Ferice de omul ce n-a merge
In sfatul celór fara de lege
Si cu raii nu va sta-n carare,
Nici a sedea-n scaun de pierzare.
Ce voia lui va fi tot cu Domnul
Si-n legea lui s-a petrece somnul,
De sa va-nvata de zi, de noapte,
Sa-i deprinza poruncile toate.
Si va fi ca pomul linga apa,
Carele de roada nu sa scapa.
Si frunza sa inca nu-s-va pierde,
Ce pre toata vremea va sta verde.
Si de cite lucreaza i-sporeste,
Si agonisita lui va creste.
Iara voi, necuratii, ca pleava,
De sirg vet cunoaste-va isprava.
Cind s-a vintura dintr-are vravul,
Va vet duce cum sa duce pravul,
Si cu griul n-it cadea-n fatare,
Ce vet fi suflat cu spulbarare.
Si la giudet nu va s-afla locul
Sa va sculat, ce-t pieri cu totul.
Nice pacatosii din direapta
Vor fi cu direptii sa-s ia plata,
Ca celór dirept Domnul le vede
Toata calea din scaun ce sede.
Si calea paginilor cea strimba
Va pieri, si vor cadea-n grea scirba.

PSALMUL 2

Ce poate fi de poveste,
Ca aceasta, si de veste,
De sa zborira paginii,
Gloate, tineri si batrinii,
De sa vorovasc cu svaturi
In desert din toate laturi!
Si sfatuiesc necuratii,
Cu craii si cu-mparatii,
Si cu totii sa-nviteaza
Spre Domnul, de vor sa piarza
Pre alesul lui si svintul
Iubit fiiul si cuvintul.
Iara noi, svinta saminta,
Sa nu dam cu dins in silta.
Legatura sa le spargem,
In giugul lor sa nu tragem.
Ca Dumnezau toate vede
Din scaunul sau ce sede
In ceri, unde odihneste,
De-acoló pre tot praveste.
Pre pizmasii si pirisii
Domnul va ride de insii
Si-i va mustra de ocara
Pentru carea-l suparara.
Cu minie le va zice
A ce statura cu price
Si-i va turbura-n urgie
De muncile cu vecie.
Iara eu-s pus de Domnul
Crai pre muntele Sionul,
Ca sa-i spui de-nvatatura
Ce poronceste-n scriptura.
Catra mine Domnul zice:
„Fiiul mieu esti din matrice,
Eu astaz te nasc pre tine.
Si vei cere de la mine
De-t voi da limbile toate,
Ce ti-s ocina de soarte,
Ca-t vor asculta cuvintul
Si vei domni-n tot pamintul.
Si-i vei paste cu toiagul
Cel de fier in tot sireagul,
De vei face-ntr-insii cirduri
Si-i zdrobi ca neste hirburi“.
Iar acmu voi, imparatii,
Sama va luat, si altii,
De va certat cu cuvintul
Tot ce giudecat pamintul.
Slujit Domnului cu teama
Si va bucurat cu sama,
Sa suferit si certare
De la fiiu-sau ce are,
Sa nu sa cumva minie
Spre voi Domnul cu urgie.
Si vet scapa de la ceata
Celóra ce-s de-a direapta,
Cind urgia lui cea mare
Va arde fara-ncetare.
Atunce va fi ferice
De ceia ce nu pun price,
Ce cu inema direapta
Nedejdiuiesc sa ia plata.

PSALMUL 3

Doamne, ce sa inmultira
Ceia ce ma trag cu pira!
Asupra-mi mult sa sculara,
Cuvint mare cuvintara,
Dindu-s inemii credinta
Cum sa fiu in oceinta,
Sa n-aib agiutori de tine,
Dumnezau, ce-m esti cu bine,
La nevoaie sprejineala,
Si la voaie im esti fala.
Ca mi-ai impletit cununa,
Cu podoaba depreuna,
De m-ai pus cap preste altii,
Sa bat pre tot necuratii.
Am strigat cu glasul mare
Catra Dumnezau cel tare,
Ca mi-aude de mi-i vinta
Dintr-a sa magura svinta.
Am dormit somn cu odihna
Pana-n zua de la cina.
Si m-am sculat demineata,
Ca mi-i Dumnezau povata.
De-ntunerece de gloate
Teama n-am, nice ma poate
Veste rea sa ma mihneasca,
Dimpregiur ce-a sa-m girbasca.
Scoala, Doamne, de ma scoate
De la scirbe de la toate,
Si le da bataia-n girba
A pizmas ce-m cearca scirba.
Si scirscind sa-s fringa dintii
In durerea sa gresitii.
Ca Dumnezau cu izbinda
Va da celor buni dobinda.

PSALMUL 4

Cind it strig cu mare jele
Dintr-adincul de gresele,
Dumnezaul bunatatii,
Mi-ai ascultat direptatii,
Si-n vreme de greutate
Mi-ai largitu-mi pre departe.
Te-ndura si miluieste
Pre misel ce te doreste
Si mi-asculta misea ruga,
Ce ti-s adevara sluga.
Railor, sa nu va paie
Dumnezau mila sa-s taie!
Ce cace iubit deserte,
Dumnezau va sa va certe.
Sa va parasit minciuna,
Sa nu o cercat deauna,
Ce sa cunoastet pre omul
Ce si l-au minunat Domnul.
Ca Dumnezau ma asculta,
Cind il strig din grije multa.
Si cind te minii, nu face
Rau altuia, ce nu-t place.
Inema ce te sfadeste
La culcus o umileste.
Si fa jartva cea direapta,
De la Domnul sa iei plata.
Mult giuruiesc daruri bune
Binele cine le-ar spune.
Iara spre noi, Doamne svinte,
T-ai insamnat de mainte
Stralucoarea svintei fete,
De ne-ntoarce la blindete.
De-aceasta m-dai bucurie
Inemii si veselie,
Ca de casa cu strinsoare,
Cu haine tinse la soare.
Vin si griu sa prisosasca,
Oloiul sa nu lipsasca.
Iara eu cu pace buna
Voi adormi depreuna,
Si cind din lume m-ii duce,
Ma vei odihni cu dulce,
In casa ta cea senina,
Catra nedejde deplina.

PSALMUL 5

Sloboz, Doamne,-n urechi svinte
Grai cu de jele cuvinte
Si mi-asculta misea ruga
La greu, ce-t sunt a ta sluga,
Dumnezau si imparate,
Ca ma rog cu dereptate.
Inca zoare nu ravarsa
De soare, cind va sa iasa,
Svintia-ta mi-auz glasul
Si ma vez preste tot ceasul.
Ca tu, Doamne,-n faralege
Pre nime nu las s-alerge.
Si-n casa ta n-àvea2 parte
Vicleanul, ce-a sta departe.
Strimbii nu las sa traiasca,
De-aproape sa te pravasca,
Ca de svinta-t caùtatura
S-or face pizmasii zgura.
Urit-ai pre tot falosii
Si vei pierde mincinosii.
Si de om ce varsa singe
Ti-i greata a te atinge.
Iara eu, Dumnezau svinte,
Cu mila ta de mainte,
It voi intra-n svinta casa,
Unde sez, Doamne, la masa,
De m-oi inchina cu ruga,
In frica ta, ce ti-s sluga,
In beserica ta svinta.
Si ma du fara de sminta
Spre-adevar, sa nu duc greata,
Ca tu, Doamne, m-esti povata
Si spre tine-m deregi pasii,
Ca sa nu-m strice pizmasii.
Ca li-i gura nedireapta
Si li-i inema desarta.
Cu giltejele cascate,
De izbucnesc rautate,
Cu graiuri necuvioase,
Ca un mormint plin de oase.
Si cu limba lor insala,
Sa faca-n lume sminteala.
Ce le da, Doamne, osinda,
Sa nu-s laude-n dobinda.
Sfaturile sa le piarza
Si din mila ta sa caza.
Cu a lor paginatate,
Sa-i urnesti la rautate,
Ca te, Doamne, miniara,
Clevetindu-te prin tara.
Iara ceia ce te-astapta,
Pre tot sa-i bucuri cu plata,
Cu tine-n veci sa petreaca
Bucurie, sa le placa.
Sa sa laude cu tine
Carii t-vor numelui bine,
Ca dai buna cuvintare
Direptului si spori mare.
Doamne,-n scut de buna vrere,
Ne-ncununi cu mingiiere.

PSALMUL 6

Sa nu ma-nfruntez, Doamne, la ceas de minie,
Cind im vei lua sama, cu a ta urgie.
Ce-t fie, Doamne, mila de-a mea lingegiune,
Oasele mi le stringe cu vindecaciune.
Mi-i sufletul in groaza si-n grea turbureala
De zua cea de sama si de sirguiala.
Pana cind, milostive, vei face zabava
Sa ma-ntorci din pierzare la svinta ta slava?
Ce te milostiveste de ma izbaveste
Cu a ta bunatate ce ti sa vesteste.
Ca in moarte nu-i nime sa te pomeneasca,
Dara-n iad cine poate sa-t marturisasca?
Ma trudesc fara vreme cu suspini, cu jele,
Spal in noptile toate perinile mele
Cu lacramile mele, de-m moi asternutul,
De cind nu cerci de mine, ca m-am stins cu totul.
Ca mi s-au turburatu-mi vederea de spaima,
M-am vechit in pizmasii carii ma defaima.
Pizmasilor puterea sa li sa scurteze,
Si cei fara de lege sa nu-mi mai cuteze,
Ca mi-au auzit Domnul glasul de plinsoare
Si mi-au ascultat Domnul ruga la strinsoare.
La a mea greutate Dumnezau m-asculta,
La boala mea-m trimite mila sa cea multa.
Priìmitu-mi-au in jele lacrami ovilite,
Si simtirile toate im sunt curatite.
Rusine si necinste, fete ocarite
Pizmasii miei sa pata si mustrari cumplite.
Si-ndarapt sa sa duca cu multa siiala,
Sa-i cuprinza nevoia din grea sirguiala.

PSALMUL 7

Doamne, Dumnezaul mieu, tu-m esti razam tare,
De la gonaci ma scoate, de grea suparare.
Cindái sa nu mi-apuce sufletul ca leul,
Cind nu-i cine ma scoate, cindu-m vine greul.
Doamne, Dumnezaul mieu, de-am facut aceasta,
De este strimbatate in minu-mi dind plata,
De-am intors rautate, prin rau cine-m face,
Sau cuiva strimbatate, mie ce nu-m place,
De la gonaci cadere las sa mi sa timple
Asupra mea pizmasii minia sa-s imple,
Sufletul sa-m goneasca pizmasii la fuga,
Sa nu haladuiasca, ce sa mi-l agiunga.
Viata-n pamint sa-m calce atocma cu pravul
Si slava sa-m defaime, precum li-i naravul.
Scoala, Doamne,-n minie, radica izbinda,
Rasipeste pizmasii, le fa pre osinda.
Si cu a ta porunca, Doamne, te radica.
Sa sa veghe pizmasii, sa-t aiba de frica.
Te vor incungiura-te naroade de gloate,
Carile t-au tinutu-t poruncile toate.
Beserica cea svinta carea ti-i de slava
Sa o-ntorci spre naltime fara de zabava.
Domnul giudeca gloate, giudeca-mi si mie,
Cu a ta dereptate, fara de minie.
Pacatosilor raul sa sa obirsasca,
Sa-ndereptez direptul sa sa proslavasca.
Ca tu cerci de-amanuntul inema si zgaul
Si stii cu de-adevarul direptul si raul.
Agiutoriul mieu este, Doamne, de la tine,
Ce scot din greutate pre carii t-vor bine.
Domnul giudet direptu-i, tare si lung rabda,
Nu cearta-n toate zile, nu sloboade prada.
Si de nu vet intoarce catra pocainta,
Are saget amina scoase din tulbita.
Arcul intins incoarda, lancea straluceste,
De strica si rastoarna in ce sa opreste.
Si-n voi le-a slobozi-le, arse si-nfocate,
Aceste vase toate de moarte gatate.
Cine umbla cu pizma, ingreaca durere
Si-s fata strimbatate, de-i face scadere.
Cine va sapa groapa altuia sa-l surpe,
Singur s-va cadea-n ripa si viata s-a rumpe.
Ca i sa va intoarce in cap rautatea
Si i s-a stringe-n crestet toata strimbatatea.
Marturisi-t-voi, Doamne, a ta dereptate,
Si numele tau cel nalt cint cu bunatate.

