Între 20 mai si 25 august anul 325, s-a desfasurat la Niceea primul sinod ecumenic. Orasul se afla la aproximativ 90 km est de Constantinopol, pe tarmul asiatic, în apropierea capitalei provinciei Bitinia (Piutania) – Nicomidia. În zilele noastre, Cate-drala din oras a fost transformata în moschee, fiind în prezent monument turistic si arhitectonic, ce pastreaza înca inscriptii originale în latina si greaca. La Niceea era, de altfel, resedinta împaratului Constantin cel Mare, iar întreaga regiune, cu orase si tîrguri, era un puternic centru ale credintei crestine organizate atît administrativ, cît si spiritual, cu episcopi si mitropoliti.
Aceasta parte a Asiei Mici reprezenta o întreaga Eparhie cu capitala la Con-stantinopol, sub denumirea de Prefectura Orientului. Iata si eparhiile dependente din aceasta Prefectura: Dieceza Traciei, cu 6 provincii; Dieceza Asiei, cu 8 provincii; Dieceza Pontului, cu 11 provincii, din care faceau parte Armenia Mica si Armenia Mare; Dieceza Orientului si Dieceza Egiptului.
De ce la Niceea si nu în alt oras este de la sine înteles: pentru ca era aproape de resedinta împaratului si, poate, si pentru faptul ca Niceea se traduce în greceste „biruinta“.
Sinodul a fost convocat de Constantin cel Mare si Episcopul Romei Silvestru si a întrunit un numar de 318 episcopi din toate Eparhiile, atît din Estul, cît si din Vestul Imperiului Roman. Din partea Bisericii Armeniei a fost prezent Patriarhul Aristaghes I Bartev (325-333).
Cei prezenti au combatut erezia lui Arie, un preot din Alexandria care blasfe-ma pe Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos, spunînd ca nu ar fi de o fiinta cu Dumnezeu Tatal, ci o faptura si ca era un timp cînd n-ar fi existat. Desi Arie era un bun preot, ca istoric si teolog avînd si adepti care îl sustineau, în cele din urma el a fost anate-mizat. Un al doilea motiv pentru care s-a adunat Sinodul a fost combaterea pozitiei unui anume Episcop Meletie din orasul Licolope, la nord de Egipt, care, profitînd de haosul prigoanei lui Diocletian impotriva crestinilor, a hirotonit mai multi preoti din alte Eparhii. În sfîrsit, Sinodul a luat în discutie data Pastelui, stabilit în Canonul 7 Apostolic.
Avînd în vedere toate aceste probleme doctrinale, jurisdictionale si disciplinare, Sinodul a hotarît un numar de 20 de Canoane, precum si textul simbolului de credinta niceean si anatemizarea schismaticilor mai înainte pomeniti. Textul simbolului niceean a fost adoptat de toate bisericile. Si în Biserica Armeana, el face parte din textul Sfintei Liturghii din slujba Botezului si din slujba Nuntii. Textul original care începe cu Havadamk I mi Astvadz („Credem într-un Dumnezeu“), desi pe parcursul timpului i s-au mai adaugat cîteva fraze, a fost si ramîne pentru întreaga Biserica Ortodoxa temeiul învataturii crestine.
Iata textul tradus în limba româna din versiunea armeana:

Credem într-unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamîntului, al tuturor celor vazute si nevazute. Si într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dum-nezeu Unul Nascut, Care din Tatal s-a nascut, adica din aceeasi fiinta a Tatalui, mai înainte de toti vecii. Dumnezeu din Dumnezeu, Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, iar nu facut; cel de o fiinta cu Tatal, prin care toate s-au facut, în ceruri si pe pamînt, cele vazute si nevazute.
Care, pe noi, oamenii, si pentru a noastra mîntuire, s-a pogorît din ceruri, s-a întrupat cu adevarat si s-a facut om; s-a nascut în chip desavîrsit de la Duhul Sfînt si din Fecioara Maria, de la care a luat trup, suflet si gînd si tot ce este în om, cu adevarat, iar nu dupa închipuire.
A patimit, s-a rastignit, s-a îngropat si a înviat a treia zi si s-a suit la ceruri, cu ace-lasi Trup si s-a asezat de-a dreapta Tatalui.
Si iarasi va sa vina cu acelasi Trup si cu slava Tatalui, sa judece viii si mortii,
a Carui împaratie nu va avea sfîrsit.
Credem si în Duhul Sfînt, fara de început si desavîrsit, Care a grait prin Lege, prin prooroci si prin Evanghelie; care s-a pogorît în Iordan, a propovaduit prin Apostoli si s-a salasluit în sfinti.
Credem si într-una, sfînta, soborniceasca si apostoleasca Biserica; într-un botez, în pocainta, spre lasarea si iertarea pacatelor; în învierea mortilor; în judecata de apoi a sufletelor si a trupurilor; în împaratia cerurilor si în viata cea vesnica.