„Episcopul, sau Presbiterul, ereticesc botez primind, sau jertfa, a se caterisi poruncim. Ca ce conglasuire este lui Hristos cu veliar? Sau ce parte Credinciosului cu necredinciosul? [Apost: 47, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Cartag: 1; Vasilie: 1, 20, 47, 2, Cartag: 6, 15]

TÂLCUIRE

Dreptslavitorii crestini se cuvine a se feri de eretici, si slujirile lor a le urî. Iar mai vârtos însusi ereticii se cuvine a se mustra si a se întelepti de catre Episcopi si Presbiteri, botezul ereticilor (1) sau jertfa ceea ce se proaduce de dânsii. Unul ca acesta, poruncim ca sa se cateriseasca. Fiindca ce doar cumva vor întelege si se vor întoarce, din ratacirea lor. Pentru aceasta si Canonul acesta rânduieste, ca, oricare Episcop, sau Presbiter, ar primi ca de drept si adevarat conglasuire are Hristos cu diavolul? Sau ce parte are credinciosul cu cel necredincios? Caci cei ce primesc cele de catre eretici, sau si ei au aceeasi socoteli al acelora, sau cel putin nu au osârdie spre a-i scoate pe dânsii din cacodoxia lor. Ca cei ce bine voiesc (adica se învoiesc) la slujbele acelora, cum pot a-i mustra pe ei ca sa lepede eresul lor cel cacodox si ratacit.

___________________________________________________________________________________________________________________________________________
1 Pentru aceasta si Sfântul Ieromartirul Chiprian care a statut Episcop al Carhidonului, si tot Soborul cel dimprejurul sau, cel de optzeci si patru de Episcopi, ce s-au adunat în Carhidon, urmând Apostolescului acestuia Canon car leapada botezul ereticilor de obste, înca si Apostolescului Canon 68 celui ce zice, ca cei de eretici botezati sau hirotonisiti, este cu neputinta, a fi ori crestini, ori Clerici. Urmând ei zic, Canoanelor acestora, au asezat Canon prin care leapada botezul ereticilor, si al Shismaticilor împreuna. Dovedindu-o aceasta, si din alte multe scripturilnice ziceri, iar mai ales din acea Apostoleasca: «Un Domn, o Credinta, un Botez» [Efeseni 4]. Ca daca, zic ei, una este Catoliceasca Biserica, si unul este Botezul cel adevarat, cum poate fi adevarat botezul ereticilor, si al Shismaticilor, de vreme ce ei nu sunt înlauntru în Biserica cea Catoliceasca ci s-au rupt dintr-însa prin eres? Iar de este adevarat botezul ereticilor si al shismaticilor, si este adevarat si cel al drept slavitoarei si al Catolicestii Biserici, apoi nu este un botez, precum Pavel striga, ci doua. Care este prea cu necuviinta. Adauga însa ei si aceasta, ca socoteala aceasta, de a nu primi botezul ereticilor, ne este noua si proaspata a lor, ci veche, si de cei mai dinainte ai lor cercata. Canonul acestui Sobor si Sfântul a toata lumea al 6-lea Sobor (cu Canonul al doilea) l-au pecetluit. Si de unde mai-nainte era canon de localnic si particularnic Sobor, acum este Canon de a toata lumea Sobor, ca unul ce de acesta s-a pecetluit. Într-un glas cu sfântul Chiprian si cu Soborul cel de lânga el, si Firmilian cel ce a statut Exarh al Soborului celui din Iconia (pe care marele Vasilie în întâiul sau Canon, îl numeste al sau, ca pe unul ce era Episcop al Chesariei), striga si leapada botezul ereticilor. Ca scriind catre sfântul Chiprian, zice acestea, dar cine, macar de ar fi ajuns si la vârful savârsirii si al întelepciunii, poate a se întari, si a crede, ca singura suprachiemarea celor trei nume ale Sfintei Treimi, este destula spre iertarea pacatelor, si spre sfintenia Botezului, de nu este adica drept slavitori, si acela ce boteaza? Citeste toata Epistolia acestuia, care se afla în cartea cea pentru cei ce au Patriarheisit în Ierusalim (Cartea 1, Cap 16, paragraf 