PSALMUL 8

Doamne, Domnul nostru, cum t-ai facut nume,
De sa minuneaza-n toate part de lume!
Ca prin toate ceriuri tu dai cuviinta,
Sugarii din brate t-cinta cu credinta,
Cind vii sa cerci iadul, sa legi pre vrajmasul,
Sa-i culegi dobinda, sa-i rastorni salasul.
Vaz ca-i facut ceriul de minule tale,
Cu toata podoaba, si-i pornit cu cale.
Ai tocmit si luna sa creasca, sa scaza,
Sa-s ia de la soare lucoare din raza.
Stele luminate ce lucesc pre noapte,
De dau cuviinta, tu le-ai urzit toate.
Ce poate fi omul de-l aduci aminte,
De cerci pentru dinsul folos inainte?
Sau fiiu-sau doara, ce ti-i cu credinta,
De grijesti de dinsul si-i faci socotinta?
Putin nu de-atocma cu ingeri in slava,
I-a-ntrece cu cinstea fara de zabava.
Mare cuviinta i-ai dat si cununa
Sa dea-nvatatura cu tocmala buna.
L-ai pusu-l mai mare, toate sa-l asculte,
Cite sunt pre lume cuvint sa nu-i mute.
Si i-ai supus toate supt a lui picioare,
Oile si boii, si tot de supt soare,
Dobitoc salbatec de cimp si de lunca,
Jiganii sirepe, ce strica s-apuca,
Pasarile toate, ce sunt zburatoare
De vint si de apa ce-s inotatoare,
Pre chitii cei mare, pre tot feli de peste,
Si-n tot ce-i in mare el obladuieste.
Doamne, Domnul nostru, cum t-ai facut nume,
De sa minuneaza-n toate part de lume!

PSALMUL 9

Ma rog tie, Doamne, cu inema toata,
Ciudesele tale spuindu-le-n gloata.
Ma bucur de tine si-t cint pre tot ceasul,
Numele tau cél svint l-inalt in tot glasul.
Ca tu mi-ai infrintu-mi pizmasii sa fuga,
De i-ai obositu-i in goana cea lunga.
De svinta ta fata vor saca din fire
Pizmasii tai, Doamne, si vor da-n pierire.
Mi-ai cautat giudetul si de greutate,
Sezindu-t in scaun giudeci dereptate.
Ingrozis paginii s-au pierit vicleanul,
L-ai rasu-l din nume de preste tot anul.
I-i sulita frinta, armele stricate,
A pizmasul trúfas cetatile sparte.
Pierit-au cu sunet vestea lui cea mare,
Si Domnul cu vecii custa pre-asezare.
S-au gatatu-s scaun Domnul pre giudete,
Sa giudece lumea ne-alegind in fete.
Si cu dereptariul va socoti Domnul,
De-a certa cu lege vina a tot omul.
Miselului este Domnul de scapare,
Agiutori la treaba, la greu stinca tare.
Ca cine cunoaste cinstitul tau nume,
Sede cu nedejde petrecind pre lume.
Si cine te cearca cu ruga curata,
Il grijesti la lipsa cu mina-ndurata.
Cintat cu dulceata si slavit pre Domnul
Care lacuieste-n muntele Sionul.
Si sa-i facet veste de tocmele bune
In limbile toate, ca sunt de minune.
Ca prin lumea toata singe ce sa varsa
A serbii sai Domnul necercat nu lasa,
Nice le uita ruga si strigare,
Sa-i lase-n nevoaie fara scumparare.
Caùta si de mine, Doamne,-ntr-a ta mila,
De-m vez greutatea si de vrajmas sila.
Si tu ma radica de la prag de moarte,
Sa-t povestesc, Doamne, laudele toate,
In mijloc de poarta a fiìcei Sionul,
Sa prinza de veste prin tara tot omul.
S-ávem bucurie de-a ta mintuinta,
Sa vedem pizmasii afundat in silta.
Ca-n latul acela care ei gatara
Li s-au prins piciorul de sa incurcara.
Vestit este Domnul de giudet ce face,
Pacatosul da-s-va in lat, cum nu-i place.
Si sa vor intoarce in iad de vor merge
Toate limbi pagine si fara de lege.
Iara pre miselul Dumnezau nu-l uita,
Savái ca-s petrece viata-n grije multa.
Ce pentru rabdare le cruta de-i gata
Miseilor Domnul de le va da plata.
Radica-te, Doamne, cu a ta tarie,
Sa sa parasasca omul de mindrie,
Sa giudeci paginii cu svinta ta fata,
Datatori de lege le da si povata,
Sa vaza paginii ca-s oameni cu minte
Si sa-t intaleaga svintele cuvinte.
Dara cace, Doamne, te mutas departe
La loc de nevoaie si de greutate,
Si pre necuratul las de sa dezmiarda,
De sa sameteste pre misel si-l prada?
Sfatul si voroava ce fac necuratii
Tind silte si laturi sa strice pre altii.
Si sa prind intr-inse cu multa durere,
Altora nu strica, sie fac scadere.
Ca si pacatosul cu mult sa faleste
In dezmierdaciune, cace-i prisoseste.
Asuprele face, si-l graiesc de bine,
Minie pre Domnul cu rau ce-are-n sine.
Si nu va sa cerce sa-s afle folosul,
Ce sta-ntr-a sa pizma-n tot ceas pacatosul.
De tot dumnezaii mai presus sa urca
Si caile sale pre tot ceasul spurca.
Vor lipsi din fata-i a tale giudete,
Ca-n svinta ta lege n-a vrea sa sa-nvete.
Si cace s-va-nvince preste tot pizmasii,
Inema i-va zice sa nu-s mute pasii
Din ruda de ruda pana nu va face
Peste toata lumea vrajba si nepace.
Gura i-este plina de amaraciune,
De blastam, de hula si de-nselaciune.
Supt limba lui este truda si durere,
Si-n gindul sau poarta sa faca scadere.
Ascuns sa supune-n lesnici cu bogatii,
Ca sa vicleneasca, sa nu-l prinza altii.
Cearca sa gasasca vreme pre-ndemina
Intru sa uciga pre cel fara vina.
Si cu ochii lacomi pre misel praveste,
Ca leu in ograda ascuns lesuieste,
Túpila s-apuce si sa capuiasca,
Pre misel sa traga-n lat si sa-l smereasca.
Si fara de veste i-va veni sminteala,
Cu grea cazatura si cu sirguiala.
Cindu-i va parea lui c-au facut izbinda,
De-au domnit miseii, veni-i-va osinda.
Inema-i graieste precum i sa place,
Cace-ndelung rabda Dumnezau si tace.
Si s-au intors fata, svinta caùtatura,
Sa nu cerceteze pentr-a sa faptura.
Radica-te, Doamne si Dumnezau svinte,
De-t inalta mina si-t ádo aminte.
Nu-t uita miseii de la a ta mila,
Nu lasa pizmasii sa le faca sila.
Pentru care lucru tine, Doamne svinte,
Minie pizmasul cu rele cuvinte.
„Si sa nu-i iei sama“, in inema-s zice,
Poruncilor tale sa pune cu price.
Nu-s vede durerea, urgia venita,
Ce-i pare sa scape de mina ta svinta.
Iara tie, Doamne, neavutul caùta
S-agiut pre saracul cu mina-ndurata.
A rau s-a vicleanul bratele li-i fringe,
Sa le cerci pacatul pana sa vor stinge.
In veci este Domnul de imparateste,
Slava lui si cinstea nu sa obirseste.
Paginii sa pieie din svinta lui tara,
Sa nu mai radice in crestini ocara.
Misei ce sa roaga cu inema frinta
I-ai auzit, Doamne, cu urechea svinta.
Si cu a ta mila a saraci sa giudeci,
Si la greutate pre misel sa nú-l treci.
Sa nu-s mai radice mindrul si samatul
Giltejul in fala, ce sa-i faci giudetul.

PSALMUL 10

Catra tine, Doamne, mi-i toata nedejdea,
De-m esti razam tare la toata primejdea.
Zica cit le place ceia ce n-au minte,
De vor sa ma sparìe cu a lor cuvinte,
Sa fug pre la munte cu padure deasa,
Ca o vrabiuta sa mii fara casa.
Ca iata paginii incordara arce,
Pun saget in tulba, sa grijesc de lance
Si vin prin tunerec cu arce pre-amina,
Intru sa sagete pre cei fara vina.
Giuramintul nú-s tin, hotarale strica,
Si de-mpacaciune nu gindesc nemica.
Ce eu am pre Domnul care ma grijeste,
Din svinta sa casa ce sa odihneste.
Din svintul sau scaun din ceri caùta Domnul
Cu ochii sai céi svinti, de cearca-n tot omul.
Vede pre cel meser si pre tot lipsitul,
Dereptii si strimbii de pre tot pamintul.
Deci strimbatatea cine o iubeste,
Acela el singur sufletul s-ureste.
Ca va ploua Domnul cu iarba pucioasa
Preste necuratii, si holbura groasa,
Foc si sterevie cu navala mare,
Le-a trimite laturi, pahar de pierzare.
Ca direptu-i Domnul, dereptat iubeste,
Giudecari direpte fata lui praveste.

PSALMUL 11

Foloseste-mi, Doamne, si ma sprejineste
Cu a ta putere, de ma mintuieste,
Ca scazura céi buni si sa-mputinara,
De nu-i dereptate nice intr-o tara.
Desert catra proape tot omul graieste
Si cu-nselaciune va de-l pagubeste.
Cu buze viclene, din inemi-adince,
Graiesc rautate si cuvint de price.
Despierde-vei, Doamne, buze-nselatoare,
A limba samata, de rau graitoare.
Sa falesc pizmasii ca-s vor mari limba,
In cuvint de svada, sa multasca scirba :
„Ca buzele noastre sunt cu noi de fata,
Nu bagam in sama Dumnezau ce-nvata“.
Vez miselatate, vez suspini cu jele,
A lipsit si meseri vez de durori grele.
Acmu pentru dinsii scoala, Doamne svinte,
Sa-t umplì cu izbinda svintele cuvinte
Si sa-t radici samnul cel de biruire,
Ca cutez cu dinsul fara de-ndoire.
Ca cumu-i argintul lamurit cu focul,
T-sunt svinte cuvinte curate cu totul.
Tu, Doamne, ne scoate si ne socoteste
De ruda aceasta si-n veci ne fereste.
Ca-mpregiurul nostru sunt gata s-alerge
Cu rau necuratii cei fara de lege.
Precum este ceriul mare de naltime,
Pre pamint adaogi de oameni multime.

PSALMUL 12

Pana cind, milostive, nu-t aduci aminte,
De ma uit cu totul, o, Dumnezau svinte?
Pana cind, milostive, t-ascunz svinta fata
De mine, ticalosul, cu destula greata?
Pana cind im voi pune sfaturi in biet suflet,
Zua durori, si noaptea inema-n greu cuget?
Pana cind s-a nalta-sa vrajmasul cu scirba,
De va sa mi sa suie sa sa puie-n girba?
Ce te milostiveste, o, Dumnezau svinte,
De mi-auz misea ruga, misele cuvinte,
Cugetul im svinteste, ochii lumineaza
Dintr-a ta stralucoare de senina raza.
Sa nu adorm in somnul de a doua moarte,
Sa nu riza vrajmasul, sa zica ca-m poate.
Ca ceia ce-m fac scirba si grea suparare
Le-ar fi de bucurie sa fiu de pierzare.
Ce mila ta cea svinta mi-i de bunatate,
Mi-i nedejde si razam despre greutate.
Bucurie m-voi face si inema buna
De a ta biruire, cintind impreuna.
Dentr-a ta bunatate, carea-m vei trimite,
Ca sa-t cint svintul nume, o, Dumnezau svinte.

PSALMUL 13

Zisa intru sine cel fara de minte,
’Ntr-a sa nebunie, deserte cuvinte.
Zisa ca nu este Dumnezau sa vaza,
Sa le ia de sama cine ce lucreaza.
Ca scazura céi buni, raii sa multira,
De stricara lumea si o imputira.
Ce Domnul din scaun preste tot praveste,
De le intalege cine ce gindeste.
De cugeta bine si cearca de Domnul,
Plinindu-i porunca, vede pre tot omul.
Cind sa pornesc raii de sunt fara treaba,
Atuncea-i de dinsii o nedejde slaba,
Cind nu-i pana-ntr-unul spre bine sa marga,
Cind sa detornira-n volnicie larga,
T-ar putea-ntalege svintele cuvinte,
Carii fac gresele, ca sunt tot cu minte.
Si sa nu-t manince oamenii cu piine,
Ca sa-i conceneasca de astaz, de miine,
Fara de siiala si fara de frica,
Negindind de Domnul nice-ntr-o nemica.
Pentr-aceea, Doamne, le trimite spaima,
Cind nu le-a hi-n veste, sa bage de sama.
Ca tu, Doamne svinte, in ruda direapta
T-gatez lacuinta, carii drag te-asteapta.
Ca ei, bogatasii, pre meser defaima,
Ce Domnul l-a face bogat fara sama,
Trimitind putere de la Sion s-aiba,
Sa-s faca izbinda turma lui cea slaba.
Sa o-ntoarca Domnul din plean si din prada
Gloata sa cea svinta intr-a sa ograda.
Sa sa veseleasca Iacov in tot sirul,
Cu tot credinciosii ce-are Izrailul.

