cele patru posturi si miercurile si vinerile, sa nu te impartasesti. Preotul trebuie sa tina Traditia ! El pastreaza legatura cu trecutul si tine asa cum a tinut Biserica noastra intotdeauna.
Daca o sa vada ca faci milostenie, si poporul o sa faca. Daca o sa vada ca postesti, posteste si poporul. Daca o sa vada ca esti saritor la fapta buna, sare si poporul. Daca o sa vada ca esti sarguitor la biserica, iti plac sfintele slujbe si slujesti cu evlavie, si poporul te urmeaza. Si, in sfarsit, daca o sa te vada ca nu esti mandru, ca nu-ti plac mesele, betia, luxul si aurul, poporul te stimeaza foarte mult. Macar cat ar fi el de distractiv si robit de materie va cinsti preotul. " Mai, trece parintele ! Nu-i pemis sa ne vada beti, sau sfadindu-ne sau injurand !" Si asa, cu viata ta, poti sa predici mai mult decat cu cuvantul.
S-ar putea ca altul sa aiba dar mai mult la cuvant si altul mai putin. Cum i-a dat Dumnezeu. Dar, daca are viata buna, ii mai puternica predica lui. Trei cuvinte dac-ar spune, sunt mai tari acelea decat trei mii de cuvinte la cel ce vorbeste si nu face !
Apoi, va spun, sa cunoasteti bine Sfanta Scriptura si Sfintele Canoane. Mai baieti, auziti ce spune Sfantul Ioan Gura de Aur : Mare prapastie este - zice el, - si mare primejdie stapaneste acolo unde preotul nu cunoaste Canoanele. Stii cum este, daca te duci la parohie si nu cunosti Canoanele ? Cum ar fi un soldat, caruia ii dai arma la spate si baioneta si el o poarta, dar nu stie sa lupte cu dansa. Vine inamicul si face praf din el.
De aceea eu, oricati preoti am facut in viata - ca eu am fost staret in mai multe parti si am recomandat pe multi la preotie -, cand mi-au venit de la hirotonie, i-am pus in mana invatatura catre duhovnic. Se cheama Carte foarte folositoare de suflet. Este de mare folos. Va trebuie aceea prima data, acum cand intrati in parohie. Si-a doua carte : Pravila Parintelui Nicodim Sachelarie, tiparita in 1940 la Cernica. Foarte buna ! Stiti ce faceti ? Bateti-o la masina, care n-o aveti, si fiecare s-o aiba. O pui in geanta si alaturi, epitrahilul si Molitfelnicul, care are randuiala aghiasmei si a Spovedaniei. Ceea ce-ti trebuie mai mult in popor !
Ti-ai pus-o in geanta si te duci. Matusa cutare-i bolnava; altul vrea sa-i faci o sfestanie, o aghiasma; altul este greu bolnav si vrea o molitfa de dezlegare. Ca, omul macar pe patul mortii, spune toate. Tu indata cauti in pravila si nu numai c-ai gasit pacatul dupa alfabet, dar alaturi de el este si canonisirea; ce canon sa-i dai. Tu de-acum esti doctor ! Tu esti parinte ! Tu esti judecator ! Asta este preotul in scaunul spovedaniei : este parinte, si doctor si judecator !
Ca parinte, sa-ti fie mila de om, cum Ii este mila lui Dumnezeu de noi, cand gresim si nu ne leapada. Ca doctor, trebuie sa cauti doctoria potrivita din Sfintele Canoane; sa nu fii nici prea aspru, nici prea pogorator; sa faci o echivalenta intre scumpatatea si iconomia Sfintelor Canoane.
Unde-i nevoie de pus praf, cum zice Sfantul Ioan Scararul, sa pui praf usturator si brici si bisturiu. Dar unde-i nevoie de plasture cu untdelemn, acela sa-l pui; adica cuvinte moi si blande. Ca altul este impietrit si la acela trebuie sa fii oleaca mai aspru. Altul, saracul, ii necajit si nu trebuie sa-l necajim mai tare. Aceluia sa-i vorbesti cu cuvinte blande: " Uite asa, soro; uite asa, frate; asa sa faci! "
Dar tu, avand cartea,asta in mana, esti parinte, esti doctor, stii cum sa operezi un suflet. Ai vazut doctorii cum se strang in comisii, la spital, cand au sa faca o operatie grea ? La o comisie vin cei mai mari doctori, cand este o operatie grea de inima sau de prostata sau de ficat. Si isi dau parerea fiecare, ca nu cumva sa-l omoare pe om.
Si daca la trup este atata chibzuinta pentru doctori, ca nu cumva sa moara omul trupeste, dar pentru suflet, cata grija duhovniceasca trebuie si cata sfatuire ? Cum sa fac sa nu piara un suflet, care-i mai scump decat toata lumea?
Deci tu, avand pravila in mana, cerceteaz-o, si vezi ce canon este pentru cutare pacat, ce canon ii pentru cutare. Si ia-ti o notita daca nu ai cartea cu tine, ca sa stii cum sa procedezi.
