Anul 1

Nasterea Mîntuitorului Iisus Hristos în Betleem.

Cîtiva ani mai tîrziu printul armean Abgar din Edessa (Urfa) îl invita pe Iisus la curtea sa pentru a-l vindeca de o grava boala. Trimisii lui Abgar îl întîlnesc pe Iisus la locul numit Golgota, care înseamna: Locul Capatînii, si primesc de la Mîntuitor o naframa pe care era imprimat chipul Sau. Ajunsi cu naframa înapoi la Edessa, Abgar era deja vindecat .

Anul 33

Rastignirea, Învierea si Înaltarea lui Iisus Hristos. La 50 de zile dupa Înaltare (de Rusalii), Sfîntul Duh se pogoara asupra Apostolilor adunati în Ierusalim.

Anul 43

Apostolul Tadeu soseste în Armenia pentru a predica Crestinismul. Moare ca un martir în Artaz, în sud-estul Armeniei.

Anii 66-68

Apostolul Bartolomeu predica în Armenia. Moare ca un martir în Albac, în sud-estul Armeniei . Titulatura de Biserica Apostolica Armeana se datoreaza celor doi Apostoli, Tadeu si Bartolomeu ce au predicat în Armenia.

Anul 75

Regele Sanatruk si sora sa, Sandukt, se convertesc la Crestinism. Din cauza presiunilor la care este supus de catre cler, Sanatruk renunta la noua sa religie si îsi condamna sora la moarte. Astfel Sandukt devine prima sfînta din calendarul Bisericii Armene.

Anul 286

Regele Trdat al III-lea îl arunca în temnita pe Grigore, al carui tata, Anak, luase parte la asasinarea tatalui sau, Regele Khosrov I. Grigore este aruncat într-o groapa adînca unde îsi va petrece 15 ani de viata .

Anul 301

Trdat al III-lea începe persecutiile la adresa crestinilor din Armenia. El ucide un numar de 36 de fecioare crestine ce se refugiasera în Armenia pentru a scapa de persecutiile romanilor, dupa ce una dintre acestea, Hripsime, refuzase sa se casatoreasca cu el . Capul acestui grup era Gayane, care, alaturi de Hripsime, va deveni una din cele mai importante martire din calendarul Bisericii Armene. Dupa ce ucide fecioarele, regele Trdat al III-lea îsi pierde mintile. Sora lui, Khosrovidukt, are atunci un vis în care i se arata un barbat ce-i spune ca persecutiile împotriva crestinilor trebuie sa înceteze. Khosrovidukt îsi anunta fratele ca nu se va putea însanatosi decît dupa ce Grigore va fi eliberat din groapa în care zacea. Trdat accepta iar Grigore îi reda sanatatea si converteste întreaga familie regala la Crestinism. Regele Trdat declara Crestinismul religie oficiala în Armenia, care devine astfel prima tara Crestina din istoria omenirii.

Anul 301

Grigore are o viziune în care îi apare Iisus Hristos, pogorît din Rai, si lovind pamîntul din Vagharsapat cu un ciocan de aur. Ceva mai tîrziu, într-o alta viziune, i se arata lui Grigore înaltarea unui templu Crestin. Imediat dupa asta Grigore construieste un templu identic cu cel din vis si îl denumeste Vagharsapat “Ecimiadzin” (în traducere: “Pogorît din Unul-Nascut”). Pentru rolul sau în revelarea si aprinderea credintei lui Hristos în inimile poporului armean, Sfîntul Grigore primeste numele de “Luminatorul” si este uns Catolicos al armenilor de catre mitropolitul grec Leontie. Datorita activitatii sale pusa în slujba Crestinismului, Sfîntul Grigore Luminatorul devinde patronul spiritual al Bisericii Armene.

Anul 354

Se naste Sfîntul Augustin din Hippona, episcop si Doctor al Bisericii, una din cele mai importante personalitati ce a contribuit la îmbinarea traditiei filosofice occidentale cu traditia filosofica greceasca si credintele traditionale iudeo-crestine.

Anul 365

Sfîntul Nerses cel Mare (Catolicosul Nerses I, 353-373) convoaca la Astisat primul Sinod al Bisericii Armene. Sinodul, la care iau parte atît clericii cît si mirenii, doreste sa stabileasca anumite reguli pentru a pune capat obiceiurilor pagîne. Tot la acest Sinod se hotaraste legiferarea casatoriei si înfiintarea de scoli, spitale si alte institutii caritabile. Nerses însarcineaza cu administrarea acestor institutii pe diaconul Khat si le atribuie ca baza materiala o parte din veniturile imobiliare ale catolicosatului.