PSALMUL 14

Doamne, cine s-va face
Lacuinta de pace,
Sa saza-ntr-a ta casa,
In magura cea deasa?
Numai cine va merge
Intreg pre svinta lege,
Sa faca-n toata partea
Ce-nvata dereptatea.
Si de cite graieste,
Pre nime nu sminteste,
Nice cu limba-nsala,
Sa bage la greseala.
S-a prietin scadere
Nu va face-ntr-avere,
Si ruda sa ce are
Nu o ia-n defaimare.
Pre viclean de departe
Nu sufere sa-i caùte,
Iara carii au frica
De Domnul, ii radica.
Ce-s tine giuramintul
Si nu-s schimba cuvintul.
Catra sot de ce zice
Nu graieste de price.
Argintul nu-s da-n leafa,
Sa-s ia blastam in ceafa.
Nice voieste-n fete,
Luind mizde-n giudete,
Pre cei fara de vina
Sa-i dea-n mina streina.
Aceste cine face,
In veci va fi cu pace.

PSALMUL 15

Fereste-ma, Doamne, de primejde,
Ca pre tine am de-m esti nedejde.
Si eu am zis si zic, Doamne svinte,
Tu-m esti Dumnezaul de mainte.
Si bunatatea mea nu-t lipseste,
Ca tu ai destul, de-t prisoseste.
Svintilor tai ce-s in tot pamintul
I-ai minunat, cace-t tin cuvintul,
Si desi pat nevoaie si scirba,
De sirg le iei nevoia din girba.
Iara raii, Doamne, nu-i vei stringe
Adunarea lor cea crunta-n singe,
Nice cu rostul tau le vei zice
Numele lor, sa-i tiie ferice.
Domnul m-este ocina direapta
S-a paharului mieu ce m-asteapta.
Tu esti, Doamne, ce-m intorci pre soarte
Ocina mea in semnele toate,
De mi s-au venit funi in part late,
Cu fruntasii in rind masurate.
Ca mosia mea este stilpita,
De pre uric in semne-ntarita.
Blagoslovit sa fii, Doamne svinte,
Ce mi-ai datu-mi stiinta si minte.
Ma certara din zi pana-n noapte
Rarunchii miei, ce tu ma vei scoate.
Ca eu te vaz in tot ceasul gata
De ma sprejinesti, Doamne,-n direapta.
Pentr-aceea im fac voia buna,
Cu inemi, cu voaie-mpreuna.
Si trupul mieu, margind la odihna,
S-a raposa cu nedejdea plina.
Sufletul mieu n-ii lasa-n zabava
In iad sa stea, ce-l vei scoate-n slava.
Nice vei da trupul sa sa strice
A svintul tau ce i-ai dat ferice.
Mi-ai aratat caile de viata
Si m-ii2 veseli cu svinta-t fata.
Din frimsetea ta cea din direapta
La sfirsit vei da celór buni plata.

PSALMUL 16

Asculta-mi, Doamne, de dereptate
Si de fagada la greutate,
De rugaciune sa m-iei aminte,
Ca ma rog tie, Dumnezau svinte.
Ca nu din buze cu-nselaciune
It fac fagada de rugaciune.
Sa-mi scot giudetul dintr-a ta fata,
Sa-m vaza ochii trai fara greata.
Ca mi-ai cercatu-mi inema-n rindul
Si-n vremea noptii mi-afli tot gindul.
M-ai ars cu focul sa-m gasesti vina
De strimbatate-n fapta streina.
Mi-am oprit rostul sa n-aib a zice
De fapt de oameni cuvint de price.
Printr-ale tale graiuri cinstite
Ce-ai zis cu rostul, Dumnezau svinte,
Mi-am pazit drumul pre cai virtoase,
Pietri-ascutite si simceloase.
Tu ma-ndereapta-ntr-a ta carare,
Sa nu-m scap pasii catra pierzare.
Eu t-am strigatu-t, Dumnezau svinte,
Sa mi-ascult graiul de rugaminte.
Pleaca-t urechea-n vreme de scirba,
De-mi iusiureaza greul din girba.
Si-t minuneaza svinta ta mila,
Carii t-au frica sa-i scot din sila.
Si de pizmasii ce sa-nviteaza
Sa-t stea-mprotiva, vrind sa ma piarza.
Svinta-t direapta, Doamne, si stinga
Le tinde imbe de-mi potoli tinga.
Si ca lumina tu ma fereste,
Supt aripi svinte, de ma umbreste
De fete strimbe ce ma ia frica
A le pravirea, carile-m strica.
Ca-m stau pizmasii impregiur suflet
Ca neste hiara fara de cuget.
Cace le este infundat saul,
Graiesc asupra-mi cu de tot raul.
Ca ma-ntirira pana afara
Catra grea moarte si cu ocara.
Pusara-s ochii de ma omoara,
Si cu pamintul ma impresoara.
Ma ocolira de ma vineaza,
Precum fac leii, vrind sa ma piarza.
Scoala-te, Doamne, de-i ocoleste
Si sirepia le ingrozeste.
Si-mi izbaveste miselul suflet,
Ca sa ma piarza le este-n cuget.
Sloboz spre insii svinta ta arma,
De-i rasipeste si le da spaima.
Supt svinta-t mina nu ti sa pleaca,
Pre a lor vina sa li sa faca.
Si-i osabeste de svinta ceata,
De le da-n viata direapta plata.
Cace-i putina svinta ta turma,
Datu-i-ai roada cuconi pre urma.
Le-ai implut zgaul de svinta mana,
Carea-i ascunsa cereasca hrana.
Si ramasite nu lepadara
Dintr-a ta zisa sa dea afara,
Ce le lasara sa socoteasca
Pruncii lor céi mici, sa le plineasca.
Iara eu, Doamne, fara de greata,
M-oi arata-ma-n svinta ta fata,
Si-m vei da satiu cu a ta slava,
Cind ti-oi vedea-te fara zabava.

PSALMUL 17

Iubi-te-voi, Doamne, ca tu-m esti putere.
Mi-i Domnul virtute-n vreme de cadere,
Si mi-i de scapare si de mintuinta
Dumnezau, ce-m este nedejde-n credinta
Cu scutul im este la ceas de navala
Corn de mintuinta si de sprejineala.
Laudind pre Domnul il voi striga-n treaba,
Si de tot pizmasii ma va scoate-n graba.
Si cind ma-mpresoara greutat de moarte,
Riuri de pacate de-mi turbura foarte,
Si cu durori iadul cind ma ocoleste,
Cu laturi de moarte de ma ovileste,
Catra tine, Doamne, strig cu jele multa,
O, Dumnezau svinte, tu vin de mi-agiuta.
Si sa mi-ascult glasul din svinta ta casa,
Misaua mea ruga nainte-t sa iasa.
Sa t-intre-n ureche glasul mieu de ruga,
Sa nu duc pedeapsa preste vremea lunga.
De tine pamintul tremura de frica,
Dealurile, muntii pier ca o nemica.
Tie toata lumea cu frica t-slujeste,
Si de-a ta minie fumul sa lateste.
Fata ta cea svinta cu foc pistreleaza,
Carbuni de la tine s-aprind de dau raza.
Tie ti sa pleaca ceriul si te-asculta,
Cind pogori in tara, si sta-n groaza multa.
Lumina scripeste supt svinte-t picioare
Cu negura groasa de grea stralucoare.
Cind ai sa faci cale unde ti-i cuvintul,
Ai heruvimi gata de-s repez ca vintul.
Pus-ai intunerec de-t ascunz lumina,
Cu salas de ape ce-ai facut cu mina.
Si pre denainte-t nuorii fac cale,
Cu ploaie aprinsa curind ca o vale.
Piatra cu jeratec, cu foc impreuna,
Cu multa tarie Domnul din ceri tuna.
Da-s-va de sus glasul, saget va trimite,
Gresitii sa-s moaie inemi impietrite.
Pre pizmas goni-i-va cu fulgere multe
Si le va da spaima cu saget manunte.
Marile saca-va de s-a vedea fundul,
Apele fugi-vor de-a raminea prundul,
De ingrozitura si de grea-nfocare
Ce-a sa slobozasca Domnul cu suflare.
Ce tu, Doamne svinte, la ceas de navala
De sus im trimite a ta sprejineala.
Si ma ia la tine de la ape multe,
Trage de ma scoate de la vrajmas iute,
Ce mi-i cu urgie, si ma sirguieste
La zi de nevoaie, si ma sprejineste.
Svintia-ta, Doamne, im esti razam tare,
M-ai scos la largime, loc de alintare.
M-ii scoate la tine, darui-m-vei plata
Pentru dereptate, si mila bogata.
Si minulor mele vei da curatiie,
Sa iau de la tine dar cu bogatiie.
Si caile tale celea ce-s de viata
Sa le pazasc bine, cu multa dulceata.
O, Dumnezau svinte, si nu m-oi abate
Dintr-a ta porunca, sa marg in pacate.
Giudetele tale im sunt toate-n fata,
A ta dereptate o tii cu dulceata.
Si eu pentru tine voi fi fara vina,
Ferit de greseala si curat de tina.
Si ma voi feri-ma si de strimbatate,
Pentru sa-m dea Domnul dupa dereptate.
Si minulor mele dupa curatiie,
Naintea sa Domnul sa-m dea bogatiie.
Cu preacuviosul, cuvios ti-i face,
Cu nevinovatul, t-va fi viata-n pace.
Iara cu alesii, bun te vei alege,
Cu cel indarapnic, ti-i strimba din lege.
Ca oamenii sméreni, carii n-au mindrie,
I-a mintui Domnul si le-a da tarie.
Iara ochii cei nalt a samet si falnici
Ii va smeri Domnul ca neste neharnici.
Si tu, Doamne svinte, im trimit lumina,
De-m luminez fata cu raza senina.
S-al mieu intunerec dobindeste raza
Dintr-a ta lucoare ce stralumineaza.
Si de la primejde scap, Dumnezau svinte,
Cu a ta putere, de napasti cumplite.
Si tu ma vei trece preste zidiuri nalte,
Prin caile tale cele strecurate.
Cuvintele tale sunt arse ca focul
Si sunt strecurate de scripasc cu totul.
Si tuturor, Doamne, tu le esti scutinta,
Ce-s au catra tine nedejde-n credinta.
Dara cine-i altul Domn fara de tine?
Sau Dumnezau altul gios sau la naltime?
Dumnezaul cel svint ce ma-ncingi cu arma
Si mi-ai pusu-mi calea-ntreaga fara sama.
Picioarele mele le-ai tocmit sa salte
Ca cerbul pre dealuri preste maguri nalte.
La razboi mi-ai datu-mi buna-nvatatura,
Brate de arama la sagetatura.
Si mi-ai dat scutinta sa ma sprejineasca
Svinta ta direapta si sa ma-ntareasca.
Dojana ta-n bine sfirsit sa mi-aseze,
S-a ta-nvatatura sa ma-nderepteze.
Datu-mi-ai virtute si mi-ai largit pasii,
Sa poci calca iute sa mi-agiung pizmasii.
Deaca-i voi agiunge, sa fac intr-ins cirduri,
Sa sa conceneasca, sa trec preste stirvuri.
Sa n-aiba putere sa sa sprejineasca,
Nice s-aiba nime sa le foloseasca,
Ce cum zac pologii nainte-mi sa caza,
Puterea ta svinta, ce mi-ai dat, sa vaza.
Ca tu, Doamne svinte, m-ai incins virtute,
Cu arma ce-ai datu-mi de-i pravalesc iute.
Pana i-am infrintu-i de dedera dosul,
Ceia ce-m vrea raul si nu-m vor folosul.
Si i-ai concenitu-i de sunt de ocara
Pizmasii miei, Doamne, cit s-or mustra-n tara.
Vor striga cu jele, si nu le-a-ntalege
Sa le folosasca celor fara lege.
Nici a caùta Domnul de-a lor greu si sila,
Ce-i voi calca-n tarna si-n prav fara mila.
Stirvurile-n cimpuri, zacind aruncate,
Sa stringa troiene de vinturi suflate.
Si tu ma vei scoate de toi de gilceava,
Limbilor m-ii pune cap fara zabava.
Oameni si naroade, ce nu-m sunt stiute,
Mie sa-m slujasca si sa ma asculte.
Fiii streinatici carii ma mintira,
Facind viclesugul sa scorneasca pira,
Sa li sa vecheasca haine-n cai departe
Si sa schiopeteze cu calcaie sparte.
Viu, Dumnezau svinte, ce esti cu ferice,
Marit sa fii, Doamne, ca nu las sa-m strice.
Ce mi-ai dat virtute si izbinda mare,
Pre naroade multe mi-ai dat asezare.
M-ai scos din pizmasii ce-m tinea minie,
De carii sa scoala-ntr-a lor sametiie.
Ma vei inalta-ma si tu ma vei scoate
De om fara lege, de scirbele toate.
Si eu pentr-aceasta tutinderea-n lume
Voi zice ferice svintului tau nume
Si t-voi cinta, Doamne,-n svinta ta putere,
Prin limbile toate, fara de tacere.
Ca tu l-ai maritu-l pre-mparatul s-aiba
Mila si izbinda la vreme de treaba.
Si l-ai insamnatu-l cu unsoare svinta,
Sa imparatasca Dávid fara sminta,
Si a lui saminta in veci sa traiasca,
Cu scaun de cinste ce-a sa-mparatasca.