4) de nevoie fiind la aceasta pricina. Sa uneste la aceasta socoteala si marele Vasilie, pe ale carui Canoane asijderea le-a pecetluit cel al 6-lea Sobor a toata lumea (în Canonul 2) ca adaugând în întâiul sau Canon a zice, care botezuri sunt primite, si care neprimite, în doua le împarte pe acestea, zicând: Ca, botezul ereticilor: Adica al celor cu totul despartiti de Biserica, si care dupa însasi Credinta sunt osebiti de cei drept slavitori, si a carora osebire priveste dea dreptul la Credinta cea întru Dumnezeu, s-au parut bine cuvântata pricina celor din început cu totul a se lepada. Iar Botezul shismaticilor, sau socotit adica a fi de cuviinta de catre Soborul cel de lânga Chiprian, si Firmilian al nostru, sa se lepede si acesta; fiindca shismaticii cei ce se numesc curati zic, si înfrânati, si de sac purtatori, si Idroparastatii (adica cei ce savârsesc Liturghia numai cu apa), si altii, sau despartit la început de Biserica, si despartindu-se numai aveau în sinesi Darului Duhului Sfânt, fiindca darea acestuia se taiase. Pentru aceea ca niste mireni facându-se, nici dar Duhovnicesc aveau, nici stapânire de a boteza, sau a hirotonisi; Si dupa urmare cei ce se botezau de dânsii, ca de mireni botezându-se, au poruncit sa se boteze cu adevaratul Botez al Bisericii cei Catolicesti; dar însa fiindca s-au socotit de cuviinta de catre oarecare Parinti ai Aisiei, sa fie primit Botezul schismaticilor, pentru oarecare iconomie a multora, fie primit. Însa însemneaza, ca Botezul Schismaticilor, care în întâiul sau Canon îl primeste marele Vasilie, în cel 47 al sau îl leapada, zicând, noi cu un cuvânt, pe cei curati, si înfrânatici, si de sac purtatori, pe toti îi Botezam. Iar de este la voi oprit Botezul al doilea, pentru oarecare iconomie, precum este si la Romani, cuvântul nostru însa sa aiba putere de a strica adica pe Botezul acestora. Drept aceea daca pe Botezul schismaticilor îl strica marele Vasilie, pentru ca le lipseau savârsitul Dar, de prisos este de a mai întreba cineva de se cuvine sa boteze pe eretici. Iar în Canonul al 20 al sau hotarâtor zice, ca pe eretici nu-i primeste Biserica, fara a-i boteza. Aceastasi socotinta o are si marele Atanasie, si pe ale acestuia cuvinte le-a pecetluit Soborul al 6-lea ca zice, întru al treilea cuvânt asupra Arienilor: „Arienii se primejduiesc si întru însasi plinirea Tainei, a Botezului zic. Caci, daca deplinirea prin Botez se da în Numele Tatalui, si al Fiului, iar Arienii nu zic tata adevarat, fiindca tagaduiesc pe întocmai fiinta cea dintr-însul, tagaduiesc însa si pe Adevaratul Fiu, si pe altul din nou plasmuindu-l cu nalucirea lor zidit din cele ce nu au fost, pe acesta îl numesc Fiu, cum dar Botezul cel ce se da de dânsii, nu este cu totul nefolositor, si zadarnic? Si se vede adica dupa masca, ca este Botez, dar cu adevarul nici un ajutor are catre credinta, si catre buna cinstire. Ca nu cel ce zice Doamne, acela da si pe adevaratul Botez, ci cel ce zice si cheama Numelui, si care are si Credinta dreapta. Pentru aceasta dar si Mântuitorul nu a poruncit Apostolilor sa Boteze chiar numai, ci mai întâi le-a zis sa învete pe cei ce vor sa se Boteze, si asa sa-i Boteze în Numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfântului Duh, pentru ca sa se faca Credinta dreapta din învatatura, si cu dreapta Credinta sa se adauge savârsirea Botezului. Pentru aceasta si multe alte eresuri, zic numai Numele Sfintei Treimi, dar fiindca nu le cugeta acestea drept, nici Credinta o au sanatoasa, si nefolositor au si pe botezul cel dat de dânsii, fiind lipsiti de buna Cinstire. Drept aceea urmeaza, ca cel ce