Prea Cuvioase Parinte Mina Dobzeu,

Cu smerita metanie, eu, cel mai mic, Ieromonahul Ghelasie Gheorghe de la Sfinta Manastire Frasinei, indraznesc sa ma aproprii de Prea Cuviosia dumneavoastra ca sa-mi arat putina mea recunostinta si multumire fata de ceea ce, prin pronia Dumnezeiasca, ati facut pentru intarirea si, ca sa zic asa, chiar indreptarea mea pe calea cea duhovniceasca.
Într-adevar, bunul Dumnezeu de multe ori ne indreapta si cauta sa ne aproprie de adevarata cale, ca sa nu raminem cumva in rataciri sau sa nu fim impiedicati de a ajunge acolo unde ne este menirea, de a ajunge la implinirea, la implinirea vietii noastre. Fiecare dintre noi avem o implinire, avem Specificul acestei impliniri.
Nu stiu cum sa multumesc Prea Bunului Dumnezeu ca m-a calauzit, ca mi-a deschis si mie viata individual - personala si ca m-a invrednicit sa fiu un slujitor, chiar si nevrednic, al Sfintei Sale Biserici indeosebi intr-un chip de Taina, chipul monahicesc, chiar purtat cu nevrednicie si cu multe greseli si insuficiente. Dar mila si pronia Dumnezeiasca au rinduit ca totusi eu sa fiu scos poate din lumea in care puteam cadea in mari si nenumarate greseli. Dumnezeu m-a scos ca sa ma faca lucrator in via sa cea sfinta.
Prea Cuvioase Parinte Mina,
Prin aceasta pronie, pe care a ingaduit-o Prea Bunul Dumnezeu, am primit si de la Dumneavoastra acele sfaturi care mi-au dat, intr-adevar, o deschidere si m-au facut sa inteleg multe din tainele cele duhovnicesti, in insemnarile pe care le-am scris, in asa-zisele carticele „Raspuns de aparare" si „Biserica - Liturghia Euharistiei. Trupul invesnicirii lumii" si in multe alte mici consemnari, am cautat sa las ca pomenire, ca o marturisire de smerita metanie si de multumire fata de Prea Cuviosia dumneavoastra.
Dar ceea ce m-a coplesit si mai mult a fost actul dumneavoastra, pe care eu il consider un act de inaltime duhovniceasca. Ma refer aici la vizita pe care ati facut-o la Sfinta Manastire Frasinei. Facuta cu ingaduinta Prea Bunului Dumnezeu, chiar daca intr-o perioada in care eu trec printr-o mica suferinta, aceasta vizita a Prea Cuviosiei dumneavoastra in manastirea noastra, acest act, pe mine m-a coplesit duhovniceste si, in acelasi timp, m-a intarit si mi-a dat inca un impuls de mare deschidere duhovniceasca.
Acum pot marturisi cu adevarat ca, prin dumneavoastra, am primit inca o nastere din Apa si din Duhul cel duhovnicesc.
Într-adevar, viata mistica pe care, cu mila lui Dumnezeu, m-am dorit-o si mi-o doresc, s-a actualizat parca si mai mult prin dumneavoastra. Pentru ca viata mistica duhovniceasca este tocmai actualizarea aceasta a nasterii din Taina Apei si Duhului cel duhovnicesc. Trairea acestei actualizari permanente este de fapt Trairea Mistica Crestina. Dumneavoastra, ca un Parinte ce are o virsta - sa nu-i zicem chiar prea inaintata dar oricum, o virsta - trecind prin multe nevointe si chiar incercari, prin acest act de iubire cu adevarat parinteasca, de iubire fata de marturisirea cea duhovniceasca, ati facut si pentru mine, cel smerit si neinsemnat, o deschidere, o nastere duhovniceasca.
Astfel incit, cu smerita metanie, indraznesc - iertati-mi indrazneala, poate nerusinata chiar - si va rog sa primiti putina mea, smerita mea multumire.
Taina aceasta a dragostei parintesti parca o traiesc si eu din ce in ce mai mult. Ma gindesc cu adevarat ce Taina, ce Taina mare va fi. Nadajduiesc dar mi-e si frica sa ma gindesc, din cauza nevredniciei mele, la Taina cind voi putea si eu sta in fata Iubirii absolute a lui Dumnezeu Tatal. Ooo, Iubire Parinteasca!!! Ooo, Iubire Absoluta!!! Ooo, Iubire a Vesniciei, a Vietii Vesnice!!!
Crestinismul este Chipul Iubirii Vesnice care inseamna Viata Vesnica! Fericiti cei care se vor impartasi de Iubirea cea Vesnica!
Daca noi ne impartasim din Liturghia Fiului, care este o Liturghie Euharistica, prin desavirsirea impartasirii si din Iubirea Parinteasca se va naste Vesnicia. Ce Taina inalta, Doamne! Doamne, Doamne!!!
Fericiti cei care vor ajunge la aceasta intilnire a imparatiei Dumnezeiesti in care impartasirea euharistica este actualizarea vesnica a impartasirii din Iubirea Parinteasca absoluta, o actualizare a impartasirii vesnice din Harul, din Stralucirea si din milostivirea cea vesnica a Prea Sfintului Duh. Iata impartasirea prielnica a desavirsirii vesnice.
Prea Cuvioase Parinte Arhimandrit Mina Dobzeu,
Înca o data va rog, primiti si putina, smerita mea metanie si multumire, inca o data va spun ca venirea Prea Cuviosiei dumneavoastra la Sfinta Manastire Frasinei a fost atit de coplesitoare pentru mine.