Anul 387

Sfîntul Sahag Bartev, fiul Sfîntului Nerses cel Mare, este numit Catolicos. Cu suportul financiar al regelui Vramsabuh, Catolicosul Sahag I îl încurajeaza pe Sfîntul Mesrob Mastot în crearea alfabetului armean si în talmacirea celor mai importante texte crestine în limba armeana. Aceste traduceri, alaturi de primele lucrari armenesti, vor duce la aparitia asa-numitului Secol de Aur al literaturii armene din secolul al V-lea.

Anul 406

Sfîntul Mesrob Mastot definitiveaza alfabetul armean.

Anul 433

Se încheie traducerea Sfintei Scripturi în limba armeana. Traducerea este revizuita de Sfîntul Sahag si comparata de acesta cu un exemplar anume trimis de Patriarhul de Constantinopol.

Anul 444

Are loc Sinodul de la Sahabivan. Aici se hotarasc primele canoane ale Bisericii Armene.

Anul 449

Biserica Armeana organizeaza la Astisat un consiliu în care se hotaraste a se continua lupta pentru apararea credintei, Bisericii si patriei împotriva tiraniei regelui Yazdegird al II-lea, împarat al Persiei ce dorea convertirea armenilor la zoroastrism.

Anul 451

Armenii, în fruntea carora se afla Vartan Mamikonian si Parintele Ghevond Eret, înving persii pe cîmpul de lupta de la Avarair. Batalia este cunoscuta în istoria armeana ca prima batalie dusa pentru apararea libertatii constiintei. Fiind implicata în acest razboi, Armenia nu participa la Sinodul Ecumenic de la Calcedon, unde se declara existenta a doua firi, divina si umana, în persoana unica a Cuvîntului întrupat, aceste firi fiind unite “neamestecate, neschimbate, neîmpartite si nedespartite”. O serie de Biserici orientale negrecesti (armene, copte, etiopiene, siro-iacobite) s-au separat atunci de Biserica Ortodoxa si au adoptat confesiuni monofizite, continuînd sa adere formularii Sfîntului Chiril al Alexandriei potrivit careia: “Una este natura Cuvîntului întrupat”.

Anul 484

Dupa o serie de lupte eroice sub comanda lui Vahan, nepotul lui Vartan Mamikonian, armenii semneaza împreuna cu persii Tratatul de la Nvarsac. Tratatul recunoaste libertatea credintei religioase a armenilor.

Anii 607-608

Biserica Armeana protesteaza oficial împotriva introducerii Christologiei în Sinodul de la Calcedon.

Anul 614

Persii distrug peste 70 de biserici si manastiri armenesti din Ierusalim. Majoritatea lor nu au mai fost refacute de atunci.

Anul 661

Se încheie constructia Bisericii si palatului din Zvartnot.

Anul 685

Împaratul Bizantului Justinian al II-lea încearca sa forteze unirea Bisericii Apostolice Armene cu Biserica Bizantina. În urma refuzului, Armenia este distrusa de armata împaratului Justinian.

Anul 737

Printul Vahan Goghtnati, crescut în spirit mahomedan la curtea califului , este condamnat la moarte si executat de arabi din cauza trecerii acestuia de la mahomedanism la Crestinism.

Anul 862

Khacikarul ajunge la deplinatatea dezvoltarii sale artistice.

Anul 893

Un puternic cutremur transforma în ruina sediul Catolicosatului din Dvin.

Anul 931

Catolicosul Stepanos al II-lea Rstuni muta sediul Catolicosatului în insula din Aghtamar, resedinta a regatului Artruni din Vaspurakan.

Anul 947

Catolicosul Anania muta, pentru scurta vreme, Scaunul patriarhal din Aghtamar în Argina (în apropiere de Ani). În timpul acestui Catolicos, extrem de popular mai ales datorita reformelor introduse în Biserica, se construiesc si manastirile de la Haghpad, Sanahin, Horomos si Narek.

Anul 951

Se naste Grigore Narekati, poate cel mai de seama poet religios al Bisericii Armene. Opera sa de capatîi este “Plîngerile”, ce contine o serie de 95 de cugetari.

Anul 988

Regele Smbat al II-lea Bagratuni, supranumit “Stapîn al Universului”, pune piatra de temelie a Catedralei din Ani.