PSALMUL 18

Ceriurile spun fara-ncetare
De slava ta, Doamne, de cea mare,
Si facerea minuloru-t svinte
Taria da-n tot vestea-nainte.
Zi din zi voroava izbucneste,
Si noaptea din noapte gind vesteste,
Cit nu este graiuri sa s-ascunza,
Sau cuvinte sa nu sa raspunza.
Ca le-au iesit vestea-n tot pamintul
De ce-au grait s-au raspuns cuvintul.
Sa s-auza la tot preste tara,
Sa-ntaleaga marginea de-afara,
C-au intinsu-s salasul in soare,
De scripeste si da stralucoare,
Ca un mire cind sta de purcede
Dintr-a sa camara unde sede,
Facind voaie buna de drum mare
Ce-a s-alerge ca un bóinic tare,
Cu purcesul din ceri, de la capat,
De-s opreste tilnisul la scapat.
Si nu-i nime sa-i scape de boare,
Sa s-ascunza de dins la racoare.
Ase-i legea Domnului cea svinta,
Fara vina si fara de sminta.
Sufletele-ntoarce catra sine,
A dori de Domnul, cum sa vine.
Marturia ta, Dumnezau svinte,
Credincioasa, dind pruncilor minte.
Dereptatile t-sunt adevere,
De nu fac nimaruia scadere,
Si veselesc inema curata,
Din porunca ta cea luminata,
Ce-ntareste ochii cu lumina,
In frica ta, Doamne, cea senina,
Carea preste tot vecii traieste,
De te cinta si te proslaveste.
Giudetele t-sunt, Doamne, direpte,
Adevere, si nu sunt deserte.
Ca aurul cel bun sunt dorite
Si ca piatra cea scumpa iubite.
Si cu ce cu alta le-as raduce?
Ca sunt si decit stredea mai dulce.
Pentr-aceea serbul tau le tine,
Pazindu-le intregi, cum sa vine,
Pentru sa ia cu asupra plata
Din mila ta cea nemasurata.
Numai cine s-ar lua aminte
De gresele, de caderi cumplite?
Si de-ascunse ce-am facut cu greata
Sa ma curatasti pana-s in viata.
Si de celea carile-s streine
Sa ma aperi, Doamne, cum sa vine.
Ca de nu mi-ar putea sa-mi invince,
Atunci as fi in buna ferice.
S-atunci as fi curatit de toate
De gresele celea ce-s de moarte.
S-ar fi atunci cu bine priìmite
A rostului mieu, Doamne, cuvinte,
Si inema mea mi s-ar deprinde
Pururea nainte-t luind pilde.
Dumnezau, ca tu mi-esti agiutoriul,
Tu mi-esti, Doamne, si izbavitoriul.

PSALMUL 19

Domnul sa te-asculte-n zi de greutate,
Sa te sprejineasca-n scut de bunatate,
Domnul lui Iiacov cu svintul sau nume,
Si sa-t folosasca in viata de lume.
De la locul cél svint tie sa-t trimita,
Din Sion sa-t vie multa folosinta.
Darurile tale sa le pomeneasca
S-a ta jartva-ntreaga sa o-mbogateasca.
Si ca sa-t dea Domnul inemii ce-t place,
Toata sfatuinta sa-t umple cu pace.
Pentr-a ta izbinda sa ne paie bine,
Si sa fie Domnul Dumnezau cu tine.
Numele lui cél svint sa ne fie fala,
De pizmas sa n-avem nice o siiala.
De ce ti-i ruga-te Domnul sa-t trimita
Cu mina-ndurata de buna priinta.
Cunoscut-am astaz ca Domnul agiuta
Al sau pomazanic cu putere multa,
Ca-i aude Domnul din svinta sa slava
Ruga ce sa roaga fara de zabava,
Dindu-i biruinta la loc de navala,
Cu svinta-s direapta, fara de sminteala.
Aiba ei nedejde pre c-ai, pre telege,
Limbile, paginii cei fara de lege.
Noi sa le dam chiot cu preasvintul nume
A Domnului nostru, sa rasune-n lume.
Ca sa poticnira de sa rasturnara
Tot pizmasii nostri, calari si din cara.
Iara noi, crestinii, stam fara cadere,
C-am facut izbinda cu a ta putere.
Daruieste, Doamne, a ta bunatate,
Sa ne custe Domnul, si-i da sanatate.
Si pre noi ne-asculta, cind te vom ruga-te.
La zi ce-i de treaba,-ntr-a ta bunatate.

PSALMUL 20

Doamne, imparatul, cu a ta putere,
Sa bucura foarte,-ntr-a ta mingiiere.
I-ai dat ce-i doreste inema si-i cere,
Si-n cite sa roaga nu-l las in scadere.
L-ai intimpinatu-l cu dar si cu bine,
Spori de bunatate i-ai dat, cum sa vine.
Pusu-i-ai in capu-i de cinste cununa,
In podoabe scumpe, s-aibe voaie buna.
Cersut-au la tine viata sa-i sporeasca,
Si i-ai dat lungi zile, in veci sa traiasca.
Este-i slava mare de-a ta biruinta,
S-ai pus preste dinsul slava-n cuviinta.
In veci de veci da-i-vei bisug sa-i sporeasca,
Buna cuvintare cu dinsul sa creasca.
Da-i-vei bucurie cu svinta ta fata,
Sa sa veseleasca in trai cu dulceata.
Ca-mparatul nostru i-i Domnul nedejde,
Trimitindu-i mila de sus in primejde.
Ceia ce-t tin pizma si-t fac tarii sminta,
Sa-i agiunga, Doamne, mina ta cea svinta,
Sa n-aiba sa scape de svinta-t direapta,
Sa le faci pre vina si sa le dai plata.
Sa-i pui ca cuptoriul ce arde cu para,
’N vremea fetii tale, cind vei veni-n tara.
Domnul urgisi-i-va-ntr-á lor turbureala
Si le va da focul sa-i soarba-n navala.
Cu roada lor, toata saminta li-i pierde,
Sa nu fie-n oameni sa sa mai dezmierde.
Ca-s pornira raul asupra sa-t strice,
Sfat ce cugetara nu pot sa radice.
Si-i vei pune-n proasca, de-i vei bate-n fata,
Ce-au agonisitu-s pre vina sa-s pata.
Iveste-te, Doamne, de te nalta-n sila,
Sa-t cintam puterea in svinta ta mila.

PSALMUL 21

Dumnezau, Dumnezaul mieu svinte,
Cerceteaza si ma ia aminte!
Prin ce lucru imi-urnesti departe
Agiutoriul de la greutate?
Mi-s departe de la mintuinta
Graiuri ce-am zis fara socotinta.
Zua t-voi striga, Dumnezau svinte,
Nu ma vei asculta, nici aminte.
Si de noapte sa nu mi sa tiie
Strigarea mea-n loc de nebunie.
Ca dintr-a ta svinta lacuinta
Lui Izráil esti vinta-n credinta.
Mosii nostri tu le-ai fost nedejde,
Si tu-i mintuiai de la primejde.
Spre tine striga din greutate,
Si sa mintuia cu bunatate.
Nedejdea le-au fost toata pre tine,
Si n-au patit nicaiuri rusine.
Dara eu ce sunt, Dumnezau svinte?
Ca om nu sunt, sa ma iei aminte,
Ce-s un vierme si fara de treaba,
Ca omida ceea ce-i mai slaba.
Si-ntre oameni inca-s de ocara
Si mustrare tuturor din tara.
Ma-mprohita cines ma zareste,
Buze misca, cu capul clateste:
„Zici ca Domnul it este nedejde,
Acmu sa te scoata de primejde,
Si noi sa vedem de ti-i cu bine,
De sa Domnul voieste cu tine“.
Tu esti, Doamne, ce m-ai tras din mate
Si maica-mea m-ai dat viu in brate.
Si m-ai pus la sin de mi-ai fost viata,
Hrana si cu satiu de dulceata.
Din matrice si din scaldatoare,
Si din fase m-ai pus pre picioare.
Si din zgaul mamii, Doamne svinte,
Tu-m esti Dumnezau, si-t ad-aminte,
De la tine sa nu fiu departe,
Ce-m da agiutori la greutate.
Ca nu-i nimi sa ma folosasca,
Fara tine, nice sa ma creasca.
Giuncii si cu tauri ma-mpresoara,
Cu cascate guri, sa ma omoara,
Ca leii ce apuca si zbiara,
Cu gurile rinjite, pre hiara.
Si ca apa fui varsat afara,
Si oasele mi sa raschirara.
Inema-n zgau mi sa vestezeste,
Ca o ceara cind sa rastopeste.
Mi-i virtutea ca hirbul de saca,
Limba-n gingini lipita sa neaca.
Si m-ai lasat, Doamne,-n tarna mortii,
Si cinii ma-ncungiura cu totii.
Cete de vicleni ma ocolira,
Mini, picioare im potricalira,
Si oasele toate m-numarara,
Si nice-ntr-o sama ma bagara.
Si hainele, sa nu mi le strice,
Si le fecera part fara price.
Si pentru vesmintul denafara
Pusara cu sortii de-aruncara.
Ce tu, Doamne, sa nu-m pui departe
Agiutoriul tau la greutate.
La nevoia mea sa iei aminte,
Sa ma sprejinesti, Dumnezau svinte.
Si sufletul sa-m scot de la arma,
De nevoaie grea fara de sama.
Singura nascuta mea cu mine
Sa scape de minule de ciine.
Si sa ma scot de miselatate,
Sa nu petrec delung rautate.
Leul gura sa i sa despice,
Inorogii coarne sa le pice,
Sa li sa timpasca sametia,
Sa-s cunoasca si blastamatiia.
Iara eu t-voi spune svintul nume
Fratilor miei si-n mijloc de lume.
Carii avet catra Domnul teama,
Laudat si-l falit fara sama.
Si Iiacov cu toata saminta
Catra Domnul sa-s tiie credinta.
Si toata saminta sa sa teama
Lui Izráil de dins fara sama.
Ca ruga de misel nu defaima.
Ce-l priìmeste cu drag fara sama.
Si de mine a sa sfinta fata
Nu-s ascunde cu ura de greata.
Si mi-aude cind ii strig cu jele,
De ma scoate de la nevoi grele.
Ca eu, Doamne, pre tine te-am fala
Si te laud fara de siiala.
In mijloc de beserica mare
It voi multami si-ntr-adunare.
Pominoace inca t-voi aduce,
Jartve grase si colive dulce.
Carii it fac slujba-n frica multa,
Cu miseii cu carii te-asculta,
Bine vor minca cu satiu mare,
Multamind cu lauda-n cintare.
Si inema le va fi-n dulceata,
Petrecind in veci de veci in viata.
Marginile lumii sa sa simta,
Sa sa-ntoarca toate cu credinta
Si sa ti sa-nchine-n dereptate
Tot paginii si limbi de departe.
Si s-vor parasi paginatiia,
Ca ti-i, Doamne, a ta-mpiratiia.
Si vei imparati-n limbi pagine,
De li-i imblinzi cu a ta piine.
Pre boierii lumii, fara price
Sa sa roage,-n satiu sa manince,
Si cind ti-i ivi fara zabava,
Cei din tarna sa-i radici cu slava
Denaintea ta, sa ti sa-nchine,
Cind le vei da plata, cum sa vine.
Si atunce, Doamne, de primejde
Sufletul mieu sa te-aiba nedejde,
Ca pre tine, Doamne, te am viata,
Sufletului mieu trai cu dulceata.
Si cei i-ai dat pre lume saminta,
Sa-t slujasca cu tare credinta.
Si ruda pre urma carea vine,
Sa dea veste, Doamne, de la tine.
Sa-t marturisasca dereptatea
Ruda ce sa naste-n toata partea.
Sa raspunza de ce-au facut Domnul
Bunatatea sa preste tot omul.