Poate ca noi nu ne-am aratat atunci recunostinta si poate ca n-am raspuns asa cum ar fi trebuit. De aceea va rugam sa fiti ingaduitor.
În general Tainele coplesitoare nu se traiesc in momentul savirsirii lor ci doar dupa aceea. Si eu dupa aceea am trait acest moment al Iubirii Parintesti aratata de Prea Cuviosia dumneavoastra.
Aveti multi fii duhovnicesti. Sinteti un Parinte cu multe roduri. Ati nascut pe multi. Sinteti cu adevarat chip de Parinte. Eu poate sint unul dintre cei care mostenesc inca niste insuficiente, chiar niste handicapuri. Dar, prin dumneavoastra m-am impartasit si eu, smeritul, din lumina Iubirii Parintesti pe care acum simt nevoia sa o marturisesc in semn de recunostinta si de multumire.
Iertati-mi, inca o data, cu smerita metanie, aceasta indrazneala. Nu vreau sa fie obraznicie. Dar ma bucur mult si multumesc Prea Bunului Dumnezeu de aceasta invrednicire pe care mi-a inlesnit-o.
Lucrarile dumneavoastra duhovnicesti sint cu adevarat la chipul de Parinte. Nu vreau ca cele ce spun acum sa fie considerate un fals, nu vreau sa credeti ca va aduc niste laude doar asa, de forma. Dumneavoastra, avind Chipul Duhovnicesc, poate considerati ca aceste lucruri sint prea mici, ca nu au importanta. Poate ca fii duhovnicesti, marturisirea recunostintei fiilor duhovnicesti, nu mai constituie pentru dumneavoastra laude sau cine stie ce alte motive. Aceste lucruri pentru dumneavoastra nu mai conteaza si nu mai sint caci Iubirea Parinteasca este dincolo de ele.
Însa, Prea Cuvioase Parinte Mina, primiti si smerita mea metanie de multumire. Si indraznesc sa va mai rog ca, din cind in cind, sa va mai amintiti si de mine. Consider ca daca Iubirea dumneavoastra Parinteasca s-a oprit si in mine, si a inceput sa dea rod, consider ca acest lucru este o implinire mare si este cu adevarat o prelungire si o actualizare a Iubirii insasi, a Iubirii pe care mi-ati daruit-o si mie.
Lucrarea dumneavoastra este lucrarea cea de taina, lucrarea Mistica Crestina a rugaciunii isihaste, a rugaciunii Chipului de Fiu a Domnului nostru Iisus Hristos. Este o lucrare mare care, prin vizita dumneavoastra la Manastirea Frasinei, a facut inca o deschidere, o nastere din nou din Apa cea Duhovniceasca, din Apa si Duhul cel Duhovnicesc.
Eu, smeritul, va incredintez ca venirea dumneavoastra, chiar daca a fost fugitiva si poate nu a fost intr-un raspuns asteptat si aratat in alt fel, doresc sa stiti ca s-a facut cu saminta, ce deja a fost insamintata, si care totusi va rodi chiar daca a cazut, poate, pe un pamint mai uscat sau chiar in locuri cu spini.
Parabola Samanatorului din Sfinta Evanghelie mi se pare superba si tainica tocmai prin faptul ca semanatorul nu tine cont unde seamana. Seamana chiar si pe drum, seamana si pe pamint neroditor, seamana si printre spini, seamana si pe pamint roditor. Dar el stie ca se pot intimpla adevarate minuni cind o saminta, chiar si pe drum, cine stie prin ce imprejurari, va rodi. Chiar si printre spini, cine stie prin ce imprejurari, va rodi. Asa ca saminta trebuie semanata!!!
Dumneavoastra sinteti chipul evanghelic al semanatorului duhovnicesc si aceasta saminta Prea Sfinta sa fiti incredintat ca va rodi! Oricum, nu se va pierde!
Iar vizita dumneavoastra la Manastirea Frasinei nu este altceva decit aceasta lucrare a semanatorului evanghelic. Sa fiti incredintat ca intr-adevar, saminta va rodi!
Pentru dumneavoastra poate nu conteaza multumirea noastra. Iubirea Parinteasca copleseste totul. Dar, prin faptul ca ati facut aceasta lucrare, dumneavoastra v-ati implinit si mai mult. Încit, inca o data spun, nu are importanta recunostinta noastra.
Dar totusi eu, smeritul, indraznesc sa-mi marturisesc aceasta recunostinta si sa va multumesc, in fine, saminta aruncata de dumneavoastra, chiar daca eu poate am un pamint cu spini si uscat si neroditor, sper si nadajduiesc ca nu se va usca si, cu milostivirea Sfintului Duh, va da totusi rod. Sper ca va da!
De aceea, Prea Cuvioase Parinte, cu ocazia noului an 2003, eu, smeritul, indraznesc sa va urez traditionala urare: La Multi Ani! si Prea Bunul Dumnezeu sa mai ingaduie sa mai ramineti aici pentru a mai face semanarea prea sfinta evanghelica a Chipului lui Hristos, Mintuitorul omenirii.
Ooo, Prea Bunule Dumnezeu al nostru, Prea Sfinta Treime, Slava Tie!
Slava Tie, Prea Sfinta Treime!
Prea Binecuvintata Maica a Domnului, voi Sfinti, voi Cete ingeresti, fiti cu milostivire si cu iubirea cea Parinteasca si ocrotiti-ne si pe noi!
Amin!