La origine, cuvîntul Paste (sau Pasti, la plural, cum este folosit îndeobste) este de origine iudaica, avînd la baza cuvîntul Pesah (sau Pasek, în versiunea armeana – Luca, I, 1), care se traduce prin „trecere“, cum o numeau evreii, adica sarbatoarea azimilor, avînd caracter anual, în amintirea trecerii prin Marea Rosie si a eliberarii lor din robia Egiptului (Iesirea, XII, 27). Unii cercetatori cred ca termenul de Pasti ar fi de origine egipteana, iar sarbatoarea evreilor avea loc pe Valea Nilului, în ziua echinoxului de primavara. Cu timpul, ei pastrînd sarbatoarea, i-au dat un sens national si religios, folosind deci acelasi cuvînt Pesah sau Pascha.
Termenul iudaic a fost preluat si de crestini, pentru simplul motiv ca evenimentele istorice si religioase, adica patimile, moartea si învierea Domnului au co-incis cu Paschalia evreilor din anul 33, dar semnificatia Pastilor la crestini era cu totul alta, fiind comune doar denumirea si coincidenta cronologica.
Ca atare, cea mai veche sarbatoare crestina este Pastele, în egala masura cu sarbatoarea saptamînala, adica ziua de Duminica, avînd origine apostolica. În prima jumatate a secolului I, datorita apropierii de date între Paschalia iudaica si Pastele crestinilor, sau Pastele crestinesc, s-a facut o usoara apropiere, caci primii crestini proveneau din populatia evreiasca. Apostolul nemuritor, Sfîntul Pavel, îndeamna pe crestini spunînd: „Iata Hristos Pastile nostru S-a jertfit pentru noi. Sa praznuim deci nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul rautatii si cel al viclesugului, ci cu azi-mile curatiei si ale adevarului“ (I Cor., V, 7-8).
Despre Pasti se mai vorbeste în constitutiile apostolice (Canonul 7), precum si în Canonul 1 al Sinodului IV Local din Antiohia (341).
Se pare ca crestinii foloseau denumirea de Paste la începutul comemorarii anuale a Cinei Celei de Taina, care avea loc în seara zilei de 13 Nisan, sau în joia dinaintea duminicii Învierii, si consta dintr-o masa rituala care imita Cina, fiind la un loc cu liturghia, si se substituia vechii agape pascale evreiesti cu o durata de 7 zile, între 14 Nisan seara si 21 Nisan seara.
Indiferent de originea acestui cuvînt, fie ca este egipteana sau iudaica (iar în versiunea armeana, Zadig), el a fost folosit de crestini ca atare pentru desemnarea comemorarii anuale a celor trei evenimente din ultima parte a vietii pamîntene a Mîntuitorului: Cina, Patimile si Învierea.
Deci aceste momente au avut loc în preajma Pastelui evreiesc, iar Cina a tinut locul mesei pascale, devenind astfel un nou „Paste“.
Mielul care era jertfit si mîncat la masa pascala era considerat imaginea sau preînchipuirea Mîntuitorului care s-a jertfit ca un miel pentru pacatele noastre (Isaia, LIII, 7; Ioan, I, 29; I Petru, 19). Iar Apostolul Pavel, în epistola sa catre Corinteni (I, 5-7), zice: „Caci iata Hristos Pastele nostru s-a jertfit“.
În cele ce urmeaza, vom parcurge unele momente si etape cu privire la data Pastelui crestin si stabilirea acestei mari sarbatori atît în Apusul, cît si în Rasaritul crestin. Legatura dintre jertfa Vechiului Testament si cea a Noului Testament este cauza pentru care sarbatoarea Pastelui la crestini nu este cu data fixa, ci variaza dupa o scara ale carei trepte se urca si se coboara potrivit cu sistemul în care evreii stabileau data Pastelui. În Iesirea, VII, 6, se spune ca evreii trebuiau sa serbeze Pastele în ziua de 14 a lunii Abib, numita mai tîrziu Nisan.
