CAZANIE LA ADORMIREA PREASFINTEI NASCATOAREI DE DUMNEZEU

Pohta si dragostea ce vaz la aceasta cinstita si sfinta adunare ma indeamna si nestiind a vorbi, macar ca vorba mea nu iaste vrédnica niciodata ca sa indulceasca cu vreun mijloc auzirile ascultatorilor, iar incas domnul Hristos, carele au saturat cu 5
piini 5.000 de suflete si au indreptat saraciia si neputinta ucenicilor lui cu bogatiia darului sau, acelas si inaintea dragostei voastre,
prin mijlocul vorbelor méle céle neritoricite va intinde masa duhovniceasca.
De multe ori au statut in socoteala mea, ca doara as putea afla ceva nou sa zic intru cinstea si lauda preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si pururea fecioarei Mariei, dara n-am putut afla nimica. Nu doara ca nu sunt cuvinte multe si de multe feliuri de vorbe a sa grai intru lauda marirei ei, ci pentru ca fiind mintea mea turburata de norul nestiintii si mai virtos intunecata de socoteala dumnezeestilor si prealuminatelor ei daruri, imi infruntez si-mi ticalosesc nevredniciia si nestiinta invataturii méle.
Ca de vréme ce cei invatati si pedepsit intru bunatat stau de sa mira de marirea ei, dara eu, cel neinvatat si departe de toate
bunatatile, ce voiu face?
Drept aceia dara, imi caut si far’de voia mea a conteni de a mai iscodi sa aflu inaltimea fecioriei ei, intru caré acu anevoe sa sue gindurile omenesti si adincimea darurilor ei, carele nu sa pot vedea lesne nici cu ochii ingeresti, ci numai cu acel titulus ce i s-au dat mai nainte de tot vécii de la parintele cel fara de inceput si vécinicul Dumnezeu, prin mijlocul ingerului Gavriil. Acela si eu cu cucerie si cu multa frica il voi zice, intru lauda si cinstea ei:
„Bucura-te céia ce esti plina de dar, Domnul e cu tine“. Ca mai mare si mai laudat si mai cinstit titulus decit acesta nu s-au dat din véci, nimanui, nici sa va da pina in véci, fara numai ei; ca au aflat har inaintea lui Dumnezeu, care n-au aflat alta niciodata, dupa cum i-au zis ingerul. Iara de sa va afla si vreun (periergos), adeca prepuitoriu sa zica cum ca acéste cuvinte, de nu cu acest
mijloc, iar intr-alt chip s-au zis si la altii, precum sa véde in multe locuri ale sfintei Scripturi, ca intii la al patrulea cap al Facerii zice pentru Avel: „Ca cauta Dumnezeu asupra lui si asupra darurilor lui“; pentru Enoh: „Si fu, zice, bine placut lui Dumnezeu si nu sa afla pentru ca l-au mutat pre dinsul“; pentru Noe:
„Ca au aflat har inaintea domnului Dumnezeu si-l pazi de potop“; pentru Avraam: „Ca crezu, zice, pre Dumnezeu si i sa socoti lui intru dreptate si-l facu parinte a multe neamuri“; pentru Iosif: „Ca era Domnul cu dinsul si varsa asupra-i mila si-i déde lui har“; pentru Moisi, ca i-au zis: „Si cuvintul acesta carele ai zis tu ti-l voiu face pentru ca ai aflat har inaintea mea si te stiu decit pre toti“; pentru David, ca i-au zis: „Aflat-am om dupa pofta inimii méle, pre fiul lui Iese, carele va implini toate cérerile méle“.