se stropeste de dânsii, mai mult se spurca cu pagânatatea, decât se izbaveste de ea. Deci si cei ce cugeta cele al Arienilor, macar de si citesc cele scrise, si zic numirile Sfintei Treimi la Botez, însa ametesc pe cei ce iau Botez de la dânsii, fiindca sunt mai necinstitori de Dumnezeu decât ceilalti eretici. Dar si Teologul Grigorie întru un glas, cu sfintii cei mai-nainte zisi, zice în cuvântul cel la sfântul Botez, catre Arieni, sau si catre macedonieni întinzându-se, care se Catehiseau.” Iar de schiopatezi înca, si nu primesti deplinirea Dumnezeirii Fiului si a Duhului, cauta pe altul sa te boteze, sau mai bine zice, sa te înece în apa Botezului, fiindca eu nu am voie a desparti Dumnezeirea Fiului, si a Duhului, de Dumnezeirea Tatalui, si a te face mort, în vreme ce se cuvine a doua oara a te naste prin Botez. Încât nici darul Botezului sa-l aiba, nici pe nadejdea care se naste prin Botez, perzând în putinele silaviri ale celui de o fiinta si de asemenea fiinta mântuirea ta. De vreme ce pe oricare din cele trei Ipostasuri o ai pogorî din aceasta, si pe sineti te lipsesti de deplinirea cea prin Botez. Zice înca si Dumnezeiescul Hrisostom (în voroava cea la început era cuvântul) „Nu te amageasca pe tine o ascultatorule adunarile ereticilor, ca au Botez dar nu luminare. Si se boteaza cu trupul, iar cu sufletul nu se lumineaza.” Ci si sfântul Leon în epistolia cea catre Nichita zice: „Nici un eretic da sfintenie prin taine.” Iar Ambrosie în cuvântul cel pentru cei ce se catehisesc, zice: „Botezul celor rau cinstitori de Dumnezeu, nu sfinteste.” Acestea asa zicându-se, cu dreptate s-ar nedumeri cineva, pentru ce sfântul a toata lumea Sobor al 2-lea si al 7-lea canon a sau, înca si cel al 6 a toata lumea Sobor în canonul 95 al sau, nu a lepadat botezul tuturor ereticilor, dupa Apostolestile canoanele acestea si dupa Soborul cel de lânga sfântul Ciprian, si dupa toti ceilalti mari de Dumnezeu înteleptiti Parinti mai sus pomeniti, ale carora conscripturi, însusi acest al 6-lea a toata lumea Sobor, precum am zis, în al 2-lea canon al sau, l-a pecetluit, ci al altor eretici le-au primit botezul, iar al altora nu? Pentru ca sa se faca dar lesne de înteles dezlegarea nedumeririi acesteia, este trebuinta a sti cineva mai-nainte, ca doua feluri de chivernisire, si de îndreptare, se pazesc în Biserica lui Hristos. Un fel se numeste scumpatatea, iar celalalt, se numeste iconomie si pogoramânt. Cu care chivernisesc mântuirea sufletelor iconomii Sfântului Duh, uneori cu unul alteori cu altul. Deci sfintii Apostoli în Canoanele lor cel mai-nainte zice, si toti pomenitii sfinti, au întrebuintat scumpatatea, si pentru aceasta desavârsit leapada botezul ereticilor; Iar Soborele acestea doua de toata lumea, au întrebuintat iconomia, si botezul Arienilor si al Macedonenilor l-au primit, si al altora; Iar pe al Evnomianilor, si al altora înca, nu l-au primit. Pentru ca, mai ales în vremea Soborului al 2-lea Arienii si Macedonenii erau în putere, si nu numai ca erau multi întru multime, ci aveau si mari puteri lânga împarati, si pe lânga stapânitori, se aflau si la senat. Drept aceea, întâi pentru ca sa-i traga la dreapta slavire, si sa-i îndeparteze mai cu lesnire, si alta pentru ca sa nu se întâmple mai mult sa-i salbaticeasca asupra Bisericii, si asupra crestinilor, si raul mai rau sa se faca, au iconomisit lucrul asa, Dumnezeiestii Parinti aceia iconomisindu-si cuvintele lor cu judecata [Psalm 111: 5]. Si s-au pogorât a primi botezul lor. Iar cum ca, acestea nu le zicem de la sine-ne, si cu cuvinte goale, marturii sunt la aceasta la acesti doi mari Parinti, Vasilie