Întrebarea care se pune este urmatoarea: în ce zi a anului solar cade 14 Nisan? Raspunsul ni-l da împrejurarea ca aceasta luna era prima luna a anului, deci prima luna dupa echinoxul de primavara, în care ziua este egala cu noaptea. Daca Pastele se serba la 14 Nisan, aceasta înseamna ca el era cuprins întotdeauna dupa echinoxul de primavara si, cum 14 Nisan însemna luna plina, urmeaza ca Pastele crestin trebuia serbat dupa echinox si dupa cea dintîi luna plina. Pentru a-si putea serba Pastele la aceeasi data, evreii au cautat sa puna de acord anul lunar cu anul solar, adoptînd astfel un calendar specific lor, potrivit caruia anul se compunea din 12 luni a cîte 29 sau 30 de zile. În medie, o luna avea 29 de zile si jumatate, ceea ce însemna ca anul avea 354 de zile, în loc de 365 si 6 ore, cît are în realitate anul solar.
Dar în stabilirea calendarului evreiesc au existat si unele greutati pentru stabilirea sarbatorii, fiindca nu întotdeauna fixarea acestor sarbatori se putea face pe baze astronomice si ca atare se utilizau unele mijloace empirice: coacerea spicelor, venirea ploilor, îndreptarea vremii, asteptarea unui cer senin si deci toate acestea faceau ca Pastele sa fie serbat uneori înainte de echinox.
Iata acum Canonul 7 Apostolic: „Daca un Episcop, preot sau Diacon ar serba Sfintele Pasti mai înainte de echinoxul de primavara cu iudeii sa se cateriseasca“.
Faptul ca crestinii nu puteau serba Pastele împreuna cu iudeii ne arata ca nu mai putea exista nici o legatura între cele doua comunitati, cu toate ca la început, în anumite parti din Asia se practica serbarea Pastelui la 14 Nisan, adica împreuna cu evreii.
În Sinodul I Ecumenic, care a avut loc la Niceea în 325, s-a discutat problema datei Pastelui, iar împaratul Constantin cel Mare a vorbit pe larg despre faptul ca aceasta sarbatoare trebuie praznuita în zi de duminica si nu împreuna cu evreii.
Deoarece Constantin cel Mare dorea reglementarea datei Sfintelor Pasti si o uniformizare a acestei date, Sinodul a adoptat calculul datei Pastelui conform calculului alexandrin, care se reducea la urmatoarele:
1. Pastele se va sarbatori întotdeauna duminica;
2. Aceasta duminica va fi cea imediat urmatoare lunii pline de dupa echinoxul de primavara;
3. Daca 14 Nisan sau prima luna plina de dupa echinoxul de primavara cade într-o duminica, Pastele va fi serbat în duminica urmatoare, pentru a nu se serba o data cu Pastele iudeilor, dar nici înaintea acestuia.
Sinodul de la Niceea a mai stabilit ca data Pastelui din fiecare an va fi cal-culata din timp de catre Patriarhia din Alexandria, „centru astronomic vestit“, iar aceasta o va comunica la timp si celorlalte biserici crestine.
Ca atare, Pastele crestinilor depinde de doua fenomene naturale astronomice, dintre care unul cu data fixa, adica echinoxul de primavara, care cade întotdeauna pe 21 martie, iar altul cu data schimbatoare, legata de miscarea de rotatie a Lunii în jurul Pamîntului, deci luna plina de dupa echinoxul de primavara, numita si luna plina pascala. Aceasta înseamna ca data Pastelui variaza în fiecare an într-un interval de 35 de zile, între 22 martie si 25 aprilie. Pentru aceasta s-au alcatuit, începînd din secolul III, tabele cu data Pastelui pe mai multi ani. Unele erau mai mult sau mai putin imperfecte, din pricina echinoxului de primavara, care nu era fixat pretutindeni la aceeasi data, si din cauza calculului dupa calendarul iulian, care a fost folosit si în Apus pîna în anul 1582, iar la noi, în România, pîna în anul 1924.