Si pentru ca sa nu mai lungesc cu vorba, tuturor prorocilor si tuturor sfintilor si celor mai nainte de lége si celor dupa lége li s-au zis cuvinte de bucurie, prin mijlocul ingerilor si li s-au dat de la Dumnezeu dar si mila, insa acoperit. Iara sfintei Fecioarei s-au dat cuvintul bucuriei ceii adevarate, care iaste mai presus decit toata mintea, in slava si in cinste mai veselitoare, covirsind pre toti cu darul si cu mila „Bucura-te céia ce esti plina de dar. Domnul e cu tine“. Si nu numai pentru bucuriia aceasta ce i s-au dat sa fericéste de toate neamurile, ce si pentru numele ei cel preacinstit ce i s-au daruit, de sa numéste Mariam. Ca precum iaste numele Fiiului ei mai presus decit toate numele, dupa cum zice fericitul Pavel: „Si i-au daruit lui nume care iaste preste tot numele“, asa si numele ei iaste preste tot numele, dupa al lui Iisus. Si precum intru numele lui Iisus sa pleaca tot genunchiul celor ceresti si celor pamintesti si celor de supt bezne, asa iaste si ia, mai cinstita in cer decit heruvimii si mai slavita fara de asaminare decit serafimii si pre pamint mai inchinata si mai fericita ca o imparateasa a lumii, de tot credinciosii pamintului si supt bezne mai strasnica si mai infricosata asupra dracilor decit toti sfintii; intru care nume Mariam, dupa a mea proasta socoteala, intelégem cum ca cuprinde in sine trei lucruri: una pentru ca fiind numele acesta de trei (silaves), adeca de trei injugari, sa intelége cum ca au nascut o fata a sfintei trooite, pre Fiiul si cuvintul lui Dumnezeu; a dooa ca are fiestecare injugare cite 2 slove si sa intelége céle doao firi ale lui Hristos, adeca cea dumnezeiasca si cea omeneasca; a treia ca sunt 6 slove de toate intracest nume, cu carele intelégem céle 6 taini mari si preste fire, adeca blagovéstenia, nasterea, botezul, moartea pre cruce, inviiarea si inaltarea la ceriu. Cu blagovéstenia s-au descoperit taina cea mai nainte de tot vécii ascunsa; cu nasterea s-au impacat ceriul cu pamintul, adeca Dumnezeu cu omul; cu botezul ne-am imbracat cu haina nestricariunii; cu moartea ni s-au dat viata; cu inviiarea ni s-au dat bucuriia si cu inaltarea la ceriu, sadéria de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatal. Asijderea si in cuvintele céle de bucurie ce i-au zis ingerul: „Bucura-te ceia ce esti plina de dar, Domnul e cu tine“, iar intelégem numele preasfintei troite. Ca in cuvintul ce zice: bucura- te, sa intelége Fiiul, ca el iaste toata bucuriia lumii; in cuvintul ce zice: plina de dar, sa intelége Duhul Sfint, prin care sa dau toate darurile si in cuvintul cel ce zice: Domnul e cu tine, sa intelége Tatal, ca el iaste Domnul a toate, vazutelor si nevazutelor.
Dumnezeu insa, carele numai cu un cuvint au facut si au zidit toate lucrurile céle vazute si nevazute, poate cu adevarat, cu cea desavirsit a lui preputernicie, sa faca stéle mai luminoase decit acéstea ce stralucesc pre ceriu si luna mai iscusita decit aceasta ce ne povatuiaste noaptea si soare mai stralucitoriu si mai luminat decit acesta, carele stinge cu lumina lui toate célialalte lumini si ceriuri mai mari si mai largi in rotocolime si pasari mai cu dulce glasuri si flori mai cu multe mirosuri si copaci mai nalti si mai roditori si vinturi mai sanatoase si vazduhuri mai de folos si hiara mai multe la numar si mai de multe féliuri si mai multe lumi decit aceasta ce lacuim poate sa zideasca in marime si in mestersug mai minunate; iara o zidire caré sa covirsasca in vrednicie pre Maica lui Dumnezeu nu va putea sa faca niciodata, macar ca iaste preaputérnic. Pentru ca precum nu iaste cu putinta nu zic sa socoteasca, ce nici cu mintea sa gindeasca nestine o fiinta mai cuvioasa si mai nalta decit dumnezeirea, asa nici o zidire mai covirsitoare decit acéia ce au nascut pre un Dumnezeu carele s-au facut om. Ca pre dinsa o au ales Dumnezeu, mai inainte decit toata zidirea, pentru ca sa-i fie lacas vecinic, dupa cum graiaste David: „Aceasta iaste odihna mea in vécii vécilor si intr-insa voiu lacui, pentru ca o am ales“.
Aleasa iaste, cu adevarat, ca soarele, pentru ca iaste incununata cu toate razele darurilor dumnezeesti si stralucéste mai virtos intre célélalte lumini ale ceriului.
Aleasa iaste si frumoasa ca luna, pentru ca cu lumina sfinteniei stinge célélalte stéle si pentru marea si minunata stralucire de toate sireagurile stélelor celor de taina sa cinstéste, ca o imparateasa.
Aleasa iaste ca revarsatul zorilor, pentru ca ia au gonit noaptea si toata intunerecimea pacatului si au adus in lume zioa cea purtatoare de viata. Aleasa iaste, ca iaste izvor carele cu curgerile cerestilor bunatat adapa sfinta bisérica si tot sufletul crestinesc.
Aleasa iaste, ca iaste chiparos carele cu naltimea covirsaste ceriurile si pentru mirosul cel din fire s-au aratat departe de toata stricaciunea. Aleasa iaste, ca iaste crin, ca macar de au si nascut intre maracinii nenorocirii ceii de obste, iar nu s-au pierdut niciodata podoaba albiciunii.
Aleasa iaste ca iaste nor carele n-au ispitit nici o greime a pacatului.
Aleasa iaste, pentruca iaste fecioara mai nainte de nastere, fecioara in nastere, fecioara si dupa nastere si iaste o adincime nepreceputa a bunatatilor si o icoana insufletita a frumosetilor celor ceresti. Iaste o gradina incuiata dintru caré au esit floarea cea nevestejita si fintina pecetluita, dintru caré au curs izvorul vietii, Hristos.