PSALMUL 22

Dumnezau ma paste si n-am lipsa,
La loc de otava ce-mi intinsa.
Salasul pre ape de rapaos,
Si cu hrana suflet mi-au adaos.
Si-n carari direpte mi-i povata,
Cu svintul sau nume de ma-nvata.
Ca de-as merge si-n umbra de moarte,
Teama n-am de rau, ca tu m-ii scoate.
Toiagul tau si svinta ta varga
Mingiiere m-dau si hire-ntreaga.
Ca tu, Doamne, mi-ai gatat si masa,
Si pizmasii nu-i suferi in casa,
De de-aproape sa stea sa ma vaza,
Aceia ce caùta sa ma piarza.
Ce-n pizma lor pre cap ma vei unge
Cu oloi scump, vin inca-m v-agiunge,
Din svintul tau pahar ce ma-mbata,
Cu mila ta, Doamne, cea-ndurata,
Carea merge-n sotiie cu mine,
In viata mea, in zile depline.
Si-n casa ta sa petrec cea svinta,
In zile lungi cu trai fara sminta.

PSALMUL 23

A ta este, Doamne, lumea si pamintul,
Ce le-ai umplut singur dintai cu cuvintul.
Si toate din lume de tine-s facute,
Si i-ai dat podoaba de naroade multe.
I-ai pus asezarea pre mari si pre ape,
I-ai facut temeiul tare, sa nu-l sape.
Doamne,-ntr-al tau munte cine sa sa suie
Si-n locul tau cél svint odihna sa-s puie?
Numai cine are mini nevinovate,
Inema curata si fara pacate,
Carele nu-s duce sufletul afara,
’N vrajitori sa creaza, lucru de ocara.
Nice el sa giura cu vro-nselaciune
Catra cel de-aproape,-n loc de-mpicaciune.
Unul ca acela de la Domnul are
Dar si bunatate, mila si spori mare.
Si aceasta-i ruda ce cearca pre Domnul,
Spitele acestea sa le sti tot omul.
Sa marga pre dinse si sa-l vaza-n fata,
Domnul lui Iiacov cercind cu dulceata.
Va radicat usea, cine-avet mai mare,
Rasipit zavoare si-ncuitori tare,
Sa intre-mpiratul cu svinta sa slava,
Sau va dat raspunsul fara de zabava!
Cine-i imparatul acesta cu slava?
Nu ne dodeiret de facet gilceava.
Domnul este tare, puternic sa certe
Tare pre razboaie, sa taie, sa ierte.
Luati-va usea, cine-avet mai mare,
Rasipit zivoara si-ncuitori tare,
Sa intre-mparatul cu svinta sa slava,
Sau va dat raspunsul fara de zabava!
Cine-i imparatul de vine cu slava?
Spunet cine este, nu facet zabava.
Domnul puterilor, imparatul vine,
Cu svinta sa slava, oame, pentru tine,
Din plean sa te duca unde ti-i gatata
Odihna si cinste-n slava nencetata.

PSALMUL 24

Catra tine, Doamne, bietu-mi suflet
Il radic cu ruga, cu tins cuget.
Doamne, prin nedejde ce-am spre tine,
Sa nu las in veci sa duc rusine.
Nice pizmasii miei sa ma-nchiza
Intr-a lor viclesug, sa ma riza.
Ca tot ceia, Doamne, ce te rabda
Nu s-or stidi la vreme de prada.
Iara pacatosii rau sa pata
Si rusinea lor sa le stea-n fata.
Ale tale cai, Doamne, mi-arata
Si-ntr-a tale carari ma-ndireapta.
Si ma, Doamne, du de-m fii povata
Spre-a ta dereptate de ma-nvata.
Ca-m esti Domnul dat de mintuinta,
Zua toata te-astept cu credinta.
T-ad-aminte de ieftinatate,
Din veci ce o ai cu bunatate.
Ca ti-i, Doamne, mila de pre-atunce
Asezata spre tot cu gind dulce.
Gresala mea cea de tinerete
Sa o uit, Doamne,-n ieftinete.
Si cu a ta mila t-ad-aminte,
Sa nu ma uit, Dumnezau svinte,
Pentru a ta svinta bunatate,
Carea-ntorci pre om din rautate.
Bunu-i Domnul si din direptate
Ne-au pus lege de catra pacate,
Sa ne duca pre cale-n giudete,
Pre cei brúdivi si cei cu blindete.
In caile lui cele de viata
Singur Domnul le este povata,
Si caile lui toate sunt mila,
Nefacind adevarului sila,
Celora ce-i cearca svinta lege
Si marturii ce-i feresc intrege.
Si pentr-al tau, Dumneziu, svint nume
Greselele sa-m stergi de pre lume.
Cine-i omul sa-t aiba de frica,
Sa nu-t poata gresi-ntru nemica?
Ii vei da cu lege-ntr-a ta cale
Ce t-au iubit poruncile tale.
Sufletul lui in cei buni vei face
Sa petreaca cu salas de pace,
Si saminta lui va trai-n tara
De-a ocina mosii cu hotara.
Carii au de tine, Doamne, frica
Nu li sa va sminti din nemica,
Ca li-i spune a ta svinta lege,
Pre delaturea ei sa n-alerge.
Ochii miei spre tine, Doamne, caùta
In tot ceasul cu minte curata.
Ca tu im vei scoate de capcana
Picioarele, din cursa vicleana.
Caùta-mi, Doamne, de ma miluieste,
Ca sunt singur nascut, si ma creste.
Mi-am implutu-mi inema de scirba,
Ce-m ia miselatatea din girba.
Vezi-mi greul si de plecaciune
Si-m trimite, Doamne, iertaciune.
Vez pizmasii ca mi sa-nmultira
Si cu ura strimba ma urira.
Miselul mieu suflet mi-l fereste
De rusine, si ma izbaveste.
Ca mi-i, Doamne, nedejdea spre tine,
Sa-m trimit folosinta de bine.
Prostaticii ce tin dereptatea
Sunt cu mine-n toata greutatea.
Ca eu pentru tine pui rabdare,
De la tine s-aib, Doamne, iertare.
Si sa izbavesti crestinatatea,
Iusiurindu-i toata greutatea.

PSALMUL 25

Giudeca-ma, Doamne, ca eu in prostime
Umblu-n toata vremea, ne-avind rau pre nime.
Si tu-m esti nedejdea ca nu m-oi slabi-ma,
S-a cunoaste, Doamne, cind m-ii ispiti-ma.
Sa mi-arza rarunchii, inema sa hiarba,
Si ochii miei mila de la tine s-aiba.
Ca t-am voit bine cu slujba direapta,
N-am sezut in sfaturi cu ceata desarta.
Cu cei fara lege nu voi intra-n casa,
N-oi priìmi viclenii si strimbii la masa.
Pre mini m-oi spala-ma cu cei fara vina,
Cu dinsii voi merge la svinta ta cina.
Impregiur oltarul tau, Dumnezau svinte,
Sa-t auz de hfala, dvorind inainte,
Ca sa poci raspunde svintele-t ciudese,
Laudele tale preste gloate dese.
C-am indragit, Doamne, a ta svinta casa,
Pentr-a ei frimsete sa fie aleasa.
Cu slava ta, Doamne, ce o lumineaza,
De da cuviinta si sloboade raza.
Nu ma lasa, Doamne, sa fiu de pierire
Cu bietul mieu suflet, ce sa mi-aibi de stire.
Si cei fara lege sa nu-m fie-n viata,
Cruntii si viclenii de carii ti-i greata,
Ce sunt pre tot ceasul cu raul amina
Si de mizde strimbe li-i direapta plina.
Ca eu cu prostia am cale deschisa,
Catra viclesuguri n-am hire deprinsa.
Ma rog, Doamne svinte, de ma izbaveste,
Pentru a ta mila ce ti sa vesteste.
Sa nu-m mut piciorul din carari direpte,
Sa te slavasc, Doamne, in gloate-ntalepte.

PSALMUL 26

Domnul mi-i lumina si mi-i mintuinta,
N-am de catra nime nice o siinta.
Domnul ma scuteste cu pavata tare,
Si n-oi avea-n viata frica de pierzare.
De-ar fi cit de-aproape pizmasii cu scirba
S-ar vrea sa-m manince carnea de pre girba,
Aceia pizmasii ce-m cearca durere
Le va slabi sila si vor da-n cadere.
De s-ar tabari-sa oaste cit de mare
Sa vie asupra-mi, am inema tare.
Si nu ma voi teme, cu a ta nedejde,
Nice de o oaste sa-m faca primejde.
Numai ce am una sa cei de la tine,
In svinta ta casa sa petrec cu bine
Si-n zilele vietii sa-t vaz de frimsete,
Slujindu-t in casa pana-n batrinete.
Ca ma vei ascunde la zi de navala
Supt cortul tau, Doamne, ca sa n-aib siiala.
M-ii acoperi-ma in camar-adinca,
Sa fiu fara teama, m-ii sui pre stinca.
Acolo pizmasii n-or putea sa-m strice,
Preste dins m-ii pune cap fara de price.
Dimpregiur t-voi face jartve laudate,
Supt umbrariul cél svint, si cu cintari nalte.
Si t-voi cinta, Doamne, cintec cu siinta,
Ca sa mi-auz glasul cel de umilinta.
Si ma miluieste, Doamne, de mi-asculta,
Inema mea t-zice cu durere multa,
De te voi cerca-te, si svinta ta fata,
Ca nu ti-i de mine, Doamne svinte, greata.
Si cine sa-ntoarce, Doamne,-n pocainta,
Il priìmesti pre-acela cu multa priinta.
Si te voi cerca-te cu fata curata,
Sa-t vaz svinta fata si prealuminata.
Nu-t ascunde, Doamne, fata preacinstita,
Nu fugi de mine la vreme cumplita.
Ce-m trimite, Doamne, a ta socotinta,
Sa nu duc delungul aposcorachinta.
Nu ma lasa, Doamne, cu parasiciune,
Fara mintuinta, ce-m da iertaciune.
M-au parasit nenea s-am ramas de mama,
Ce eu, Doamne svinte, sunt tie pre sama.
Si ma-nderepteaza cu svinta ta lege
Pre cale direapta, Doamne, de voi merge.
Sa crepe pizmasii, sa n-aiba sa-m strice,
Nice s-aiba voaie asupra-mi cu price.
Ca sa radicara din partile imbe
Marturii asupra-mi cu cuvinte strimbe.
Singura minciuna asupra s-birfeste,
Si nedereptatea insas sa vadeste.
Iara eu voi crede cu inema-ntreaga
Ca-m va tinde Domnul mila sa cea larga.
Da-m-va sa vaz si eu tara cea de viata,
Sa petrec cu svintii in trai de dulceata.
Voi rabda pre Domnul sa ma duca-n slava
Si nu m-oi mihni-ma de lunga zabava.
M-oi imbarbata-ma s-oi pune rabdare,
Asteptind pre Domnul cu inema tare.

PSALMUL 27

Catra tine, Doamne, strig cu multa frica,
Iaca ma-mpresoara pizmasii de-m strica!
Si de-i tacea milcom, lasindu-i in voaie,
Face-m-vor pizmasii scirba si nevoaie.
Cu cei din morminturi de-atocma m-or face,
M-or calca-ma-n tina, de-i vei lasa-n pace.
Ce mi-asculta, Doamne, glas de rugaciune,
Cind ma rog spre tine si-m cei iertaciune,
Cu minule tinse spre casa ta svinta,
In numar sa nú fiu cu raii in sminta.
Si cu pacatosii ce fac strimbatate
Sa nu ma pierz, Doamne, sa duc rautate,
Cu ceia ce nú tin giuramint de pace
Catra cel de-aproape, ce fac ce le place.
Da-le, Doamne, plata precum ei lucreaza,
Dupa viclesuguri ce-au facut sa-s vaza.
Cu naravuri rele in minule sale,
Ce-au facut altóra sa le faci cu cale.
Lucrurile tale n-or sa cugeteze,
Poruncile tale nú vor sa lucreze.
Pentr-aceea, Doamne, le vei sparge ceata
Si nu-i vei mai stringe, ce le vei da plata.
Buna cuvintare s-aibi, Dumnezau svinte,
Ca mi-auzis glasul cel de rugaminte,
De-m esti sprejineala si agiutorinta,
Si inemii mele esti nedejdiuinta.
Ca mi-ai auzitu-mi de mi sa-nfloreste
Miselul de suflet si pelita-m creste.
Si cu bucurie sa-t fac multamita
Tie, Doamne svinte, cu ruga priìmita.
Svintia-ta, Doamne, esti buna tarie
Besericii tale, si-i esti bucurie.
Esti-i si scut tare-n toi, de sprejineala
Unsului tau, Doamne, la ceas de navala.
Mintuieste-t, Doamne, a ta svinta gloata
Si blagosloveste ocina ta toata.
Pre pasiune buna creste si o-nalta,
Sa-t marturisasca in veci cu dulceata.

