În ultimele luni, presa a dezvaluit lucruri cu totul incredibile petrecute la Facultatea de Teologie din Bucuresti. E vorba de nereguli flagrante surprinse cu ocazia examenului de admitere din toamna anului trecut cînd numerosi candidati merituosi care ar fi trebuit sa obtina note bune au fost respinsi, iar altii slab pregatiti au fost trecuti. Frauda a putut fi usor dovedita prin faptul ca examenul s-a dat scris, iar lucrarile au stat pîna în cele din urma la dispozitia presei. S-a constatat astfel ca:
– o serie de candidati respinsi la probele eliminatorii au aparut la examenele scrise figurînd pe lista admisilor;
– la examene s-a copiat cu acceptul supraveghetorilor;
– în timpul examenelor s-a negociat admiterea la suma de 30-40 milioane lei, aproximativ 5.000 dolari de persoana etc.
Au fost dezvaluite si detalii, unele de-a dreptul incredibile. S-au depus astfel 500 de contestatii din partea candidatilor care s-au considerat nedreptatiti, dar nu s-a admis nici una pretinzîndu-se ca lucrarile au fost evaluate corect. În plus, decanul Facultatii a negat orice acuzatii într-un „drept la replica” aparut în presa, desi probele existente erau mai mult decît evidente.
Pîna la urma, Sfîntul Sinod întrunit la 19 februarie a.c. a luat în seama reclamatiile existente si a hotarît suspendarea conducerii Facultatii de Teologie din Bucuresti urmînd ca, dupa efectuarea unei anchete regulamentare, împreuna cu rectorul Universitatii sa se numeasca o noua conducere.
Trebuie sa recunoastem gravitatea situatiei intervenite la o institutie de pregatire a viitorilor preoti, profesori de religie, asistenti sociali etc. E mai mult decît trist sa se constate cît de mult s-a extins coruptia în tara noastra. În cazul dat însa, precum s-a afirmat, n-avem de-a face doar cu coruptie simpla, ci cu o „adevarata crima organizata împotriva Bisericii si a tineretului studios”.
Si poate ca ar fi de retinut un aspect: de la o vreme încoace presa nu iarta pe nimeni atunci cînd e sa dezvaluie neregulile, incorectitudinile, falsurile, înselaciunile, coruptia... oriunde ar aparea, chiar si în Biserica, si bine face. În Biserica, ca peste tot, exista oameni, iar acestia nu sunt toti sfinti. A-i da în vileag nu înseamna a lupta împotriva Bisericii, cum deseori ar vrea unii sa lase impresia, ci tocmai a apara Biserica si a o scapa de elementele necorespunzatoare care s-au infiltrat în interiorul ei. Conducerea Bisericii însasi ar trebui sa fie recunoscatoare presei c-o ajuta sa se descotoroseasca de elementele care o compromit în loc s-o slujeasca.

(Apãrut in „Invierea”, nr. 6, an. XI,

din 15 martie 1998)