ACEASTA O AM ZIS CIND M-AM FACUT MITROPOLIT

 

„Veniti dupa mine si voiu face pre voi pascari (1) de oameni.“
Doftorii cei desavirsit si intelepti atunci mai mult maresc lauda mestesugului lor, nu cind cu hier si cu foc lupta patima sa o supue, dupa cum iaste liagia razboiului, ce numai cind acéia ce patiméste cu apipaeri mingaioase si cu doftorii dulci vor afla leacul bolnavului si céle infricosate porunci ale mestesugului doftoresc sa le opreasca si oarecare zile cu mincari doftoresti si hranitoare potolind durerile, sa arate pre acela ce patiméste mintuit de boala.
Asa si preainteleptul doftor al sufletelor si al trupurilor noastre, imparatul imparatilor Hristos, Dumnezeul nostru, vazind lumea ca bolnaviia cu patimile necredintii si sa umfla ca o rana cu insalaciunile céle lumesti spre inchinaciunea idolilor, au socotit cu multe feliuri de mijloace si au purtat de grija pentru mintuirea oamenilor si a neamului omenesc, de vréme ce acesta iaste lucrul cel dintii al bunatatii lui, a mintui pre omul din miinile vrajmasului si a-l aduce la frumusétia cea dintii si la vredniciia de la caré au cazut pentru pacatul neascultarii al stramosului Adam si nu trimite ploae de foc spre ingrozirea lumii, nici porneste marea ca o oaste impotriva pamintului, nici inarmeaza puterile stihiilor impotriva necredintii, ci numai o supune cu blindéste si cu minuni si o trage spre dinsul cu faceri de bine si cu cuvinte ceresti o preface sa se mute de pre dinsa patimile céle sufletesti, ce sa umfla ca o rana otravita.
Si vrind Dumnezeu cuvintul ca sa se arate in lume mai nainte, pina a nu sa intrupa si a sa face om, au trimis in lume proroci sa propoveduiasca la oameni venirea lui cea infatasata. Si pentru aceasta n-au ales imparati si crai, sa faca proroci; n-au luat filosofi si ritori, sa trimita propoveduitorii venirii lui; n-au pogorit din ceriu intunérece si multime de ingeri, ce are pe linga dinsul, mii de mii nesocotiti si nenumarat, ci au trimis oameni prosti si mai virtos pastori de oi, ca pre Moisi, ca pre David, ca pre Samuil si toata multimea prorocilor, prin mijlocul a carora au saminat buna-credinta, nu in toata lumea, ci numai la un neam, la jidovi, carii lacuia intr-o parte a pamintului, in Iudeia. Dara de vréme ce Dumnezeu va pre toti oamenii sa-i mintuiasca si la cunostinta adevarului sa vie, caci aceasta iaste mare séte la Dumnezeu a pofti si a iubi sa se mintuiasca oamenii, pentru aceasta nu sa odihniia Dumnezeu sa fie numai la jidovi bunacredinta si célelalte limbi fie lipsite de darul lui. Pentru aceasta au vrut sa rasara lumina dumnezeirii lui in toata lumea: si viind implinirea vremii, dupa cum zice fericitul Pavel, vrut-au Dumnezeu sa vie Fiiul lui, sa se nasca din muiare, sa se faca supt lége, ca pre cei de supt lége sa-i rascumpere; s-au facut om din Nascatoarea de Dumnezeu si pururea fecioara Mariia, au petrecut in lume impreuna cu oamenii si vrind sa traga limbile la cunostinta dumnezeirii lui si sa-i invéte lucruri preaslavite si porunca noao si viiata cereasca, cerca sa afle slugi acestor porunci; si n-au cautat cetat, nu s-au uitat la multime de oameni, nu s-au socotit slujba imparatilor, s-au scirbit de putéria avutiei, au urit biruinta ritorilor, nu i-au trebuit limbile filosofilor, nu s-au slujit cu arme, dupa cum e obicéiul ostasilor, nici cu alte mestersuguri asémenea acestora, pentru ca sa nu aiba putére nimenea din cei necredinciosi sa zica ca au tras la sine Hristos multimea cu unele ca acéstea, ci numai s-au slujit iara cu mijlocul cu carele au ales pre proroci. Si ce face? Au luat iara propoveduitori Evangheliei nu pastori, ca pre proroci, ci pascari, si vinatori de péste si i-au trimis sa propoveduiasca lumii bunavestire si le incredinteaza in miinile lor si in limbile doftoriia lumii, zicindu-le: „Veniti dupa mine si voiu face pre voi pascari de oameni. Incetati de a va trudi deasupra marii cei neinsufletite. Mutati pentru dragostea mea mestersugul cel pascaresc pre pamint. Acolea pre dinsul trimitet si va intindet mrejile. Vinat pentru mine vinatul credintii. Venit dupa mine. Urmati-mi mie, ucinicii miei si invatatorii lumii. Lucrati pentru dragostea mea mestersugul vostru, pentru ceriuri.