Apoi sa fixezi zile si ore de spovedanie credinciosilor, mai ales in sarbatori, cand oamenii sunt acasa si sunt liberi. Apoi sa le citesti molitfa de spovedanie si sa-i spovedesti cate unul pe rand, iar nu in bloc, cum indraznesc sa faca unii preoti, din comoditate, desfiintand taina marturisirii.
Acesti preoti, care spovedesc in comun, care nu fac dezlegare pe capul fiecaruia prin punerea mainilor, care nu dau canon la spovedanie, care nu cerceteaza bine pe cei care se marturisesc si le dau Sfanta Impartasanie fara randuiala si canon, trebuie sa fie opriti de lucrarea celor sfinte, ca necinstesc Trupul si Sangele Domnului si mare osanda ii asteapta, cum zice Sfantul Apostol Pavel si cum zic toti Sfintii Parinti.
Pe copii, pe cei cu viata curata, pe batrani si pe vaduve, care postesc toate posturile si duc viata curata, sa-i spovedesti si sa-i impartasesti de doua ori in posturile mari, la inceput si la sfarsit, dupa cum se pot si ei pregati si-si fac canonul raanduit. Iar pe cei ce nu vor sa posteasca, care nu vin la biserica regulat, care injura, fura, se imbata, fumeaza, nu se impaca cu aproapele, care traiesc in grele pacate trupesti si sufletesti, care se spovedesc foarte rar, care nu tin curatenia tot postul, care avorteaza si se pazesc sa nu aiba copii, precum si celor ce nu asculta de parinti si nu fac milostenie, li se da canon dupa pravila, s e opresc de Sfanta Impartasanie si li se da numai aghiasma mare la sfarsitul postului.
Bagati de seama ! Daca vezi om bolnav, om batran, nu-l ingreuia cu post mult. Postul este pentru omul sanatos. Apoi sa fii si tu doctor. Acela este pentru trup, tu fii pentru suflet ! " Ei, uite-asa, mosule, in loc de post fa milostenie, fa rugaciune mai multa ".
Da ! Asa sa fiti, intre scumpatate si iconomie, adica intre asprime si blandete. Daca vreti sa fiti preoti buni, folositi Canonul 102 al Sinodului VI Ecumenic din anul 680, care da putere episcopului si preotului sa randuiasca canonul la spovedanie, cum il va lumina Dumnezeu, dupa caz, dupa putere si cu dreapta socoteala; trebuie sa calatoreasca preotul intre scumpatate si iconomie.
Calea de mijloc, calea imparateasca. Iar unde nu stie sau intalneste cazuri grele, sa intrebe pe duhovnicul lui, sau preotii batrani sau mai bine, episcopul locului.
Precum atunci cind avem un proces, mergem la cel mai bun avocat, iar cand suntem bolnavi, mergem la cei mai buni doctori, tot asa sa facem si in viata duhovniceasca, sa cautam cei mai buni preoti si duhovnici. Noi preotii suntem avocatii lui Hristos ! Noi avem codul Duhului Sfant. Canoanele Bisericii sunt cod al Duhului Sfant. Noi nu lucram cu legi omenesti, ci cu legile lui Dumnezeu umblam. Tinem cont de legile omenesti; sa ne supunem lor, sa platim dajdie, sa cinstim autoritatile, sa ne rugam pentru ei. Aceasta-i datoria fiecarui crestin. Dar cand este vorba de suflet, cand vine la marturisit sau iti cere un sfat, trebuie sa lucrezi cu codul Duhului Sfant, cu legile luiDumnezeu din Pidalion si din toate pravilele bisericesti.
Atunci, ia seama ! Cat de mare primejdie ar fi pentru un avocat sa nu cunoasca articolele legilor! Ca in loc sa-l scoata pe un om, poate sa-l condamne' cine stie cat de greu. Asa si preotul, daca nu cunoaste canoanele. De aceea a spus Sfantul Ioan Gura de Aur, cum ca : Mare prapastie si mare primejdie este pentru preot sa nu cunoasca canoanele.
Iata, sa-ti dau o pilda. Uite, maine esti preot. Ti-a dat parohia cutare. Vine o femeie la tine, si isi marturiseste pacatele : " Parinte, eu am zece avorturi; am trait si cu alt barbat; inainte de catorie am cazut cu cineva..." Iti spune omul. Unde sa le spuna ? Lui Dumnezeu le spune si preotului care este martorul lui Dumnezeu.
Aceste pacate grele sunt opritoare 25 15, 1o sau 7 ani de Sfanta Impartasanie, cum scrie in Pravila Bisericii. Ce-ai sa faci tu, un preot tanar, caruia iti da Hristos pe mana atatea suflete? Si un suflet ii mai scump decat toata lumea! Cum ai sa procedezi cu dansa, ca nu cumva sa-i dai impartasania peste pacatul de moarte si sa te faci vrednic de osanda, dand Trupul si Sangele lui Hristos?
