Prea Sfintia Voastra,
Prea Sfintite Parinte Arhiepiscop Lazar,

Cu smerita plecaciune, va scrie parintele Mina Dobzeu de la Episcopia Husilor. Transmitem alese urari de bine înalt Prea Sfintiei Voastre Parinte Arhiepiscop si colaboratorilor Înalt Prea Sfintiei Voastre.
Preocupat de rugaciunea inimii pe care prin cartea care am editat-o si o raspindesc în tara va împartasesc ideea ca am descoperit în cartea Apocalipsei momentul cind apare si se face cunoscuta practica rugaciunii inimii.
În scrisoarea ce v-o adresez, în final va informez de aparitia isihasmului practic. Acesta apare prin secolul al XlV-lea. Si prin harul lui Dumnezeu îl descoperim prezis în cartea Apocalipsei 3,4. Descoperire care mi-a provocat o mare bucurie si am motive sa strig si eu ca filozoful antic Arhimede: „Evrika! Evrika!”
Trepte de sfintenie în Biserica Crestina:
a) În primele veacuri în Biserica primara, notiunea de drepti sfinti, era atribuita crestinilor în general. Aceeasi ramine si peste veacuri însa nu pentru toti crestinii ci numai pentru cei ce au si traire dupa principiile Evangheliei lui Hristos, într-o Biserica care umbla în unitatea duhului si pastreaza unitatea credintei si a Bisericii, aceasta ceea ce voieste Domnul Iisus Hristos ca Biserica sa fie una si sa ramina una.
b) Alta categorie de sfintenie este a celor ce au o consacrare de slujire si de misiune în propovaduirea Cuvintului Evangheliei lui Hristos si administrarea Sfintelor Taine în Biserica. Acesta este clerul superior si inferior al Bisericii. În Sfintele Scripturi descoperim înca trepte (categorii) de sfintenie care apar pe primul loc. Ma refer la ceea ce descoperim în Cartea Apocalipsei, categorii de sfinti în diferite perioade ale istoriei Bisericii.
În prima perioada a Bisericii din Efes se pune în evidenta în ce consta sfintenia apostolatului si a credinciosilor astfel: „Stiu faptele tale, osteneala ta si rabdarea ta si ca nu poti suferi pe cei rai, pe cei ce-si zic pe ei apostoli si nu sunt si i-ai aflat pe ei mincinosi” (Apoc. 2, 2).
„Dar ai si aceasta fapta buna ca urasti faptele nicolaitilor” (Apoc.2, 6). Aici putem observa ca se scoate în evidenta sfintenia Bisericii în general dar da pe fata si aspectele negative, recomandindu-le sa se fereasca de caderi, iar de au cazut, sa se pocaiasca. (Apoc. 2, 5). Si adauga: „Si celui ce va birui în voi îi voi da sa manince din pomul vietii, care este în mijlocul raiului lui Dumnezeu.” (Apoc. 2, 7).
Deci, prin Sf. Împartasanie, Domnul fagaduieste si da credinciosilor har mîntuitor, prin Sf. Euharistie ce o primim din pomul vietii – Iisus Hristos jertfa cea vie pe cruce rastignit.
Mai descoperim în Cartea Apocalipsei ca Biserica Crestina e o martira si ca trece prin anumite perioade în care sunt scosi în evidenta sfintii martiri.
Din perioadele persecutilor avem:
I. Persecutiile din Biserica primara timp de trei secole.
II. Persecutiile din perioada aparitiei si expansiunii arabilor musulmani.
III. Persecutiile puterii expansioniste otomane, care a dus la caderea Bizantului.
IV. Persecutiile perioadei puterii antihristice în imperiul sovietic.
Acesti martiri din diferite perioade, care sufera martiriu pentru credinta lor, au primit haine albe. „Acestia sunt cei ce vin din necazul cel mare. Ei si-au spalat vesmintele albindu-si-le în singele Milelului.” (Apoc. 7, 14) „Si fiecaruia s-a dat vesminte albe si li s-a zis lor sa astepte în liniste inca putina vreme pina ce tovarasii lor de robie si fratii lor, care vor fi omoriti si ei si vor plini (numarul)” (Apoc. 6, 11).
Vedem din cele relatate ca se fac vrednici de a umbla în haine albe martirii care, „si-au spalat vesmintele, albindu-si-le în singele Milelului.” (Apoc. 7, 14)
În alt loc a Cartii Apocalipsa – Biserica din Sardes – se reprezinta perioada a V-a, în care descoperim o alta categorie de sfinti care umbla în alb „dar acestia sunt putini care nu si-au întinat hainele lor si care vor umbla împreuna cu mine în vesminte albe caci sunt vrednici.” (Apoc. 3, 4)
„Cel ce biruieste se va imbraca în haine albe si nu-i voi sterge numele lui din cartea vietii.” (Apoc. 3, 5)
Aceasta perioada corespunde cu secolul al XlV-lea cind iese în evidenta practica rugaciunii isihaste promovata de mari asceti a Muntelui Athos prin marele Sf. Ierarh Grigorie Palama.
Deci iata ce importanta mare are trairea isihasta ca ne îmbraca în haina luminoasa în care umbla si Domnul Iisus. El umbla în lumina taborica si ne invita si pe noi sa umblam în alb cum umbla El în vesmint alb.
Iata ce har dumnezeiesc ne da noua celor ce vrem sa ne ostenim si sa ne nevoim în practica rugaciunii inimii.
Urmarea lui Hristos ca model nu se opreste numai la moralizare ci se urca pe înaltimi duhovnicesti pina la îndumnezeire: „Si vor umbla împreuna cu Mine îmbracati în vesminte albe, caci sunt vrednici.” (Apoc. 3, 4)
Citeam în cartea I. P. S. Voastre, „Pentru o cultura a iubirii jertfelnice – Teo-antropologia arhiepiscopului Lazar Puhalo”, în care I. P. S. Voastra scoateti în evidenta treapta înalta a sfinteniei, a îndumnezeirii si nu numai aceea de moralitate. Iar aceasta stare de îndumnezeire se realizeaza (cum sustineti) prin iubire jertfelnica.
O alta idee importanta pe care o scoateti în evidenta este aspectul altruist, ca se cuvine sa ne purtam neputintele unii altora si atunci cind ne straduim sa dobindim firea lui Hristos. Caci pe masura ce ne ostenim în acelasi timp ne ostenim si pentru mintuirea întregii creatii (pag. 96).
I. P. S. Voastra ati ramas în amintirea mea ca o persoana deosebita prin calitatile ce va caracterizeaza ca ierarh, un om înduhovnicit, teolog crestin ortodox si scriitor care luptati pentru afirmarea Ortodoxiei într-o lume atit de confuza.
Va pomenesc în rugaciunile mele zilnice atit pe Înalt Prea Sfintia Voastra Parinte Lazar, cit si pe colaboratorii I. P. S. Voastre: Prea Sfintitul Episcop Varlaam, om al duhovniciei si smeritului Parinte Mozes.
Blagosloviti si ma iertati.

Cel mai mic între muritori,
Parintele Mina Dobzeu