Una din denominatiunile foarte active de cîtva timp încoace este reprezentata de asa numitii „martori ai lui Iehova”. Ei au aparut si în eparhia noastra, cu osebire la Timisoara si nu numai. Numerosi iehovisti colinda strazile si ofera brosuri sau reviste, bat la usile credinciosilor ortodocsi si încearca sa initieze discutii pe teme religioase. Apartenentii Bisericii, nu mai putin conducerea eparhiala, din cîte stim, au atras atentia Cucernicilor Preoti asupra insistentei activitatii iehoviste, dar practic nu s-a întreprins mai nimic. Iata însa ca recent aceasta grupare a socat toata lumea anuntînd ca între 19–21 iulie va organiza la Bucuresti un „congres” la care au fost invitati 40 000 de insi din tara si strainatate. În acest scop a fost închiriat „stadionul national” din Capitala si au fost închiriate caminele studentesti si cîteva hoteluri pentru cazarea participantilor. Dimensiunea actiunilor iehoviste a determinat reactii din partea „Asociatiei studentilor crestini ortodocsi”, a „Ligii tineretului crestin ortodox”, a „Fratiei ortodoxe”, în general a întregii obsti ortodoxe careia s-au alaturat si celelalte Biserici din România. Au fost raspîndite manifeste, mass-media scrisa, vorbita si vizuala a venit cu informatii si explicatii. Duminica 30 iunie Patriarhia Româna a organizat un miting, dupa oficierea sfintei Liturghii, la care au participat mii de credinciosi. În cuvîntul ce le-a adresat, Prea Fericitul Patriarh Teoctist a chemat la „apararea credintei stramosesti”.
Forurile civile dîndu-si seama de tulburarea produsa, au reziliat contractele de închiriere a stadionului, a caminelor studentesti si hotelurilor. Secretariatul Guvernului, Ministerul învatamîntului, Secretariatul de Stat pentru Culte, alte autoritati nu mai stiu ce sa faca spre a dovedi neimplicarea lor în planurile iehovistilor care, la rîndul lor, au facut si fac apel la „libertatea religioasa” asigurata de legislatia nationala si internationala.
Într-un mod aproape incredibil, cînd tara este framîntata de atîtea necazuri iar populatia trece prin nenumarate lipsuri, iata, a intervenit o problema religioasa menita sa completeze spectrul acesta negativ care ne întristeaza pe toti. Asa cum observa editorialul unui ziar central, se pare ca în ultimii ani tara noastra a devenit un adevarat paradis nu numai pentru tot felul de organizatii – laice si religioase – expulzate din alte state, dar si pentru traficul de droguri sau arme, pentru diferiti teroristi si alti raufacatori. Am fi avut nevoie, evident, de o legislatie care sa stopeze atari fenomene nocive si mai ales de masuri energice, dar forurile noastre superioare au dovedit alte preocupari care acum îsi arata roadele. Sa nu aruncam însa vina doar asupra altora, si sa ne uitam în ograda noastra, sa ne întrebam ce a facut Biserica sa nu-si piarda credinciosii, ce am facut noi, preotii? La toate acestea sa ne gîndim si sa tragem învatamintele de rigoare.

(Publicat in „Invierea”, nr. 14, an VII,

din 15 iulie 1996)