Sau nu cumva, nebagand in seama scumpatatea si iconomia canoanelor, credinta omului si de cand a parasit pacatul, sa-i dai canon prea mare. Stii ce trebuie sa intrebi atunci ? Iata ce trebuie sa intrebi: " De cand ai inceput sa faci pacatul ? Cati ani l-ai facut ? De cand l-ai parasit ? Daca l-ai mai spovedit la preot? Ce canon ai facut pentru el ? Apoi, daca a parasit pacatul, ii dai canon dupa pravila; nu de cand s-a spovedit, ci de cand a parasit pacatul. Sa nu uitati aceasta !
Daca cineva spune : " Parinte, eu as vrea sa ma apropii de Sfintele Taine. Am evlavie, parinte !, De atatia ani n-am primit Sfintele ..." Tu ce faci atunci ? Adu-ti aminte ca totdeauna trebuie sa faci o echivalenta intre canoanele Sfantului Ioan Pustnicul care sunt cele mai pogoratoare si ale Marelui Vasile, care sunt cele mai aspre. Deci, asa cum cauta doctorul diagnosticul la bolnavi, asa cauta sa faci media intre aceste canoane. Si il intrebi dupa spovedanie, cu epitrahilul pe cap :
- Vrei sa postesti, ca orice crestin, cele patru posturi de peste an, precum si zilele de miercuri si vineri?
- Da, parinte ! Mai scazi un an sau doi din canon.
- Vrei sa nu mananci carne si sa nu bei vin un an de zile?
- Da, parinte ! Ii mai scazi un an.
- Vrei sa postesti lunea pana seara un an de zile?
- Vreau! Ii mai scazi un an.
- Vrei sa faci atatea metanii un an de zile si sa zici de cinci ori pe zi psalmul 50 ?
-Vreau ! Ii mai scazi un an.
- Vrei sa imbraci un om sarac, sau sa ajuti o vaduva, sau sa botezi un copil ?
- Vreau ! Ii mai scazi un an sau doi. Si uite, de la zece-douazeci, il aduci la 2-3 ani. Si asa castigi sufletele oamenilor !
Ei, dar daca se intampla ca femeia aceasta, care a luat hotarare sa faca canonul, intre timp ramane gravida ? Ce faci cu dansa ? O impartasesti sau nu?
Daca ai in parohie o femei gravida si ea mai are de facut 5-6 ani canon pana la impartasanie, ii dai Sfintele Taine. In fata nasterii, Biserica pregateste de moarte pe femei. Ca unele mor la nastere. Ai auzit ce spune in Psaltire? " Acolo sunt dureri - in iad -, ca ale celeia ce naste ". Au cele mai mari dureri, si mai ales cand nasc intai. Foarte grele.
Unele, mor, saracele ! Si de aceea, Biserica, prin Duhul Sfant, Care o conduce , si prin Sinoadele Parintilori, a hotarat : " Femeia poate sa fie oprita 20 de anide Sfintele Taine, dar daca-i gravida, se da voie sa se impartaseasca inainte de nastere ". Iar daca a nascut, cu darul lui Dumnezeu, si a botezat copilul si ea este sandtoasa, sa tina inainte canonul, atatia ani cat i s-a dat. Daca dupa un an, doi, are alt copil, iar o impartasesti.
Ca le-am pus intrebarea la teologii de la Sibiu. Iar parintii profesori imi spuneau : Parinte Cleopa, cateheza asta le foloseste lor mai mult decat cei cinci ani de teologie, cat am facut noi! Ca acestea sunt lucruri practice, cu care vor da maine fata in fata. Noi nu i-am invatat la catedria astea, sa le puna-n practica. Si uite, Dumnezeu ne-a adus aici !"
Au venit la mine, mai tarziu, un card si mi-au spus : " Parinte, ne-am adus aminte din cele ce ne-ati invatat atunci ". Apoi, mai baieti, daca asta vi-i misiunea pan-la moarte ! Lucrezi cu sufletele oamenilor ! Si esti doctor si parinte, judecator si avocat.. De acum esti stapan si domn peste toate, dar ia seama ce faci cu sufletele oamenilor ! Vezi cat de mare-i nasterea ? Ca in fata nasterii cedeaza toate Canoanele. Din ce cauza ?
Am vorbit despre aceasta, la intrunirea ecumenica de la Varatec, care avea tema: " Rolul femeii in societate si familie " si le-am spus : Femeia, daca moare nascand, moare pe altarul jertfei. Ea se jertfeste pentru nasterea copilulul, pentru sanatatea si viata lui; este ca o martira si i se iarta toate pacatele. Dar cine ne spune noua asta ? Apostolul Pavel. Ce spune ? Iar femeia se va mantui prin nastere de copii. Nu spune asa ? Doar ati citit.
Vine altul la spovedanie. Un batran, de 87 de ani. De-abia l-am ridicat de sub epitrahil. Simion il chema. "Parinte, da-mi mana sa ma ridic !" N