De aceea, nici dupa Sinodul Ecumenic de la Niceea nu au încetat sa existe deosebiri în ceea ce priveste data serbarii Pastelui între Apus si Rasarit. Astfel, în Apus Pastele se poate sarbatori între 22 martie si 25 aprilie, conform calendarului gregorian. Calendarul acesta a fost orînduit de Papa Grigore XIII în anul 1582; potrivit lui, echinoxul de primavara poate avea loc în zilele de 19, 20 sau 21 martie, cînd durata zilei este aceeasi cu cea a noptii. Ca atare, stilul nou gregorian pastreaza pîna astazi o diferenta de 13 zile fata de stilul vechi iulian neîndreptat.
Aceasta înseamna ca, la data cea mai timpurie a Pastelui pe stilul vechi, care poate fi pe 22 martie, se adauga 13 zile de pe stilul nou, iar la data cea mai tîrzie de pe stilul vechi, adica 25 aprilie, se adauga 13 zile de pe stilul nou. De exemplu, în anii 1945 si 1956, în România, Pastele a fost serbat la 6 mai, iar în 1983 pe 8 mai.
În anul 1924, lumea ortodoxa s-a împartit în doua în ceea ce priveste sarbatorirea Pastelui. Bisericile din Orient sau Bisericile ortodoxe rasaritene au folosit în continuare calendarul iulian neîndreptat, iar unele Biserici din Apus – si chiar din Rasarit – au sarbatorit pentru cîtiva ani Sfintele Pasti dupa stilul nou, dar din anul 1927 s-a ajuns la un consens ca Pastele sa fie serbat în toata lumea ortodoxa dupa stilul vechi, adica dupa calendarul iulian neîndreptat.
Biserica apuseana a continuat sa foloseasca calendarul gregorian.
În ultimele decenii, s-au facut propuneri pe scara ecumenica pentru stabilirea datei Pastelui pentru întreaga lume crestina. S-a luat ca atare în calcul ca primul Paste a avut loc în anul 33, în ziua de duminica 16 Nisan, care corespundea cu ziua de 9 aprilie din calendarul crestin. S-a propus ca aceasta sarbatoare sa fie praznuita în duminica cea mai apropiata de 9 aprilie, într-un interval de sapte zile, adica între 9 si 15 aprilie.
Aceasta propunere fiind respinsa la Conferinta Generala Ortodoxa de la Chambesy din anul 1977, reprezentantii Bisericilor ortodoxe au cazut de acord ca peste tot sa se introduca calendarul îndreptat, iar Pastele sa se serbeze între 22 martie si 25 aprilie stil nou, conform hotarîrii primului Sinod Ecumenic.
Iata, în continuare, denumirile lunilor anului în întreg teritoriul roman: Ianuarie, dupa zeul Ianus, fiul lui Apollo; Februarie – Fevruar, dupa porecla zeitei Junona pe care romanii o serbau în aceasta luna; Martie, dupa zeul razboiului Marte (sub împaratul Romulus al Romei, anul începea cu aceasta luna); Aprilie – de la verbul aprire (a deschide), pentru ca în aceasta luna natura se „deschide“; Mai – dupa denumirea majores data de Romulus senatorilor romani; Iunie – Junius, adica luna dedicata tineretului; Iulie – poarta numele împaratului Iuliu Cezar, fiindca în aceasta luna s-a nascut el; August, dupa numele primului împarat roman, Octavian August (se mai numea la început Sextilis, fiind a sasea luna a anului). Urmatoarele patru luni sînt derivate în ordine conform numerelor 7, 8, 9, 10: Septembrie – luna a 7-a, Octombrie – luna a 8-a, Noiembrie – luna a 9-a si Decembrie – luna a 10-a.
În încheiere, amintim înca o data ca luna Nisan, folosita de catre evrei, cores-punde cu luna aprilie din calendarul nostru, iar în ceea ce priveste sarbatorirea Pas-telui de catre Biserica Apostolica Ortodoxa Armeana, putem spune urmatoarele: în Armenia, data Pastelui este calculata conform calendarului gregorian, adica cel îndreptat, sau cel nou. Acelasi calendar este folosit si în tarile orientale, în Statele Unite si Europa de Vest, iar calendarul iulian este folosit de catre armeni în tarile ortodoxe unde sînt ei stabiliti, si anume: Rusia, România, Grecia, la Ierusalim – conform unei întelegeri cu Scaunul Patriarhal de la Ecimiadzin.