Varsata iaste ca apa marii pre pamint inchinaciunea idoleasca. Zidirea iaste acoperita cu norul a multi dumnezei. Adincul necredintii ineaca toata lumea; oamenii sa cufunda de valurile dracesti. Lumea pute de imputiciunea singiurilor si sa strica cu jirtvele céle stricacioase. Voiu pune asupra lor ispravnici si doftori, pre voi, pre pascari. Patima aceasta chiiama mestersugul vostru.
Sa slujim cu iarba mintuitoare zidirea ce iaste in nevoi; veniti dupa mine.“ Iara ei, lasind mrejile, mérsera dupa dinsul. Intr-un gind era ceata ucinicilor cu pohta stapinului; si ca niste oameni drepti si prosti de raotate n-au viclenit in mintea lor, nici s-au prepus in
inima lor de acea chiemare; ci ca niste oameni blinzi si far’de rautate au mers dupa dinsul, ca hierul dupa piatra magnitului si ca parul dupa chihribariul cel curat. Si cu putéria mintuitoriului Hristos au rusinat pre cei ce i-au vazut si ca pe niste pesti, cu mreaja bogosloviei au prins multimea si au vinat auzurile noroadelor si au induplecat inimile tiranilor si sufletele imparatilor leau supus; si au facut o izbinda si o biruinta atita de frumoasa, cit n-au putut-o face toate imparatiile lumii. Oameni far’de arme si nedechisit de ale ostirii, saraci de avutie, prosti de invatatura, slabi de post, blinzi pentru nerautaté au inaltat nu steaguri de oaste, ci numai crucea, semnul pacii, propoveduind, nu cu sunet de tobe si de surle, ci numai cu neputincioasa limba si neinvatata, pe Hristos si credinta si fulgerind, nu zic, cu fulgerile sabiilor, celor ascutite, ci numai cu stralucirile unei vieti bune, neumplind pamintul de osti, nici sa acopere marea de corabii cu vétrile, ci numai far’de rane, far’de singe, far’de vatamare, calca si supune toata paginatatea, biruiesc iadul, sting insalaciunea, izgonesc minciuna, intind numele lui Hristos si credinta, cit iaste intins pamintul si lumea.
Pentru acéia dara nu iaste minune, iubitii miei ascultatori si cinstit si de bun neam boiari, de m-au rinduit si pre mine Dumnezeu si m-au pus, om mic fiind si smerit, pastor mic, la mica turma, la dumneavoastra, pre carii eu nu va am, nici va tiu turma mica, ci mare si inalta; mare pentru buna inchinaciuné si dreapta credinta caré o pazit curata si nespurcata, fiind incungiurati si ingraditi intre hotarale celor striini de fel si impresurati de atita nevoi ace vini si scirbe ce vin totdeauna, neincetat, de la cei ce stapinesc pamintul acesta, inalta pentru buna ascultare si supunérea caré aratati de-a pururea catra besérica si catra arhiereu.
De vréme ce acéste doao intemeiaza si intaresc besérica, credinta la Dumnezeu si buna ascultare la bisérica si macar ca eu am fost mai mic si mai netrébnic decit toti, precum au fost si David mai mic intre frati in casa tatine-sau, dara Dumnezeu n-au cautat la micsorarea si netrebniciia mea, nu s-au uitat la saraciia mea si streinatatea mea, n-au socotit prostiia si nestiinta mea, ci au cautat la bogatiia si noianul bunatatii sale si au acoperit de catra oameni toate spurcaciunile si fardelegile méle, carele sunt mai multe decit perii capului mieu si decit nasipul marii si m-au inaltat, nevrédnic fiind, la aceasta stepena si mare vrednicie a arhieriei. Si m-au trimis la dumneavoastra sa va fiiu pastor, parinte sufletesc, rugator catra Dumnezeu pentru buna sanatatea si spaseniia dumneavoastra si a cinstitelor dumneavoastra case purtatori de grija la céle ce ar fi spre folosul mintuintii si sa va fiiu de mingiiare la scirbele robiei cei vavilonesti a lumii acestiia, ca Ieremiia norodului lui Dumnezeu si ca Iosif, al unsprazécilea fecior al patriarhului Iacov egipténilor; si dimpreuna cu dumneavoastra sa patimesc la toate cite va aduce ceasul si vrémia, pentru care lucru am datorie sa priveghiez cu osirdie si far’de léne, zioa si noaptea si in tot ceasul, pentru folosul si spaseniia tuturor de obste, invatindu-va si indreptindu-va cu frica lui Dumnezeu, pre calea cea dreapta.