Anii 989-990

Gagik I este uns rege. În timpul domniei sale capitala Ani ajunge la deplinatatea dezvoltarii si capata renumele de “Orasul celor 1001 biserici”. Arhitectura armeana atinge vîrsta de aur iar influentele sale se resimt pîna în vestul Europei.

Anul 992

Catolicosul Sarkis I Sevanti muta sediul Catolicosatului din Arkina la Ani.

Anul 1000

Se încheie constructia catedralei din Ani.

Anul 1065

Grigore al II-lea Vkayaser este numit Catolicos. El muta Catolicosatul la Zamintia.

Anul 1097

“Cruciada baronilor” elibereaza Niceea pe care o restituie bizantinilor si îi înfrînge pe selgiucizii din Rum la Dorylaeum. Înaintarea turcilor spre Europa este oprita.

Anul 1113

Sinodul Bisericesc din Cilicia ia atitudine asupra deciziei episcopului de Aghtamar de a se autoproclama Catolicos.

Anul 1147

Catolicosul Grigore al III-lea muta Scaunul Catolicosatului la Hromkla, în sud-estul Ciliciei.

Anul 1166

Nerses Snorhali (supranumit si “Gratiosul”), poet , frate al Catolicosului Grigore al III-lea, devine Catolicosul Nerses al IV-lea.

Anii 1168 –1169

Nerses Lambronati este hirotonisit Arhiepiscop de Tarsus. El a ramas în istorie datorita rolului avut în unificarea diferitelor biserici crestine.

Anul 1262

Toros Roslin, cel mai important miniaturist armean, ilustreaza o Evanghelie pentru printul Levon si printesa Keran. Toros este recunoscut ca un precursor al renasterii.

Anul 1292

Mamelucii egipteni pun stapînire pe Catolicosatul din Hromkla, Catolicosul Stepanos al IV-lea si Sfintele Moaste, printre care si mîna dreapta a Sfîntului Grigore Luminatorul, sînt duse la Cairo.

Anul 1293

Catolicosatul se muta la Sis, capitala Ciliciei.

Anul 1306

Dante, care s-a exilat din Florenta în urma preluarii puterii de catre guelfi, creeaza “Divina Comedie” a carei tema este calatoria sa pe celalalt tarîm, sub conducerea lui Vergiliu.

Anul 1311

Se înfiinteaza Patriarhatul din Ierusalim.

Anul 1333

Miniaturistul Momik înceteaza din viata. Cariera sa a început ca miniaturist în Cilicia, pe cînd Episcopul Stepan Orbelian îl adusese la manastirea Tatev, important centru spiritual din Siunik (în estul Armeniei Mari). Momik devine astfel cel mai de seama reprezentant al scolii de miniaturistica de la manastirea Gladzor. La începutul secolului XIII Momik renunta la miniaturistica si, în final, dupa ce un timp sculpteaza Khacikaruri, se îndreapta catre arhitectura pictînd capela din Noravank .

Anul 1346

Se naste în Vaiot Dzor Grigore Tatevati, filosof, învatator, preot si teolog. Împreuna cu Parintele Hovanes Vorotneti, profesor, teolog, filosof si membru fondator al univeritatii din Tatev, Grigore Tatevati se pronunta împotriva unirii cu Roma a Bisericii Armene.

Anul 1441

Sinodul de la Vagharsapat. Scaunul catolicosatului este mutat de la Sis (Cilicia) la locul initial, în Ecimiadzin, dupa 957 de ani de absenta. Catolicosul de Sis, Grigore Musapekiant, nu se opune alegerii unui nou Catolicos la Ecimiadzin, dar refuza sa plece acolo si pune bazele Catolicosatului de Cilicia. Sinodul de la Vagharsapat îl numeste pe Parintele Ghiragos Khor Virapeti Catolicos al tuturor armenilor. Sub pastorirea acestuia Sfîntul Ecimaidzin va cunoaste o perioada de dezvoltare si reorganizare.

Anul 1517

Martin Luther se revolta împotriva abuzurilor Bisericii (traficul de Indulgenta). El îsi afiseaza cele 95 de teze pe poarta castelului din Witenberg. Pornita din Saxa, Reforma lui Luther va cuprinde, în circa treizeci de ani, doua treimi dintre regiunile germane, precum si totalitatea tarilor scandinave si baltice.