PSALMUL 28

Aducet pominoace si venit la Domnul,
Lui Dumnezau cit suntet fii, si cu tot omul.
Aduceti-i cu miei gras Domnului si slava,
Aduceti-i cu cinste, nu facet zabava.
Sa facet cum sa cade svintului sau nume,
Dumnezaului nostru, domnii de pre lume.
Sa va-nchinat la Domnul in curtea cea svinta,
Cu inema curata, cu gind fara sminta.
Glasul Domnului toarna cu smida-n pohoaie
Si tuna-ntr-ape multe cu fulgere-n ploaie.
Glasul Domnului face holbura pre mare,
De-o umfla cu unde si cu valuri mare.
Glasul Domnului iese cu multa virtute,
De potoale si marea si vintul cel iute.
Glasul Domnului iese cu frimsete multa
Si chedrii ii darama si din loc stramuta.
Si chedrii din Livanul Domnul ii detuna,
De-i fringe cu trupina, cu crengi impreuna.
Ca vitalul tamiiei manunt ii zdrumica,
De da groaza-n tot Domnul, sa-i aiba de frica.
Ca fii de inoroguri cu cornul in frunte,
Ase va da iubitul razboiul de iute.
Glasul Domnului taie vapaie de para,
Cind is sloboade focul de s-aude-n tara.
Glasul Domnului umple pustia de frica,
De sa-ngrozeste hiara si carea-i mai mica.
Cerbii lasa padurea, dumbravi darimate,
De fug la muntii céi goli si la dealuri nalte.
Iara cine sti ruga din lume tot omul,
Nazuiasca sa scape in casa la Domnul.
Ca Domnul sede-n scaun cind varsa potopul,
Cind face lumii groaza si frica cu focul.
Sede Domnul in scaun de s-imparateste,
Si gloata sa cea svinta Domnul o-ntareste
Cu buna cuvintare pre viata de pace,
Ce i-au giuruit Domnul deplin ii va face.

PSALMUL 29

Inalta-te-voi, Doamne, cu multa plecare,
Ca-m trimit sprejineala, de n-am lunicare.
Sa n-aiba bucurie pizmasii de mine,
Doamne, Dumnezau svinte, ca eu strig spre tine.
Ca ma scoli de la boala si-m dai sanatate,
Si-m iei sufletul lesne de la greutate.
Tu m-ai scos de la iadul ce n-are lumina,
M-ai luat de la ceia ce pogoara-n tina.
Cintat Domnului, svintii, cintat sa sa stie,
Si-i spunet marturia intr-a lui svintie.
Ca svintia-sa Domnul scirba nu lateste,
Ce da mila si viata cui sa umileste.
Cine va varsa lacrami s-a-nsara cu jele,
L-va dezlega la zua den toate gresele.
Ce eu ziceam in mine, cind ma-mbogatisa,
Ca fara de sminteala m-va fi viata tinsa.
Si tu, Dumnezau svinte, mi-ai datu-mi putere,
De mi-au statut frimsetea fara de scadere.
Iara cind t-ai intorsu-t fata ta cea svinta,
Mi-au scazut buiecia s-am cazut in sminta.
Si n-am de-acmu ce face, numai ce-oi striga-te,
Doamne, Dumnezau svinte, iarta-mi de pacate.
Ca ce folos mi-a face singele cel mare,
De vreme ce-as descinge sa marg in pierzare.
Au doara poate spune tarna, sa graiasca
De svinta-t dereptate, sa te povesteasca?
Auzitu-mi-au Domnul si mi-au trimis mila,
Mi-au strinsu-mi slabiciunea de mi-au datu-mi sila.
Domnul spre bucurie mi-au intorsu-mi plinsul,
Zablaul ce-mbracasam m-au schimbat dintr-insul.
Si-m fece veselie cu vesmint de slava,
Slava mea sa te cinte fara de zabava.
Ca m-ai scos, Doamne svinte, de la umilinta,
Binele tau l-voi spune in veci cu credinta.

PSALMUL 30

Tot mi-i, Doamne, nedejdea spre tine,
Sa nu las in veci sa duc rusine.
Cu mila ta si cu dereptatea
Sa ma scot din toata greutatea.
Si urechea t-pleaca de mi-asculta,
Sa ma scot in sirg de grije multa.
Tu sa-m fii Dumnezau si scut tare,
Nazuinta, casa de scapare.
Tu-m esti, Doamne, tarie si vinta,
Cu a ta putere cu cea svinta.
Si-n numele tau sa-m fii povata,
Catra hrana ceea ce-i de viata.
Si sa ma scot si de lunicare,
Si de cursa-ntinsa cu pierzare.
Ca tu, Doamne, im esti asteptare
Si nedejde cu credinta tare.
Sufletul mieu in svinta ta mina
Il dau, Doamne, in nedejde plina.
Si tu m-ai scos de la greutate,
Socotind cu a ta dereptate.
Ai urit pe cei cu-nselaciune,
Ce sa pazasc in desertaciune.
Si eu, Doamne,-ntr-a ta mila svinta
Ma voi bucura fara de sminta.
Ca mi-ai cautat catra plecaciune,
De mi-ai trimis, Doamne, iertaciune.
Sufletul mieu de la greutate
L-ai scos, Doamne,-ntr-a ta bunatate,
Ca n-ai lasat sa ma ocoleasca
Pizmasii miei, sa ma capuiasca.
Sa nu poata sa ma-nchiza nime,
Picioarele mi-ai pus in largime.
Dumnezaul mieu, ma miluieste
Pentru scirba ce ma-nvaluieste.
Ochii miei de groaza sa-ntristeaza,
In toate part caùtind sa te vaza.
Din fire slabii, vintrele-m saca,
Sufletul, miselul, ce-a sa faca?
Viata mi s-au strins cu trai de jele,
Suspinind adese de vesti rele.
De lipsa slabii si n-am virtute,
Pace-n oase n-am de razboi iute.
In pizmasii tot sunt de ocara,
Vecinii miei ma urasc in tara.
Este-n frica toata cunostinta,
S-au uitat intré noi si priinta.
Pira mea vazind, tot ma lasara,
S-am singur ramas strein afara.
Ma uitara tot ca viii mortul,
Fara treaba vas, pierdut cu totul.
Auzind a mult zgromójd de pira
Din pregiurul mieu acei sfatuira,
Sa-m scoata din mine bietul suflet,
Sa-m faca rau ce le este-n cuget.
Ce eu, Doamne, pre tine mi-i gindul
Si nedejdea, precum im stii rindul.
In mina ta mi-s sortii de viata,
Sa petrec cu trai fara de greata.
Goana sa le tai, Dumnezau svinte,
Si sa ma scot de la mini cumplite.
Si fata ta cea svinta t-iveste
Spre sluga ta, de ma miluieste.
Si de mina de pizmas ma scoate,
De rusine, de scirbele toate.
Strigatu-te-am, Doamne, sa-m vez greul,
Sa ma izbavesti de la tot raul.
Necuratii rusine sa simta
Si sa-i soarba iadul, sa-i inghita.
Si buzele sa le fie mute,
Sa le sece si limba cea iute,
De direptul rau sa nu graiasca,
Sa-l defaime si sa-l ocarasca.
Cita-t este, Doamne, bunatatea,
De o tinz spre tot, in toata partea,
Si averea ta, Doamne, cea strinsa,
Ce veselesti direptii cu dinsa!
Carii it nedejduiesc cu teama
Le-ai ascuns avere fara sama,
Din mila ta cea nemasurata,
Sa le fie-n vreme nencetata.
Pentru lumea ce le sta cu scirba,
Li-i iusura nevoia din girba,
Ascunzindu-i in taina de viata,
Sa-i indulcesti cu svinta ta fata.
Si de turbureala omeneasca
Sa-i acoperi, sa sa odihneasca.
Sa petreaca-n casa ta cea svinta,
Limba rea sa nu le faca sminta.
Blagoslovit sa fii preste lume
De svintul tau si vestitul nume,
Ca t-ai minunatu-t a ta mila
Pre cetatea ce i-i greu si sila.
Ce de spaima eu zis intru mine
Urnit cumva sa nu fiu de tine,
Sa ma lepez cu greu si durere
Din svinta ta fata si vedere.
Pentr-aceea mi-ascult, Doamne svinte,
Miselul mieu glas de rugaminte.
Si cind t-am strigat din greutate,
M-ai intimpinat cu bunatate.
Cuviosii tot, iubit pre Domnul,
Tiind dereptatea in tot omul.
Ca Dumnezau is cearca giudetul
Si va certa strimbul si samatul.
Punet barbatiie si rabdare,
Cu virtute, cu inema tare,
Carii avet nedejde spre Domnul,
Ca veti fi laudat in tot omul.

PSALMUL 31

Ferice de cine-i slobod de pacate
De la Domnul si faradelegi iertate.
Ferice de om ce nu i sa meneste
In gresele, de la Domnul, cind graieste,
Nice-n rostul lui sa afla-nselaciune,
Cindu-s cere de la Domnul iertaciune.
Amurtit-am de-m sunt oasele vechite,
Toata zua ce-am strigat, Dumnezau svinte.
Ca zua si noaptea mina ta cea svinta
’Ngreuiaza asupra-mi de ma-nspaminta.
M-am intorsu-ma-ntr-a mea miselatate,
De ma spinul inghimpa cel de pacate.
Faralegea mea t-am spus, ca n-am tagada,
Si gresala mi-am vaditu-mi cu spovada,
Catra Domnul de mi-am spus paginatiia,
Si tu, Doamne, mi-ai iertat necuratiia.
Denainte-t svintii tai, carii t-fac zisa,
Ti sa roaga in prilej bun pentru dinsa.
Insa-n vreme de potop si de navala
Stau de dinsul de departe cu siiala.
Zis-ai, Doamne, it voi da cu-ntalepciune,
S-aibi aceasta-ntr-a ta cale sfaturi bune.
Im voi razama spre tine caùtatura,
De t-voi iusiura nevoia si trasura.
Nu va faceret ca calul fara minte,
Nice ca miscoaia carea nu sa simte
Pana nu o tragi cu friul in zabala.
Carii n-au de tine nice o siiala,
Nice vor s-asculte, ce sa pun cu price,
Ii vei bate pre-aceia cu multe bice.
Iari cine i-i nedejdea catra Domnul,
Mila lui incungiura-l-va in tot omul.
Veseliti-va, direptii, cu dulceata
Si va bucurat pravindu-i svinta fata.
Si tot svintii ce-s cu inem-adevara
Laudat vor fi de toata lumea-n tara.

PSALMUL 32

Bucurati-va, dirept din tara,
De Domnul, si cei cu adevara
Va sa cade lauda-n tot omul.
Si sa va marturisit la Domnul,
In céterea cea de zace strune
Si-n psaltire viersul sa rasune.
Cintec nou sa-i cintat in strigare,
Cintati-i cu buna cuvintare.
Domnul i-i cuvintul de credinta,
Si lucrurile lui cu priinta.
Lui Dumnezau mila este draga
Si giudet cu dereptatea-ntreaga.
De mila ta, Doamne,-i plin pamintul,
Ceriurile le-ai fapt cu cuvintul.
Si cu duhul rostului tau toate
Le-ai umplut de ingeri si de gloate.
Cela ce stringi marea ca-ntr-un foale,
In prapasti adinci, pre-arina moale.
Sa sa teama pamintul de Domnul,
Cu cite sa misca, si tot omul,
Ca singur au zis de sa facura,
Singur le-au dat cariias faptura.
Domnul rasipeste toate sfaturi
A limbilor de prin toate laturi,
Voroavele si ginduri din gloate,
Si din boieri sfaturile toate.
Iara sfatul ce gindeste Domnul
Va petrece-n veci preste tot omul.
Si ferice-i de limba ce are
Pre Dumnezau Domn cu asezare
Si poporul ce s-au ales sie
In sortul sau sa-i fie mosie.
Din ceri s-au plecat sa vaza Domnul,
Zari pre tot fiii ce-are omul.
Dintr-a sa petrecere gatata,
Preste toata lumea Domnul caùta.
Ce-au plamadit cu minu-s cinstite
Inemile lor ce-s usabite,
In tot lucrul Domnul le-ntalege,
Intre céi buni si-n cei fara lege.
Nu va scapa-n taria sa craiul
Cu bóinicii, sa-s lungeasca traiul.
Caii céi buni, la ceas de navala,
Ii vor face grije si sminteala.
Si nu s-a folosi cu puterea,
Nice sa va scoate cu averea.
Ca Domnul preste céi buni praveste,
Cu mila sa de le osfinteste.
Si le-a feri sufletul de moarte,
Si din foame Domnul ii va scoate,
Ca-i va hrani sa nu flaminzasca
Cu hrana sa cea dumnezaiasca.
Iara sufletul nostru asteapta
Pre Domnul cu stiinta curata.
Si ne-agiuta de ni-i sprejineala
Si pavata-n vreme de navala.
Si inema noastra-n voaie buna
De dins sa va veseli-mpreuna.
Ca-ntru svintul lui si cinstit nume
Nedejdiuim, petrecind in lume.
Hie-t, Doamne, mila ta cea svinta
Preste noi, precum te-am avut vinta.

