Am auzit numeroase variante despre aparentul dezacord dintre naratiunea Evangheliilor despre Învierea lui Hristos. Au fost cîteva încercari de a demonstra o concordanta între cei care au scris Evangheliile, dar nu toate au fost încununate de succes.
As dori sa fac cîteva consideratii pe aceasta tema si vreau sa încep mentionînd cel mai important punct de vedere asupra caruia exista dezacorduri.
În Evanghelia dupa Matei, aflam cum ca atunci cînd au fost întîmpinate de Domnul înviat cu cuvintele „Pace voua!”, iar Maria Magdalena si cealalta Maria i-au îmbratisat picioarele. Totusi, altundeva citim [Ioan 20:11-17] ca, atunci cînd Maria din Magdalena plîngea la mormîntul gol, nu l-a recunoscut pe Hristos, ci a crezut ca este îngrijitorul gradinii. Cînd L-a recunoscut în final, nu a avut voie sa Îl atinga.
Aceste doua versiuni nu par sa coincida si încercarile cititorilor de a le împaca dau nastere la ciudate interpretari si nascociri necredibile.

Cele patru Evanghelii nu descriu aparitiile Domnului în fata femeilor în mod identic. Ceea uimeste cel mai mult pe cei care vor sa le interpreteze este dezacordul dntre cele povestite de Matei si Ioan. E clar ca Domnul a aparut în fata Mariei din Magdala de doua ori – prima data cînd era singura si apoi cînd era însotita de cealalta Maria – dar relatia acestor doua aparitii îi uimeste pe cei care fac interpretari.
Teza prin care dorim sa rezolvam aceasta chestiune poate fi exprimata în modul urmator: Matei Evanghelistul vorbeste de calatoria celor doua Marii la mormîntul domnului, stiind deja ca Hristos s-a ridicat la cer. Ceea ce nareaza Matei s-a întîmplat dupa aparitia descrisa de Ioan cînd Maria din Magdala s-a dus la mormînt si l-a luat pe Hristos drept gradinar. I-a informat pe apostoli despre cum l-a vazut pe Domnul care i-a vorbit, apoi i-a spus celeilalte Marii si amîndoua s-au dus la mormînt. Atunci nu s-au dus ca sa aiba grija de corpul lui Iisus pentru ca stiau ca se înaltase, dar s-au dus „sa vada mormîntul”, stiind ca este gol, stiind si ca fasiile de pînza în care fusese îngropat mai erau acolo. Nu numai ele si cei doi apostoli s-au grabit sa dea fuga la mormînt ca sa verifice ceea ce vazuse Maria din Magdala, dar mai tîrziu si altii care aduceau smirna si înca alte 11 persoane (Luca 24:9, 24). Evanghelistul ne informeaza ca cele doua Marii erau demne de o a doua aparitie a îngerului si apoi a însusi Domnului.
Ce alte dovezi mai avem, pe lînga cuvintele lui Matei ca s-au dus sa „vada mormîntul”, ca evenimentele descrise acolo au avut loc dupa cele descrise de Ioan? A doua dovada este ca Ioan descrie evenimentele care au avut loc „pe cînd era înca întuneric”, iar Matei vorbeste clar de ceva ce s-a întîmplat „în zorii primei zile a saptamînii”. (1)
A treia idee care necesita atentia noastra este reactia celor care aduceau smirna, la cuvintele îngerilor si lui Hristos însusi. În Evanghelia dupa Ioan, Maria apare asa de nepregatita pentru eveniment, încît nu poate concepe si îl ia pe Hristos drept gradinar; în relatarea lui Marc, cuvintele îngerilor îngrozesc asa de tare pe cei care au adus smirna încît „nu au spus nimic nimanui pentru ca s-au temut”. Luca scrie ca erau coplesiti de frica si s-au proternat la pamînt.
Pe de alta parte, în povestirea lui Matei, cei care aduc smirna erau deja pregatiti de întîlnire, desi îngerul îi încurajeaza: „Nu va fie teama. Mergeti sa vedeti locul unde este Domnul”. În Evanghelia dupa Marc, citim despre alte femei care aduceau smirna care „nu au spus nimic nimanui pentru ca le era teama.” Totusi, Matei, povesteste ca cele doua Marii au fugit „cu teama si bucurie sa anunte pe discipolii Lui” ca S-a înaltat. Pentru Maria Magdalena asta era a doua întîlnire, iar cealalta Marie care stia de acest lucru de la ea, afla din nou vestea de la Însusi Mîntuitorul, fiind deja pregatita pentru asta. De ce este asta evident?
Raspunsul la aceasta întrebare este a patra dovada ca cele doua femei s-au dus sa vada mormîntul, stiind deja despre Înviere. Acest raspuns ne va face sa aflam si de ce Domnul nu I-a permis Mariei Magdalena sa Îl atinga de prima data si la putin timp dupa, le-a permis celor doua Marii sa Îi îmbratiseze picioarele.