zic, si Grigorie. Ca marele Vasilie, temându-se de împaratestile si dregatorestile puteri, ale luptatorilor Duhului, si îngrijindu-se ca nu cumva sa navaleasca, asupra Bisericii Chesariei, care atunci era Finix singur înfiintat al ortodoxiei, au întrebuintat iconomia, si pâna la destula vreme nu nume aratat Dumnezeu pe Duhul cel Sfânt. Iar marele Grigorie vrând a arata puterile si salbaticia Arienilor, si Macedonienilor, în însusi recomenduitorul cuvânt ce îl face catre cei 150 Episcopi ai acestui 2 a toata lumea Sobor, zice, pentru dânsii acestea: „Cu adevarat fiare cumplite au cazut asupra Bisericii, care nici dupa însemnearea noastra crutându-ne, ci nerusinându-se a fi decât vremea mai puternici. Unde arata, ca si cu toate ca împaratul era drept slavitor, si cu toate ca drept slavirea s-a înfatisat, si Sobor de toata lumea asupra lor s-a facut, însa ei înca erau grei si salbatici asupra dreptei slaviri, si mai puternici decât crestinii. Au zis însa si mai sus marele Vasilie, ca, Botezul celor curati (adica al Navatianilor) pe care l-au primit si al 2-lea si al 6-lea Sobor (l-au primit pentru iconomia celor multi) caci de nu ar fi fost cuvântul acesta al iconomiei, cu Soborul al 6-lea ne s-ar fi împotrivit si luisi, si Soborului al 2-lea de toata lumea, primind el Botezul oarecaror eretici, si canoanele lui Vasilie pecetluindu-se (adica întarindu-se), care în canonul 1 si în cel 47 desavârsit strica botezul ereticilor? Au doara nu citea aceste canoane lui Vasilie? Sau pentru ce sa nu faca osebire, si sa zica, ca pecetluieste pe toate celelalte canoane ale lui, afara numai de cel 1 si 47? Aratat este dar, ca, au lasat sa întelegem noi, ca marele Vasilie întrebuinteaza scumpatatea, iar el, si cel al 2 a toata lumea u întrebuintat iconoia, si asa nu se vede vreo împotriva zicere, sau împotriva întredânsii, si cuvântul acesta al iconomiei este pricina cea mai întâi si pe Domnitoare, pentru care Soboarele acestea, Botezul altor eretici l-a prinit, si al altora nu. Însa pe lânga cuvântul iconomiei au statut si a doua pricina, pentru care a facut asa. Iar aceasta este, caci, ereticii aceia al caror Botez le-au primit Soboarele acestea, pazeau neschimbat felul, si materia Botezului ortodocsilor, si se Botezau dupa forma Catolicestii Biserici; Iar ereticii aceia, al carora Botez nu l-au primit, au schimbat savârsirea Botezului si o au stricat, adica chipul felului, sa zicem asa, chiemarea, sau întrebuintarea materiei, adica a afundarilor si a iesirilor din apa. Si cum ca aceasta a statut pricina, martori vrednici de credinta sunt, mai întâi însusi cuvintele canonului al 7 al Soborului 2. Ca pentru ce alta, Botezul Evnomianilor, si al Savelianilor nu l-au primit, iar pe al Arienilor si al Macedonenilor l-au primit, de vreme ce de o potriva, si Evnomianii, si Arienii, si Macedonenii sunt cu totul cumpliti eretici? (Fiindca Evnomie asemenea ca Arie hulea asupra Dumnezeirii a unuia nascut Fiului Tatalui, zicându-l pe el zidire a Tatalui, si slujitor precum se vede în cuvântul al 2-lea al marelui Vasilie cel asupra lui Evnomie; Si asemenea ca Macedonie hule asupra Dumnezeirii Duhului, zicându-l pe el ca este al treilea cu firea dupa Tatal, precum se vede aceasta în cuvântul al 3-lea al marelui Vasilie cel asupra lui Evnomie.) Si savelianii, si arianii, sunt întocmai dupa eresuri, precum zice Teologul Grigorie.” Întocmai este spre pagânatate, si savelianeste a împreuna, si arieneste a desparti, cea întâi adica cu fata, iar cea a doua, cu firile. Si iarasi, ca raul în amândoua este de-o potriva, macar de si se afla în cele potrivnice. Si socoteala lui