Nu demult revista „Academia Catavencu” (nr. 20 (339) din 19-25 mai 1998) a publicat un articol pe care l-au citit cu destul interes preoti si credinciosi banateni: „Ce ascunde în jobenul sau de mitropolit Nicolae Corneanu”. Lasînd la o parte stilul si procedeul proprii revistei în cauza, altcum totdeauna bine informata, am dorit sa aflu ce este adevarat din cele prezentate de amintita publicatie si de aceea m-am adresat chiar celui în cauza. Cum era de asteptat, I.P.S. Mitropolit Nicolae mi-a dat de înteles ca nu doreste sa se justifice întrucît, oricum, realitatea este cunoscuta de cei care îl stiu de zeci de ani si ca eventualele alte laturi ale vietii si activitatii sale sunt la îndemîna oricui. La insistentele mele însa, mi-a dezvaluit, totusi, continutul unei scrisori intime de la raposatul mitropolit dr. Vasile Lazarescu, scrisa la cîteva zile dupa îndepartarea acestuia de la conducerea Mitropoliei Banatului. Aceasta scrisoare ar putea lamuri pîna la un punct afirmatia interogativa din „Academia Catavencu”: „Poate n-ati auzit ca, într-un puseu de zel, justificabil pe aceste meleaguri, Corneanu l-a înlaturat în '62 pe Vasile Lazarescu, pentru a-i salta jiltul de mitropolit”. Scrisoarea poarta data de 18 februarie 1962 si este expediata din Manastirea Brîncoveanu, Sîmbata de Sus. Iata continutul ei cu unele omisiuni nesemnificative:
„Înalt Prea Sfintite, Iubite Nicolae,
Înainte de toate Te rog sa primesti si din partea mea calde, parintesti felicitari pentru alegerea Ta ca mitropolit al Banatului. Dupa ce am vazut ca eu trebuie sa plec, m-a apucat o îngrijorare pentru viitorul mitropoliei noastre banatene. Acum, ca în fruntea ei a ajuns tot un banatean, care, din sesiunea ultimei adunari eparhiale din Arad, ma asigura de devotata sa colaborare pentru asigurarea viitorului acestui sfînt si stravechi asezamînt duhovnicesc al patriei noastre mai restrînse, nu ma mai îndoiesc de trainicia lui. Prin binecuvîntarea Celui de sus, pentru consolidarea lui, acest mult dorit bastion al vietii duhovnicesti din Banat ajunge sa straluceasca si sa stapîneasca sufletele credincioase din arhiepiscopia Timisorii povatuindu-le pe calea desavîrsirii crestine si a mîntuirii ca pe vremea sfîntului parintelui nostru Iosif cel Nou de la Partos.
Pentru cele de mai jos, Te rog sa «nu ma iei în taina», nefiind potrivite într-o scrisoare de felicitare. Sunt rugaminti de ordin familial si personal a caror satisfacere nu sufera amînare. De aceea Te rog treci cu vederea nepotrivirea lor aici si, de vrei, cred ca poti sa le dai ascultare.
Ai mei, dupa plecarea mea au ramas desolati si desorientati. Îndeosebi ma îngrijoreaza viitorul lui Nicolae (scil. nepot de frate)... Fii Te rog întelegator si nu ma refuza. Nu uita ca eu am staruit mai mult sa poti trece de la Caransebes la Sibiu, de unde si pentru Tine era mai lesnicios saltul spre vladicie decît de la Caransebes. Si daca în legatura cu alegerea Ta la Arad am crezut ca se cade ca fiu consultat si eu, mitropolitul sufraganei Arad, aceasta nu a fost chiar o împotrivire fata de persoana Ta, ci din dorinta de a se respecta anumite uzante. Ai vazut ca la patriarhie, în credinta ca eu voi face opozitie, s-a alcatuit programul alegerii Tale fara sa se mai tina seama de mine, ca, la urma, totusi, sa se vina la cele canonice si legale.
De altfel, cînd ai plecat de la Caransebes la Sibiu, la despartire, Ti-am spus ca toate cele din trecut sunt uitate, dorindu-Ti spor si multumire în noua îndeletnicire ce urma sa inaugurezi.
O alta rugaminte ma priveste personal... Întîmpinînd greutati, ma vad nevoit sa Te rog, cu toata staruinta si dragostea ca, daca e posibil, înca înainte de instalarea Ta la Timisoara sa dispui telefonic lui Faur, consilierul sectiei economice a Consiliului arhiepiscopesc, sa ia urgente masuri ca tot ce îmi apartine, în baza inventarului alcatuit împreuna si consemnat în procesul verbal de inventariere, sa fie cît mai curînd expediat aici, unde îmi lipsesc multe din cele ramase la resedinta din Timisoara.
Multumindu-Ti pentru bunavointa ce nu cred ca mi-o vei refuza si dorindu-Ti viata lunga cu rodnice silinte pastorale pentru adîncirea vietii crestinesti din Banat, Te îmbratisez cu drag, † Vasile”.
Nu stiu cît va lamuri aceasta scrisoare problema ridicata de „Academia Catavencu”, dar daca I.P.S. Mitropolit Nicolae mi-a confiat-o, mi s-a parut util s-o cunoasca si altii.