Anul 1651

În cadrul Sinodului de la Ierusalim, Philibos I de Aghpagheti, Catolicos al tuturor armenilor, si Nerses, Catolicos al Marii Case de Cilicia , se întîlnesc si fixeaza relatiile canonice ale celor doua catolicosate.

Anul 1666

La Amsterdam se publica prima Biblie în limba armeana.

Anul 1701

În timpul Catolicosului Nahabet din Edesa Mkhitaristii înfiinteaza în Armenia filiale ale Ordinului Benedectin.

Anul 1715

Hovanes Kolot Baghiseti devine Patriarh de Constantinopol. El înfiinteaza scoala din Iskudar si biblioteca din Kum Kapu. De asemenea, sub domnia sa se publica operele cronicarilor Agatangelos, Hovan Mamikonian, Faustos Piuzanti, Mesrop Vaiotoreti, Grigore Tatevati, s.a. Congregatia Mkhitarista se stabileste în insula San Lazzaro de lînga Venetia, unde va ramîne pîna în zilele noastre. Datorita rolului ce îl atribuie educatiei Mkhitaristii se bucura o mare popularitate în Armenia.

Anul 1717

Grigore Sirvanti, supranumit si “Înlantuitul” , accepta titlul de Patriarh de Ierusalim. Cu ajutorul Patriarhului Hovanes Kolot acesta va aduce la Ierusalim o serie importanta de donatii.

Anul 1771

Sub domnia Catolicosului Simeon I Erevanti (1763 – 1780) se instaleaza la Ecimiadzin prima tipografie.

Anul 1773

Mkhitaristii înfiinteaza filiale în Trieste si, în 1811, în Viena.

Anul 1828

Înca din 1820 misionari protestanti din America, esuînd în tentativa lor de a converti turcii la protestantism, încep actiuni similare în Armenia. Astfel, pîna la sfîrsitul secolului XIX, în Armenia se vor dezvolta o serie de filiale ale protestantilor.

Anul 1836

Autoritatile rusesti impun Bisericii Armene regulamentul din 11 martie 1836, cunoscut si sub numele de Polojenia. Acesta supune anumite constrîngeri Bisericii Armene, dînd deplina putere unui sinod, organ superior administrativ al Bisericii Armene, compus din 8 clerici (4 episcopi si 4 arhimandriti) supusi autoritatilor rusesti.

Anul 1869

Episcopul Mkrtici Khrimian, unul din cei mai mari patrioti armeni, devine Patriarh de Constantinopol.

Anul 1873

Patriarhul Mkrtici este obligat de autoritatile otomane sa demisioneze. El va fi înlocuit de un alt patriot armean, Patriarhul Nerses Varzapetian.

Anul 1874

Catolicosul Kevork al IV-lea pune bazele Academiei Kevorkiene din Ecimiadzin.

Anul 1879

Patriarhul Nerses converteste 75 de armeni ce trec de la catolicism la Biserica Armeana. Printre acestia se numara si Maghakia Ormanian, viitorul Patriarh de Constantinopol.

Anul 1884

Prin legislatia ruseasca se dispune rusificarea seminariilor teologice armenesti. Cum Biserica Armeana se opune legii guvernul rus închide toate scolile armenesti.

Anul 1886

Clerul armean, sub conducerea Catolicosului Macar I, accepta conditiile autoritatilor rusesti si reuseste redeschiderea scolilor armenesti .

Anul 1889

Patriarhul de Constantinopol, Khoren Asekian, întemeiaza la Armas seminarul patriarhal. Arhiepiscopul Maghakia Ormanian devine primul decan al seminarului din Armas, reusind sa transforme aceasta institutie într-una de renume. Seminarul din Armas va fi distrus în 1915.

Anul 1892

Mkrtici Khrimian (supranumit “Taticul”) devine Catolicosul de Ecimiadzin, Mkrtici I.

Anul 1902

Sahak al II-lea (pe numele sau real, Gabriel Kapaian) este numit Catolicos al Marii Case de Cilicia.

Anul 1903

Catolicosul Mkrtici I Khrimian raspunde cu îndemînare si perseverenta încercarilor guvernului rus de a confisca bunurile Bisericii Armene. Khrimian refuza sa predea autoritatilor rusesti cheile Ecimiadzinului.

Anul 1911

Numirea Catolicosului Kevork al V-lea.