Si dumneavoastra inca aveti datorie, céle ce vet cunoaste ca va invat, far’de fatarie si far’de viclesug, va indemn sa le priimit si sa le facet, pentru folosul cel sufletesc al dumneavoastra si sa va supuneti ascultarii; ca acea ascultare ce o faceti mie, o facet lui Hristos. Ca zice la 10 capete ale Lucai: „Cel ce asculta pre voi, pre mine asculta si cel ce sa leapada de voi sa leapada de mine si cel ce sa leapada de mine, sa leapada de cel aceli ce m-au trimis pre mine“. Asijderea zice si fericitul Pavel, la 13 capete catra
ovrei: „Fratilor, plecati-va povatuitorilor vostri si va cuceriti lor, ca ei priveghiiaza pentru sufletele voastre cum ar fi sa dea cuvint
ca cu bucurie aceasta sa faca, iar nu suspinind, ca nu iaste de folos voao aceasta“.
Si ma rog bunatatii lui si iubirii sale de oameni sa-mi luminéze mintea ca sa poci propovedui cuvintul adevarului si sa-mi intareasca inima intru frica lui, ca sa pociu pastori cuvintatoarea turma lui cea aleasa, caré o au rascumparat, cu preascump singele sau, din mina vrajmasului, dupa cum adevereaza Petru apostolul zicind: „... Stiind ca nu cu < lucruri > putrede, cu argint sau cu aur v-ati rascumparat din cea desarta viiata a voastra, ce era data de la parinti, ci cu cinstit singe ca a unui miel far’de
prihana si nespurcat Hristos“.
Iar Dumnezeul cel mare si inalt, carele iaste inchinat de toate fapturile, izvorul preaintelepciunii, adincul cel neurmat al bunatatii intru adevarat si adincimea cea nehotarita a bunii indurari, insusi ca un stapin si iubitoriu de oameni, sa trimita darul Duhului Sfint pre cinstit si cel de Dumnezeu incununat cap al prealuminatului domnului si al nostru de obste de mult bine facator, Io Costandin Basarab voevod si sa-l blagosloveasca dintru inaltimea lacasului sau, ca pe Avraam, inmultindu-i semintiia din neam in neam si sa-l pazeasca cu intreaga sanatate si cu lina pace, pina la adinci batrinéte la preainaltat scaunul mariei-sale, dimpreuna cu toata luminata casa mariei-sale. Mina cea tare si putérnica si bratul cel inalt al preainaltatului Dumnezeu sa supue pre toti vrajmasii cei vazuti si nevazut podnojie picioarilor mariei-sale; si sa va intareasca si pe dumneavoastra, de la mic pina la mare, impreuna cu toti ai dumneavoastra, intru credinta cea buna si dreapta, intru cunostinta adevarului si intru nadéjdea vietii cei de véci, caré iaste fagaduita de nemincinosul Dumnezeu mai nainte de vrémile vécilor, alesilor lui si sa va povatuiasca la tot lucrul cel bun si de folos, spre placérea lui, ferindu-va in toata vrémia si in tot ceasul si in tot locul, de viclesugurile diiavolului sa va ingradeasca cu sfintii ingerii sai si sa va inarméze cu arma dreptatii si sa va daruiasca pacea lui cea ce covirsaste toata mintea, ca sa petrécet viiata cinstit si curata, cu pace si cu sanatate; sa pazeasca inimile voastre si gindurile voastre in Hristos Iisus, dupa cum zice Pavel, ca sa facet cite sunt adevarate, cite sunt cinstite, cite sunt drépte, cite sunt curate, cite sunt iubite, cite sunt cu nume si laudate, cu rugaciunile si cu blagosloveniia preasfintitilor arhierei si intru Hristos iubit frat si de-a tocma slujitori. Si dupa petrecaniia vietii acestiia sa ne invredniceasca pre noi apre noii pre tot Dumnezeul cel milostiv la imparatiia ceriului, ca sa auzim fiestecarele din noi glasul acela: „Sluga buna si credincioasa, preste putin ai fost credincios pre mai multe te voiu pune. Intra intru bucuriia Domnului.“

1 In ed. Erbiceanu, ca si in editiile Iorga si P. V. Hanes: vinatori. Citatul, luat din Evanghelia de la Matei, IV, 19 este: „Veniti dupa mine si va voiu face pe voi pescari de oameni“. Biblia, ed. 1936.