Savelie introduce Iudaismul, dupa sfintitul Fotie, iar cea a lui Arie, baga pe Elinismu? Pentru ce dar cei ce sunt deopotriva dupa eresuri, nu s-au primit deopotriva de catre Sobor? Aratat este, ca Arienii, si Macedonieni se botezau fara schimbare, ca si dreptslavitorii, în trei afundari, si în trei scoateri, si în trei chemari ale Sfintei Treimi, fara a schimba nici felul chemarilor nici materia apei. (Ca macar desi arianul Ualie a pus lege ca botezul sa se faca întru o afundare, precum zice Dositei la Dodecavivlion foaia 86 însa legea aceasta nu s-a ascultat, nici s-a întarit, ci a ramas nelucratoare la Arieni. Fiindca nici pomenire de aceasta cât de putin canonul nu face, întru cele ce pomeneste botezul ereticilor, nici Zonara, sau Valsamon, sau Aristin, sau Anonimul (cel nenumit) Tâlcuitorii Canoanelor o zic aceasta. Si macar de au schimbat arianii si chemarile botezului dupa Chedrino, si dupa acestasi Dositei, zicând în Numele Tatalui celui mai mare, si al Fiului celui mai mic, si al Sfântului Duh celui si mai mic; Dar nu au facut schimbarea aceasta înaintea Soborului al 2-lea ci în urma, precum acestasi Dositei zice.) Iar evnomianii schimbând chipul materiei botezului, numai într-o afundare se botezau; Precum însasi cuvintele ce le are Canonul arata anume: „Ca pe evnomiani, zice, care întru o afundare se boteaza si cel: Precum si savelianii chipul materiei botezului, adica pe cele trei chemari stricându-le, învata, ca Tatal, si Fiul, si Duhul sunt o fata. Iar cum ca se boteza dupa chipul botezului Bisericii ereticii aceia al carora botez Soborul l-a primit, martor este si Zonara tâlcuitorului Canoanelor. Ca citind Canonul al 7-lea al Soborului 2 acestea zice anume.” Nu se boteaza dar de al doilea acestia, caci despre sfântul Botez la nimic se osebesc de noi, ci întocmai se boteaza. Si cum ca dimpotriva, nu dupa forma Botezului Bisericii, se botezau ereticii aceia, al carora botez nu l-au primit, martor este iarasi acestasi Zonara zicând: „Acestia dar, si toti ceilalti eretici a se boteza sfintii Parinti au legiuit. Ca ori nu s-au norocit de Dumnezeiescul Botez, sau norocindu-se, nu drept nici dupa chipul dreptslavitoarei Biserici, s-au norocit de el. Deci pentru ca ereticii aceea pazeau chipul Apostolescului Botez, Canoanele acelor doua Soboare, i-au primit ca botezati. Si nu numai pentru aceasta, ci si pentru iconomie, precum am zis. Ca de le-ar fi lipsit iconomia, negresit nu ar fi statut împotriva Apostolestilor Canoane, care poruncesc dimpotriva, adica sa nu primim botezul ereticilor. Toata Teoria, care pâna acum o am facut aici, nu este aici de prisos, mai ales este si prea de nevoie, de obste adica pentru toata vremea, iar mai ales pentru ziua de astazi, pentru gâlceava cea mare, si prigonirea cea multa, ce se face pentru botezul Latinilor, nu numai între noi, si Latini, ci si între noi, si între cei de o cugetare cu Latinii. Deci urmând celor zise fiindca locul Apostolescului Canon o cere, zicem, ca botezul Latinilor este minciunonumit botez. Si pentru aceasta, nici dupa cuvântul amaruntimei este primit, nici dupa cuvântul iconomiei. Nu este primit dupa cuvântul amaruntimei, întâi pentru ca sunt eretici. Si cum ca Latinii sunt eretici nici o trebuinta este acum sa aratam, vreo dovada. Ca însusi aceasta, ca avem atâta ura, si atât întoarcere, iata atâtea veacuri, despre dânsii, este aratata dovada, ca ca pre niste eretici îi urâm, adica precum si pe arieni, sau pe savelieni, sau pe macedonienii cei luptatori de Duh. Dar de ar pofti cineva a întelege si din Carti eresurile lor, acestea le va afla toate, în Cartile preasfântului