Anul 1916

Djemal Pasa îl obliga pe Sahak al II-lea sa preia postul de Catolicos Patriarh al tuturor armenilor din Imperiul Otoman, dupa dizolvarea scaunelor patriarhale din Sis, Aghtamar, Constantinopol si Ierusalim. Sahak al II-lea accepta cu inima îndoita, sperînd ca decizia sa va duce la încetarea masacrarii armenilor. Decizia se dovedeste fara consecinte. Parintele Komitas este internat într-un ospiciu din Constantinopol. Zaven, Patriarhul armean de Constantinopol, este exilat la Bagdad.

Anul 1917

Sahak al II-lea este exilat de otomani la Damasc.

Anul 1918

Înfruntînd invazia turcilor, Catolicosul Kevork al V-lea ramîne în Ecimiadzin, ignorînd sfaturile autoritatilor militare. Catolicosul Sahak al II-lea revine în Cilicia.

Anul 1920

Adoptarea calendarului gregorian.

Anul 1921

Catolicosul Sahak al II-lea este obligat sa paraseasca Cilicia.

Anul 1929

Catolicosatul de Cilicia îsi muta eparhiile din Beirut, Damasc si Latakia ce erau înainte sub stapînirea Patriarhatului de Ierusalim.

Anul 1930

Moare la Ecimiadzin Kevork al V-lea. Lui îi succede în functie, doi ani mai tîrziu, Khoren Muratbekian.

Anul 1931

Dupa ce o vreme a locuit la Alep, Catolicosul Sahak al II-lea se muta la Antilias, în nordul Beirutului, unde stabileste noul Scaun al Catolicosatului de Cilicia.

Anul 1938

Catolicosul Khoren I este ucis în împrejurari neelucidate.

Anul 1939

Catolicosul Sahak al II-lea Vstali (supranumit “Cel trist”) moare la Antilias.

Anul 1943

Arhiepiscopul Karekin Hovsepiant este numit Catolicos al Marii Case de Cilicia. Din cauza razboiului, el va trebui sa astepte doi ani pîna sa-si ia postul în primire. Odata ajuns Catolicos al va initia relatii de colaborare între Ecimiadzin si Antilias si va dezvolta activitatile culturale în Antilias.

Anul 1945

Catolicosul Kevork al VI-lea îsi primeste postul dupa lungi tratative cu Kremlinul. Karekin I este numit Catolicos al Marii Case de Cilicia. Kevork al VI-lea reînfiinteaza seminarul din Ecimiadzin.

Anul 1952

Se stinge din viata Catolicosul Karekin I.

Anul 1955

Este numit Catolicos Vasken I. în timpul acestuia relatiile dintre Armenia si Diaspora se îmbunatatesc iar Ecimiadzinul, desi traieste sub vremurile tulburi sovietice, capata un renume din ce în ce mai puternic. Sub conducerea lui Vasken I Biserica Armeana este primita în Consiliul Mondial al Bisericilor.

Anul 1956

Zareh Paiaslian este numit Catolicos al Marii Case de Cilicia. Catolicosul Zareh I devine simbolul cauzei armenesti din exil.

Anul 1963

Catolicosul Zareh Paiaslian se stinge din viata. Khoren Paroian este numit Catolicos al Marii Case de Cilicia. În acelasi an el se întîlneste cu Catolicosul Vasken I cu care discuta despre frictiunile dintre cele doua Scaune.

Anul 1983

Khoren I se stinge din viata la Antilias. Karekin al II-lea devine Catolicos al Marii Case de Cilicia.

Anul 1988

Începe lupta pentru libertate în Nagorno-Karabagh. Pe 7 decembrie 1988 un cutremur ucide peste 55 000 de armeni. Catolicosul tuturor armenilor Vasken I si Catolicosul Karekin al II-lea colaboreaza pentru a ajuta Armenia greu încercata în urma acestui tragic eveniment.

Anul 1994

Catolicosul Vasken I se stinge din viata.

Anul 1995

Karekin al II-lea, Catolicos al Marii Case de Cilicia, este numit Catolicos al tuturor armenilor sub numele de Karekin I.

Anul 1996

Aram I este numit Catolicos al Marii Case de Cilicia.

Anul 1998

Karekin I se stinge din viata. Arhiepsicopul Nersesian, Primat al Diocezei Ararat, este numit Catolicos al tuturor armenilor sub numele de Karekin II.

Anul 2001

Armenii din întreaga lume sarbatoresc 1700 de ani de la adoptarea Crestinismului ca religie de stat în Armenia.