PSALMUL 33

Blagoslovi-voi pre Domnul toata vremea si tot ceasul,
Lauda lui este-n rostu-m sa-i cint cit im poate glasul.
De Domnul s-a bucura-sa sufletul mieu si va zice,
Blinzii tot ca sa auza, bucurie si ferice.
Marit pre Domnul cu mine si sa-i avet si de teama,
Sa-i inaltam depreuna sintul nume fara sama.
Nazuit-am catra Domnul si l-am cercatu-l cu ruga,
Si-n toate grijile mele m-au mintuit fara fuga.
Venit aproape de dinsul si sa va luat lumina,
Ca sa fie fata voastra luminata si senina.
Ca si miselul cind striga Dumnezau de sirg l-aude
Si la scirbele lui toate cu agiutor ii raspunde.
Pregiur ceia ce-au de Domnul frica, de-i slujesc cu teama,
Pus-au inger de-i fereste cu osti grele fara sama.
De-a Domnului bunatate cerce de vaza, cui pare,
Ca-i ferice de tot omul ce-are spr-ins nedejde tare.
Svintii tot, s-ávet de Domnul frica, precum va sa cade,
Ca temindu-va de dinsul binele nu va sa scade.
Bogatasii, ce-au nedejde pre strinsura si avere,
Flaminzasc in toata vremea si vin la mare scadere.
Iara carii cearca Domnul, de bine n-or avea lipsa,
Ce vor avea de tot bine si masa le va fi tinsa.
Venit, cuconi, linga mine s-ascultat de ce voi zice,
S-avet de Dumnezau frica, sa fie de voi ferice.
Omule ce poftesti viata, zile sa vez fara scirba,
Din gura t-opreste raul si viclesugul din limba.
Si fugi de la rautate si sa faci ce este bine,
Cearca de gaseste pacea si-i ia urma, cum sa vine.
Domnul catra céi buni caùta caùtatura milostiva,
Si la ruga le aude, sa n-aiba rau improtiva.
Iara fata lui cea svinta spre rai nú va sa pravasca,
Ca-i va pierde de pre lume, sa nu sa mai pomeneasca.
Spre Domnul striga direptii si svintia-sa-i asculta,
De la greu ii mintuieste, nepestind in vreme multa.
Ca Domnul este aproape de cei cu inema frinta,
Si smeritilor cu duhul li-i agiutori si li-i vinta.
Multe scirbe au direptii, si Domnul le iusiureaza,
Oasele lor dupa moarte le cruta sa nu sa piarza.
Moarte rea dau pacatosii si-s vor pieri-n rautate,
Cine ureste direptul va suferi greutate.
Ca slugile sale Domnul de la greu le izbaveste,
Si nu va avea scadere care spre ins nazuieste.

PSALMUL 34

Doamne, giudeca-i in dereptate
Pre carii ma lupta-n strimbatate.
Ies cu scutul si cu a ta arma,
Sa sa obosasca fara sama.
Calea sa le-nchiz cu a ta lance,
Sa n-aiba gonaci incatró face.
Sufletului zi-mi : „Stai cu credinta“,
Si tu sa-m fii, Doamne, mintuinta.
Sa sa schimosasca-n grea rusine
Carii pornesc raul lor spre mine.
Cu raceala sa sa virtejasca,
Carii im pizmasc, rau sa-i gasasca.
Vicol sa le bata tarna-n fata,
Sa nu-s vaza traiul cu dulceata.
Domnul sa le dea inger cu scirba,
Sa le puie rautatea-n girba.
Sa le fie calea-ntunecata,
Cu poticnituri si lunicata.
Si sa-i de la Domnul ingrozasca
Ingerul, si arma sa-i goneasca.
Ca cu desert im pusara silta
Si cu pierzatoare sa ma-nghita.
Bietul suflet desert mi-l mustrara ;
Silta sa-i apuce ce-s uitara,
Si capcana inca sa-i gasasca,
Si pre samostreá sa-s nemereasca.
Iara miselul mieu, Doamne, suflet
De la tine sa-i vie bun cuget.
Sa sa desfeteze-n bucurie
De a ta izbinda si tarie.
Si oasele mele sa graiasca
De mila ta cea dumnezaiasca :
„Domn ca tine cine-i deprotiva,
Cu firea ta cu cea milostiva?
Ca miselul scot de la mini crunte,
Si lipsitul de la pizmas iute“.
Marturii care-nviteaza rele
Sa ma-ntrebe intrebaciuni grele,
Pentru bine cu rau sa-m plateasca
Si miselul suflet sa-m starpasca.
Cind ei sa-nvita sa ma-mpresoare,
Eu ma imbracam cu strecatoare,
Sa mi sa zgirceasca bietul suflet,
Cu ruga, cu post, cu smerit cuget.
Sa-m vie-n sin ruga, de mi-i strimba,
Bine de le zic numai din limba.
N-am spre nime gind de rautate,
Bine le poftesc ca unui frate.
Ca om jelnic care-s plinge mortul,
Sunt trist, Doamne, si mihnit cu totul.
Pregiur mine s-aduna cu santuri,
Stringind bice asupra-mi si lanturi,
Cit si firea nu mi sa mai simte,
Ce-m gatara sa-i poci lua minte.
Ca sa despartira din priinta
Si nu le-au mai venit umilinta.
Cu batai ma ispitira multe,
Asupra-mi scriscind cu venin iute.
De mine sa caùt, Dumnezau svinte,
Si sa ma scot de la mini cumplite.
Sufletul mieu, Doamne, sa-l deradici,
Unisoara mea, de lei salbatici.
Vestea it voi face-n sabor mare,
In limbi grele te voi slavi tare.
Raul cine-m vor, sa nu zimbasca,
Si cu ochii sa nu mahaiasca,
Carii imi graiesc de pace-n fata,
Si delaturi ei im sunt cu greata,
Cascind gura pana la masele
Asupra mea cu cuvinte rele:
„Ferice de noi ca ni-i pre voaie,
De te vedem tot cum te despoaie“.
Vezi-i, Doamne, cum ei sa dezmiarda
Si nu-i lasa-n voaie sa-m dea prada.
Ce te scoala, Doamne, de mi-alege,
Doamne Dumnezau, si sa-m faci lege.
Sa ma giudeci, Doamne,-ntr-adevarul,
Sa nu riza ceia ce-m vor raul.
Nice ei sa zica-ntr-a lor suflet :
„Ferice de noi ca ni-i pre cuget ;
Cu totul sa-l bam, bine ca-l prinsam,
Setea noastra de-acmu noi o stinsam“.
Rusinea-n obraz sa-i schimosasca,
Rautatea lor sa-i ingrozasca.
Carii im vor raul, rau sa-mbrace,
Cuvint rau sa nu mai poata face.
Iara direptii ce-m cearca bine,
Doamne, sa sa bucure cu mine.
Si marit sa fie, it vor zice,
Numele tau, Doamne, cu ferice.
Carii poftesc slugii tale viata,
Cu pace sa-s petreaca-n dulceata!
Si limba mea fara de zabava
Sa deprinza in svinta ta slava,
Toata zua-ntr-a ta dereptate,
Dind lauda-n dulce bunatate.

PSALMUL 35

Omul fara lege in sine gindeste
Rautat sa faca si nu sa siieste,
De Dumnezau n-are in ochii sai frica,
Ii pare ca nú-l-va tilni rau nemica.
Cu viclesug umbla fara de tagada,
Facind strimbatate si radicind svada.
Dereptate n-are in cuvint ce zice,
Binele nu-i place, puindu-sa-n price.
Sara, cind sa culca sa sa odihneasca,
Gindeste la zua ce rau sa scorneasca.
Ce mila ta, Doamne, pre ceri sa lateste,
Svinta-t adevara núori covirseste.
It este ca muntii dereptatea nalta,
Giudetele tale-s adincime lata.
Ca tu grijesti, Doamne, oamenii si hiara,
Si t-ai tinsu-t mila preste toata tara.
Cu svintele-t áripi tu ne tii caldura,
Ne hranesti de satiu cu hrana din gura.
Avem bisug mare in svinta ta casa,
Mincari desfatate, bauturi pre masa.
Ca la tine este de viata fintina
Si-ntr-a ta lucoare vom vedea lumina.
Tinde spre dins mila carii stiu de tine
Si fa dereptate caror ti-s cu bine.
Picior de mindrie sa nu ma sminteasca,
Mina pacatoasa sa nu ma clateasca.
Cind vor cadea raii, sa dea-n rapegiune,
De s-a mira lumea de dinsi cu minune.

PSALMUL 36

Nu rivni-n bisugul a om fara lege,
Ca fara zabava din lume s-a sterge.
Si va saca lesne, ca otava verde,
Sufletul s-a pune s-averea s-a pierde.
Ce fii catra Domnul cu inema-ntreaga,
Petreci facind bine-n lacuinta larga.
Sa traiesti in lume cu viata curata,
Si Domnul te-a paste cu mina-ndurata.
Sileste cu Domnul sa te dai in viata,
Ca-t va da pre voaie inemii dulceata.
Calea ta ce-ascunsa arata la Domnul,
Spre dins s-aibi nedejde, ca iarta tot omul.
Dirept te va face, de-i fi tot lumina,
Giudetul t-va scoate-n miazazi senina.
Domnului te roaga si te cucireste,
Nu rivni vicleanul calea ce-i sporeste.
Pacatele toate cu dinsul vor merge,
Omului ce face calcare de lege.
Stimpara-t minia, urgia t-opreste,
Rivna, viclesugul, de te curateste.
Ca di-i face rele, saci din radacina,
De vei face bine, nedejdea ti-i plina.
Curind s-a alege,-n vreme putintica,
Cind vor pieri strimbii in clipala mica.
Blinzilor pamintul mosie ramine,
Petrecind in viata direapta spre bine.
Savái pacatosii cu dintii lor scrisce,
Ca tot n-au putere a dirept sa-i strice.
De-a lor nebunie si Domnul va ride,
Vazind ca le vine zi rea de-i cuprinde.
Scos-au pacatosii sabie din teaca,
Arcele li-s gata razboiul sa faca,
Sa taie miseii, saracii sa giunghe,
Au gind sa nu lase dirept nice unghe.
Sabia aceea intr-ins sa va-nfige,
Coarda sa va rumpe, arcul li s-a fringe.
De putin direptul mai mult folos are
Decit bogatiia strimbilor cea mare.
Ca raii si strimbii minule s-or fringe,
Iara pre direptii Domnul ii va stringe.
Intregilor Domnul umbletele stie,
Si le-au dat cu vecii úric pre mosie.
La vreme cumplita n-or fi de rusine,
In zile flaminde le-a prisosi piine.
Insis pacatosii is cunosc pierirea,
Savái ca sa nalta pre lume cu firea.
Ceia ce pun pizma cu Domnul si price,
Sa tine de dinsii putina ferice.
Indata ce-or creste s-or dobindi slava,
Vor pieri ca fumul, nefacind zabava.
Ia-mprumut vicleanul si nu mai plateste,
Direptul sa-ndura, da si miluieste.
Carii catra Domnul sunt cu multamita
Vor ocina lumea-n vreme neclatita.
Carii ii vor zice sudalmi de ocara,
Pre-aceia i-va pierde cu totul din tara.
De va umbla omul pre cale direapta,
Cum iubeste Domnul, darui-i-va plata.
Si cind s-a timpla-sa sa pata cadere,
L-va tinea de brate sa n-aiba scadere.
De cind am fost tinar tot am tinut minte
Pana-n batrinete aceste cuvinte.
N-am vazut direptul parasit sa pieie,
Nici a lui saminta in foame sa ceie.
Preste toata zua da si miluieste
A lipsit direptul, si saminta-i creste.
Fugi de rautate, fa ce este bine,
Si petreci in lume cu zilele pline.
Dumnezau iubeste pre giudet sa faca,
Svintii sai nu-s lasa cuvintul sa-i treaca,
Ce-i tine pre straje ca sa le dea viata,
Strimbii cu tot plodul pre vina sa-s pata.
In veci ocineaza direptii hotara,
Part ce le-au dat Domnul cu úric in tara.
Cugeta direptul gind de-ntalepciune,
Rostul lui si limba fac giudete bune.
Avind de la Domnul in inema lege,
Pre cale direapta nesmintit va merge.
Pacatosul cearca direptului moarte,
Ce Domnul nu-l lasa si din greu l-a scoate.
Ingadui pre Domnul, caile-i pazeste,
Ca te va-nalta-te-n lume si te-a creste.
Si nu caùta raii cace sunt de-a hirea,
Ca-n putina vreme li-i vedea pierirea.
Vazui pre spurcatul suindu-sa búor,
S-agiunga ca chedrii tamiiei la nuor.
Si trecui pre-acia, caùt, nu vaz nemica
Ramas de la dinsul, vro stilpare mica.
Tine dereptatea, blindetea pazeste,
Ca omului cél bun ramasita-i creste.
Iara spurcaciosii pierirea le vine,
Nice de saminta de dins nu ramine.
Deci mintuinta este de la Domnul
A dirept si sméreni din lume tot omul.
Ca-i va scuti Domnul la vreme de scirba,
Cu folos i-a scoate din ceata cea strimba.
La sine i-va pune din partea direapta,
Sa saza-n odihna, dindu-le-n veci plata.