Patriarh al Ierusalimului chir Dositei biciul papistasilor, cu prea înteleptele lor surpari. Însa în destula stiinta poate sa ia si din carticica înteleptului Miniat cea numita piatra smintelii. Ajunga însa câte despre dânsii sfântul Marcu al Efesului (în adunarea 25 cea în Florentia) de fata a zis asa: Noi pentru nimica alta ne-am dezbinat de Latini, decât pentru ca sunt, nu numai shismatici, ci si eretici, pentru aceasta nici se cuvine macar a ne uni cu dânsii. Înca si marele Eclesiarh Silvestru zicea: „Osebirea Latinilor, este eres, si asa o au avut cei mai-nainte de noi. Deci marturisit fiind, ca Latinii sunt prea vechi eretici, mai întâi îndata din aceasta sunt nebotezati, dupa marele Vasilie de mai sus si dupa Chiprian si Firmilian sfintitii cei mai-nainte de el; Pentru ca mireni facându-se ei, fiindca s-au rupt din dreptslavitoarea Biserica, nu mai au cu sinesi pe Darul Sfântului Duh, prin care dreptslavitorii Ierei savârsesc Tainele. Aceasta este o dovada, care este atât de mare si ne împotriva zisa, cât sunt mari, si carora nu li se poate zice împotriva, si Canoanele marelui Vasilie, si ale Ieromartirului Ciprian, fiindca au luat, si mai ales au întarire de la Sfântul a toata lumea al 6-lea Sobor. Al doilea Latinii sunt nebotezati, pentru ca nu pazesc cele trei afundari la cel ce se boteaza, precum din început au primit de la sfintii Apostoli dreptslavitoarea Biserica. Latinii cei mai-dinainte mai întâi stricând Apostolescul Botez, întrebuintau turnare, adica putina apa pe crestetul copilului turnând. Care înca si acum pe la oarecare locuri se lucreaza. Iar cei mai multi cu o legatura de peri de porc, de trei ori arunca putine picaturi de apa pe fruntea pruncului. Iar între alte locuri, precum au vestit noua de acolo întorcându-se la noi oarecine, ca putin bumbac (care fiestecine poate sti câta apa au ridicat bumbacul) zice, împlântându-l în apa, ung cu acela pe copil, si asa îl boteaza. Deci, nebotezati sunt Latinii, pentru ca nu fac cele trei afundari si scoateri, dupa Apostoleasca predanisire. Pentru aceste trei afundari, cât sunt de nevoie si de neaparate, spre deplinirea botezului, nu zicem. Cel ce pofteste, ceteasca, ci dupa toata nevoia ceteasca Cartea prea mult învatatului, si prea înteleptului Evstratie Arghentios. Ci si noi la Apostolescul Canonul al 50-lea vom zice, câta trebuinta de acum cere. Iar daca oarecare dintre însusi Latinii si dintre cei ce cugeta Latineste, ar propune cele trei chemari ale Sfintei Treimi, nu trebuie a se face sa au uitat cele ce au auzit mai sus de la sfintitul Firmilian, si de la marele Atanasie; Cum ca sunt adica nelucratoare Dumnezeiestile numele acelea din gura ereticilor scotându-se. Pentru ca de nu ar fi aceasta, negresit ar trebui sa credem, ca si babornitile fac minuni, fiindca descânta cu Dumnezeiestile nume; Deci când Latinii, si ca niste eretici Botez nu pot da, pentru ca au pierdut Darul cel începator desavârsirii, si pe lânga aceasta, au rasturnat si Apostolescul Botezul acelor trei afundari. Deci, zic, cei ce primesc stropirea Latinilor, socoteasca ce au sa raspunda, la stapânirea acestui Apostolesc Canon, înca si la a celui dupa acesta adica al 47-lea! Stiu ce propun nenumitii aparatori ai Latinescului minciunobotez. Ca propun ca obisnuia Biserica noastra a-i primi cu ungerea sfântului Mir pe cei ce din Latini se întorceau. Si ca se afla si oarecare rânduiala tiparita, care arata în ce chip sa-i primim. Si catre acestea chiar si cu dreptate raspundem acestea. Cum ca ajunge ca marturisesti, ca cu Mir îi primeau; apoi, eretici sunt. Ca pentru ce cu Mir daca nu ereau eretici? Deci eretici