Pre aceasta au vazut-o Moisi in muntele Sinaei, ca un rug aprins si nu ardea.
Pre aceasta au vazut-o Aaron, ca un toiag inflorit si plin de roada.
Pre aceasta au vazut-o Iacov, ca o scara intarita, din pamint pina in ceriu si ingerii lui Dumnezeu sa suiia si sa pogoriia pre dinsa.
Pre aceasta o au vazut-o Iezechiil ca o usa incuiata, prin caré nimenea n-au trecut.
Pre aceasta o au vazutu-o Ghedeon, ca o lina, Avvacum ca o dumbrava umbroasa, Daniil ca un munte si Solomon ca un pat.
Aceasta astazi sa muta de pre pamint la ceriu; lasa intristaciunea si sa duce la bucurie, lasa céle de jos si priiméste céle de sus; lasa céle stricacioase si cistiga céle nemuritoare si vecinice.
Astazi is da preasfint sufletul ei in miinile Fiiului ei si cu cintari ingeresti si apostolesti sa petréce cinstit trupul ei in satul Ghethsimani, spre ingropare.
Astazi ceriul intinde sinurile sale si priiméste pre céia ce au nascut pre cela ce nu-l incape toata zidire.
Astazi sa minuneaza toate puterile ceresti, zicind una catra alta: cine iaste aceasta ce sa sue din pustiiu, adeca de pre pamint, la ceriu? Cine iaste aceasta caré sa ivéste ca zorile, frumoasa ca luna si aleasa, ca soarile? Cine iaste aceasta ce sa sue de pre pamint in ceriu, albita, inflorita, intru caré hula nu iaste? Radicat portile voastre, zic cétele céle ingeresti, una catra alta si cu cintari
de lauda priimit pre imparateasa ceriului si a pamintului, caré vine, sa lacuiasca den a dreapta imparatului Dumnezeu, cu imbracaminte cu aur imbracata, impistrita, dupa cum zice David, caci aceasta iaste céia ce au impacat ceriul cu pamintul si pre Dumnezeu cu omul. Aceasta iaste bucuriia celor drepti si nadéjdia celor pacatosi.
Pre aceasta, dara si noi, cu totii trebue cu dragoste, cu cucerie, cu inima curata si cu cintari de lauda sa o cintam si sa o laudam, ca pre o Maica a lui Dumnezeu si cu bucurie sufleteasca sa praznuim adormirea ei. Ce, o Maica Fecioara, acest norod ce sta inaintea maririi-tale, vazind inaltimea curateniei tale si cunoscindu-s ei nevredniciia si smereniia lor, nu indraznesc, fara de mijlocitoriu ca sa-t aduca cazuta inchinaciune si multemita, pentru multele faceri de bine si sa se roage ca sa te milostivesti asupra lor. Pentru acéia eu, nevrédnicul si mult pacatosul robul tau, fiindu-le tata sufletesc, rinduit de Fiiul tau, prin mijlocul mieu sa roaga cu totii, cu caldura, dintru adincul inimii zicind:
stapina de Dumnezeu nascatoare, imparateasa ceriului si a pamintului, cinstea si slava crestinilor, céia ce esti mai nalta decit ceriurile si mai curata decit soarele. Fecioara prealaudata, nadéjdia celor pacatosi si linistea celor batuti de valurile pacatelor, cauta asupra norodului tau, vezi mostenirea ta, nu ne lasa pre noi, pacatosii, ci ne paziaste si ne mintuiaste de viclesugurile diiavolului, ca ne-au impresurat scirbele, nevoile, raotatile si necazurile. Da-ne mina de ajutoriu, Fecioara, ca perim. Nu te indura de noi, ca pre tine te avem ajutatoare si la tine nadajduim, ca cu rugaciunile tale céle preaputernice si nebiruite, sa imblinzesti, pre Fiiul tau asupra noastra, ca sa-s intoarca mila sa cea bogata spre noi; si incas roaga cu caldura, ca sa dea putere dintru inaltimea lacasului sau si prealuminatului nostru domn, pre carele proniia sa l-au ales si l-au pus preste acest norod, ca sa poata chivernisi cu intelepciune intreaga turma ce i s-au incredintat, in multi ani luminat, cu fericita sanatate si sa o apere de lupii cei vazut si nevazut. Sa pazeasca si toata cinstita aceasta boerime de toate primejdiile si de toate viiclesugurile vicleanului si sa le dea dragoste, uniciune, spor si ajutoriu intru toate; si sa ne invredniceasca pre tot de obste ca sa petrecem toata viiata noastra cinstita, curata si fara de prihana, ca cu o gura si cu o inima pre dinsul de pururea sa-l marim si tie sa zicem: „Bucura- te ceia ce esti plina de dar, Domnul e cu tine“.