PSALMUL 37

Nu ma vadi, Doamne,-n vreme de minie,
Nice-m da certare cu a ta urgie,
Ca lancile tale in mine-s infipte
Si svinta ta mina pre mine sa simte.
Nu este pre trupu-mi leac de sanatate,
T-am pornit minia, de-m feci greutate.
Oasele sa mustra, ciolane n-au pace,
De grele pacate n-am incatró face.
Am faralegi multe de ma covirseste,
Sufletul de sarcini abia sa clateste.
De rane sunt putred, firea nu ma simte,
De nesocotinta mi-am pierdut din minte.
M-am zgircit cu totul ticacind in chinuri,
Umblind toata zua cu mihnite ginduri.
Soldurile mele sunt batgiocurite,
Bietele ciolane sunt toate ranite.
Rautatea toata asupra-mi sa stringe,
De suspini, de hlípat inema sa stinge.
Naintea ta, Doamne, jelea mea s-aude,
Suspinile mele n-au unde s-ascunde.
Mi-i saca virtutea, inema-i mihnita,
Ochii n-au lumina, vederea-i lipsita.
Cit avui prietini si sotii in viata,
Ma vad de departe, rudelor li-i greata.
Si silesc pizmasii din viata cea dulce
Miselul mieu suflet in rau sa-l arunce.
Sfaturi fac viclene, graiesc ce le place,
Gindesc toata zua ce rau im vor face.
Asurzii ca surdul de gilceava multa
Ce facea asupra-mi, gura m-statu muta.
Ma feci catra dinsii ca om ce n-aude
Si nu sti ce zice, nice ce raspunde.
Nedejdea mi-i, Doamne, toata catra tine,
Tu sa mi-auz ruga, sa-mi raspunz cu bine.
C-am zis, Doamne svinte, pizmasii miei s-aiba
De a mea cadere bucurie slaba.
Nice ei sa riza, de-as si lunica-ma,
Ca scadere nu mi-i, de m-ii si certa-ma.
Sunt in toata vremea cuprins de durere,
Gresala-m voi spune fara de tacere.
Si ma voi griji-ma de ce sunt cu vina,
Cu ruga curata, cu fagada plina.
Iara ei, pizmasii, custa cu trai dulce
Si sa silesc tare in rau sa m-arunce.
Ca sa inmultira cine mi-s cu ura
Si cu strimbatate, facindu-mi trasura.
Ceia ce-m fac raul pentru al mieu bine,
In loc de priinta graiesc rau de mine.
Nu ma lasa, Doamne, la singuratate,
Parasit de tine sa duc rautate,
Ce sa fii cu mine, sa ma iei aminte,
Cu svinta-t putere, o, Dumnezau svinte.

PSALMUL 38

Grait-am in mine sa ma iau aminte,
Sa-m socotesc limba, sa nú zic cuvinte.
Straje si ferinta mi-am pusu-mi pre gura,
Cind sta pacatosul de-m face trasura.
Tacut-am ca mutul si nu i-as mai zice
Sa-i cuvintez bine, cace sta cu price,
De mi sa-nnoieste durerea cu boale,
Jelea mea si tinga nu sa mai potoale.
Inema mea este in mine herbinte,
Si-m este stiinta arsa de cuvinte.
Cu limba mea zis-am : „Tu, Doamne, mi-arata
Sfirsenia vietii sa o vaz curata.
Cisla cea de zile sa stiu cita-m este
Si de ce mi-i lipsa sa-m fie la veste“.
Zilele cu numar mi-s la tine-n palma,
Nainte-t mi-i statul nice de o sama.
Ca lumea aceasta-i ca o miza mica,
Omul, cit de-a hirea, este o nemica.
De vreme ce trece ca o umbra rara,
Zadar sa trudeste de zi pana-n sara,
De s-agoniseste s-aiba si pre miine ;
Strinsura ce stringe nu sti cui ramine.
Acmu ce voi zice sa fac intrebare?
Mi s-au spus ca-m este Dumnezau rabdare.
Averea mea este la Dumnezau strinsa,
La vreme de treaba sa nu fiu in lipsa.
Si ma izbaveste, Doamne, din gresele,
Din cele streine si dintr-ale mele.
Sa nu las nebunul sa ma ia-n ocara,
Sa ma prohiteasca tutinderea-n tara.
Amurtii de nú mi-am mai deschisu-mi rostul,
Ca m-ai facut slobod in chinuri cu totul.
De t-ai opri, Doamne, mina ta cea iute,
Sa nu ma sfirsasca dindu-mi batai multe!
Prin ce-t gresi omul, l-ai dat in mustrare,
N-ai lasat sa-l treaca fara de certare.
I-ai stins bietul suflet de de-abia sa-ngina,
Cit nu-i mai de-a hirea de o painjína.
Ase-i desert omul ca o haina slaba,
Stricata de molii si fara de treaba.
Ce tu, Doamne svinte, ruga imi-asculta
Si tu-m potoleste grijea mea cea multa.
Sa nu sa uíte lacramile mele
Si streinatatea carea duc cu jele.
Ca si tot parintii miei am fost nemernic
Intr-aceasta lume, toata viata jelnic.
Iusiureaza-mi greul pan-a nu ma duce
Sa ma mut din lume la viata cea dulce.

PSALMUL 39

Asteptind pre Domnul vreme lunga,
In grele rabdari mi-au dat de ruga.
Din groapa m-au scos, facindu-s mila,
Din tina de chin, de la grea sila.
Si scotindu-ma din picl-adinca,
Grije sa nu duc, m-au pus pre stinca.
Si mi-au dat picioarelor virtute,
Sa nu bag de sama-n vivor iute.
Si-n rostul mieu mi-au pusu-mi nou cintec,
In lauda Domnului sa minec.
Vazindu-ma, mult vor lua frica
Si lumea vor lasa-ntr-o nemica,
Intinzindu-s mintea catra Domnul,
Cu nedejde catra dins tot omul.
Ferice va fi de-acela suflet
Ce nu-i va lipsi Domnul din cuget,
Nice va pravi unde fac glume
De miniecíi, de segi de lume.
Minuni ce-ai facut, Doamne, vestite,
Fara numar sunt, Dumnezau svinte.
Nime tocma nu-t este cu gindul,
Sa te-agiunga si sa-t stie rindul,
Nice-t este nime deprotiva
In firea ta in cea milostiva.
Spus-am s-am grait preste masura,
Ce tu jartva nu poftesti de-arsura.
C-ai venit cu trup de-ai oprit sfara
De pre lume si din toata tara.
De demult t-ai dat, Doamne, cuvintul
In lume sa vii sa-t vez pamintul.
Si svintele cart ele scriu toate,
A sa tagadui nu sa poate.
Iara eu voia ta, Doamne svinte,
Voi sluji cu gindul cel herbinte,
Ca legea ta in pintece m-zace,
Si t-voi plini porunca cu pace.
T-am strigat dereptatile toate,
Vestindu-le-n naroade de gloate.
Si buzele mele-s neoprite,
Ca tu singur stii, Dumnezau svinte.
Adevara ta nu voi ascunde,
Inema mea striga de s-aude
Cuvintul tau cel de mintuinta
Ce t-voi spune, Doamne, cu priinta.
Ca nu t-as ascunde svinta mila,
De s-ar timpla fiecare sila.
Si adevara ta acea-ntreaga
O voi striga unde-i gloata larga.
Si ma, Doamne, tie rog cu sete
Mila sa-m trimit fara scumpete.
Ca ti-i mila, Dumnezau, bogata
Si ti-i svinta mina indurata,
Carea ma cuprinde-n bunatate,
Ca cuvintul ti-i cu dereptate.
Multe rautat ma ocolira
Cu faradelegi ce ma pripira.
Sa pravasc nu poci cu de-adevarul,
Ca mai multe sunt si decit parul.
Dragii cine sunt inemii mele,
Ma lasara in primejde grele.
Indura-te, Doamne, de ma scoate
Din nevoi, din grijile din toate.
Rusine sa pata-n grea ocara
Carii cearca sufletul sa-m piara.
Raceala sa li sa-ntoarca-n girba
Carii im vor rau si-m cearca scirba.
Cind vor sta de raul mieu sa riza,
De naprasna raul sa-i cuprinza.
Iara cei dirept carii te cearca,
Dese bucurii ca sa nu-i treaca,
Sa le vie pre tot ceas vesti bune
Si veselii, s-aiba de ce spune
De slava ta si de mintuinta,
Sa cunoasca cine-i cu priinta.
Ca eu sunt cu tine fara lipsa,
Din priinta ta, Doamne, cea tinsa.
Ca esti agiutori fara zabava,
Si sa te vaz, Doamne,-ntr-a ta slava.

PSALMUL 40

Ferice de cine socoteste
Meser si lipsit de miluieste.
La cumplita zi cu izbavinta
Domnul ii va fi, si cu priinta,
Si-l va creste Domnul, dindu-i viata,
’N lume trai sa custe cu dulceata.
Domnul n-a lasa s-aiba siiala.
Cind pizmasii stau de fac navala.
Are-i si de grije la zacare,
Sculindu-l din pat, facindu-l tare.
Eu inca voi zice s-oi ruga-ma,
Doamne, sa ma iei intr-a ta sama.
Mila sa-m trimit si sanatate
In sufletul mieu fara pacate.
Ca pizmasii, ei mi sa-mbuneaza,
S-abi-asteapta in rau sa ma vaza.
Cu-ndraznire inca-m zic de fata
Cuvint de mustrare si de greata :
„Moartea de-ar veni sa-l ia din lume,
Sa-i pieie si urma cea de nume“.
In lontru veniia sa ma vaza,
Graind dulce, si cine sa-i creaza.
Firalege s-au facut strinsura,
Rautate fara de masura.
Sfaturi aduna iesind afara,
Ca sa nu-i priceapa cei din tara.
Asupra-mi graia pizmasii soapte,
Sa ma bage-n rau, de zi, de noapte.
Cu faradelegi ma blastamara,
Cu cuvintul cu cel de ocara :
„Acesta ce-au adormitu-s somnul
De-acmu sa nu-l mai destepte Domnul“.
Cit si omul mieu cél de priinta,
Ce m-am lasat intr-á lui credinta,
La piinea mea slobod de maninca,
Viclesugul asupra-mi radica.
Ce tu, Doamne si Dumnezau svinte,
Pentru mine sa-t aduci aminte.
Si cu a ta mila ma desteapta,
Sa le platesc pentru a lor fapta.
Dintr-aceasta stiu ca-m esti cu bine,
Ca pizmasul n-a ride de mine.
Prin blindetea mea-m esti sprejineala,
La greul mieu, la cel de navala.
Si-nainte-t mi-ai datu-mi tarie,
Sa traiesc cu tine de vecie.
Laudat sa fii, Dumnezau svinte,
Din vecii tot din cei de mainte.
Si sa zica tot ase sa fie
Domnul laudat peste vecie.