fiind marturisite, nu este de crezut, ca dreptslavitoarea si Apostoleasca Biserica, ar fi vrut cu dinadinsul sa strice Apostolestile si Sobornicestile Canoanele acestea, ca mai sus le-am însemnat. Ci precum se vede, si precum de cuviinta este a crede, ca oarecare mare iconomie au vrut sa întrebuinteze pentru Latini Biserica, având si pilda pravatului sau pe acel mare si sfânt al doilea de toata lumea Sobor. Ca au iconomisit Soborul al 2-lea precum am zis, si a primit botezul Arianilor, si al Macedonienilor, cu pravatul si cu nadejdea întoarcerii acelora si a cunostintei, pentru ca sa nu se faca fiara mai salbatica asupra Bisericii, fiindca era multime prea multa, si puternici întru lucrarile cele din afara. Si au nimerit pravatul acesta si nadejdea. Pentru ca cu iconomia aceasta si mai blânzi s-au facut aceia catre cei dreptslavitori, si atâtia s-au întors la buna cinstire, încât, în putin, ori desavârsit au lipsit, ori prea putini au ramas. Deci si cei mai-nainte de noi asemenea au iconomisit, si au primit botezul Latinilor, mai ales dupa chipul cel al doilea. Pentru ca Papismosul atunci era îndricul sau, si toate puterile împaratilor Evropei le avea în mâinile sale, iar împaratia noastra îsi da duhul. Drept aceea de nevoie era, ca de nu s-ar fi facut iconomia aceasta, Papa, ar fi ridicat neamurile cele apusenesti asupra celor rasaritenesti, si ar fi robit, si ar fi ucis, si alte nenumarate rautati le-ar fi facut. Dar acum când relele cele de acest fel nu ni le pot face, fiindca au pus asupra noastra Dumnezeiasca pronie, acest fel de pazitori care si însasi trufasilor acelora desavârsit le-au smerit sprânceana. Acum zic, când nimic asupra noastra poate turbarea Papismosului, ce mai trebuie iconomie? Ca iconomia are masuri si hotare, si nu este vesnica si nehotarâta. Pentru aceasta si Teofilact al Bulgariei zice: „Cel ce face ceva dupa iconomie, nu chiar ca un lucru bun, face aceasta: Ci ca un lucru trebuincios la o vreme. (Tâlcuirea la cap 5 stih 11 catre Galateni) în destul am iconomisit, zice Teologul Grigorie în lauda cea catre Atanasie, nici (socoteala) cea straina primindu-o, nici pe a noastra stricându-o, care cu adevarat ar fi rea iconomie. Asa zic si eu. Cu adevarat rea iconomie este aceasta, când printr-însa, nici pe Latini putem ai întaorce, si noi calcam scumpatatea sfintitelor Canoane, si primim minciunobotezul ereticilor.” Ca a iconomisi se cuvine unde nu se face calcare de lege, zice Dumnezeiescul Hrisostom. Iar cum ca cu iconomie s-au facut închipuirea aceea, dintru aceasta este aratat, ca pâna atunci rasaritenii botezau pe apusenii cei ce se întorceau. Precum o marturiseste aceasta localnicul Sobor cel din Laterano Romei; Care s-a facut la anul de la Hristos 1215 ca zice acesta în Canonul 4 ca rasaritenii nu Liturghiseau, acolo, unde mai-nainte ar fi Liturghisit apusean, de nu ar fi facut mai-nainte apa sfânta, spre curatire. Si apoi zice, ca Rasaritenii al doilea boteza pe Apusenii cei ce veneau la Biserica Rasaritului, adica ca pe unii ce nu aveau botez sfânt si Apostolesc. Dodecavivlion a lui Dositei foaia 8, 24. Deci, când pâna atunci, dupa marturia a însusi vrajmasilor, Rasaritenii îi botezau, aratat este, ca în urma pentru mare iconomie au întrebuintat chipul Mirului, fiindca nu folosea slabiciunii cei mai de pe urma a neamului nostru, sa atâte mai mult mânia Papismosului, si cu aceasta înca, fiindca atunci surpasera si stricasera toate cele rau facute în Florenta, si multa Latineasca mânie era pentru acestea. Drept aceea, si dupa ce au trecut iconomia trebuie sa-si aiba locul lor amaruntimea si Apostolestile Canoane.