În Pentecostarion, la sarbatoarea femeilor care aduceau smirna, citim în versetul al noualea ca Maria Magdalena „…este alungata fara sa îl atinga pe Hristos…” . Ce înseamna asta? Maria, care plînsese mai înainte pe dragul ei învatator vazîndu-l îngropat, este cuprinsa acum de o bucurie coplesitoare. Fara a întelege divinitatea Lui sau sa se gîndeasca la ce înseamna misterioasa Lui înviere, uita de sine si vrea sa Îl îmbratiseze ca pe cineva drag pe care îl credea mort si disparut, dar acum îl vede în viata. Se lasa coplesita de o bucurie entuziasta, fara a întelege. Mai mult, ceva nu este complet, pentru ca El trebuie sa „urce” la Tatal. Mai tîrziu, Domnul se poarta altfel cu cele doua Marii. De data aceasta cele doua femei sunt foarte constiente ca Domnul apare celor credinciosi ca o victorie asupra mortii si întunericului, prin cineva care urca la Tata în regatul vesnic, si, plin de autoritate, trimitîndu-i pe apostoli sa predice lupta victorioasa asupra lumii. Acum, ambele femei Îl întîlnesc si Îl aud, „bucurîndu-se”, nu mai gîndesc în termeni lumesti, ci Îl privesc ca pe Fiul în viata al lui Dumnezeu. Astfel, nu le împiedica sa îsi manifeste adoratia „îmbratisîndu-I picioarele si sarutîndu-le”. (Matei 28:9)
Foarte bine, am vazut acordul dintre Evangheliile lui Matei si a lui Ioan, dar cum putem pune de acord povestirile celorlalti doi evanghelisti? În ce punct putem plasa sosirea lui Maria din Magdala cu smirna si aloe la mormînt, în compania celorlalte femeie mentionate de Marc si de Luca?
Cel mai important lucru e ca Maria Magdalena nu le-a însotit pe celelalte femei la mormîntul domnului cu smirna, ci celelalte femei au venit dupa ce Maria era deja acolo si poate chiar dupa ce cele doua Marii l-au vazut pe Domnul la a doua Lui aparitie, dar înca nu stiau de înviere. Celelalte femei au venit complet nepregatite pentru vestea învierii si nu trebuie sa tragem concluzia ca Maria Magdalena era cu ele; într-adevar, evanghelistii lasa deschisa posibilitatea unei concluzii opuse. Dar ceilalti evanghelisti împart povestirea în trei evenimente:
1. Agonisirea de smirna si aloe (Marc) si depozitarea lor pentru a fi utilizate mai tîrziu (Luca);
2. Sosirea la mormînt si discutia cu un înger (Marc) sau îngerii (Luca); si
3. Anuntarea apostolilor.
Sa începem cu acest ultim eveniment. Nu trebuie sa tragem concluzia din povestirea lui Marc ca femeile nu au informat apostolii despre aparitia îngerului. Marc noteaza doar ca nu au putut face asta imediat dupa, si ca apostolii au auzit vestea de la Maria Magdalena, careia Domnul „îi aparuse mai înainte” (Marc 16:9). Vedeti, Marc o singularizeaza de grupul de femei care au adus smirna si, în consecinta, separa informarea apostolilor de aducerea smirna si aloe. Marc nu vorbeste despre participarea ei la aducerea mirodeniilor la mormînt, ci numai despre participarea ei la agonisirea lor (16:1) – care a avut loc sîmbata seara, dupa sfîrsitul restrictiilor de Sabbath, adica, dupa ora sase. Maria Magdalena s-a dus singura la mormînt „pe cînd era înca întuneric”, si fara smirna si aloe. Celelalte femei au venit cu smirna si aloe „la rasaritul soarelui” (16:2). Domnul nu a aparut în fata tuturor, ci numai în fata lui Maria Magdalena care, astfel, nu era cu celelalte (16:9). Marc îi numeste pe cei care au adunat smirna si aloe si cei care au asistat la înmormîntarea Domnului, dar nu mai repeta numele cînd vorbeste despre aducerea mirodeniilor la mormînt. Luca nu îi mentioneaza pe cei care au pregatit smirna, nici pe cei care l-au adus la mormînt, dar mentioneaza ca cele doua grupuri nu erau identice („altele împruna cu ele” Luca 24:9). Evident unii dintre ei au obtinut deja de vineri smirna si aloe, dupa moartea Mîntuitorului, dar s-au odihnit sîmbata, conform legii (Luca 23:55), iar altii au procurat smirna si aloe dupa sfîrsitul cerutei odihne de sîmbata (Marc 16:1). Luca nu mentioneaza numele femeilor care au adus mirodeniile, dar spune de una dintre ele „întorcîndu-se de la mormînt, au spus toate astea celor 11 apostoli si celorlalti discipoli. Acum erau Maria Magdalena si Ioana si Maria mama lui Iacov care le-au spus apostolilor” (Luca 24:10). De fapt, asa cum îsi amintesc Ioan si Marc, Maria Magdalena este cea care a început sa raspîndeasca vestea cea buna. Apoi vestea a fost data tuturor discipolilor nu numai celor unsprezece; asta nu s-a întîmplat dintr-o data. Femeile au trebuit sa mearga din casa în casa – nu numai cele doua Marii, dar si celelalte femei care au adus smirna. Maria relateaza prin cuvintele celei de-a treia evanghelii si evanghelia lui Ioan ca Petru si Ioan au fugit la mormînt. Petru a intrat în mormînt si a vazut fîsiile de pînza.
Astfel cele patru evanghelii au aceasi versiune despre evenimentele urmatoare:
1) Cîteva femei au adunat smirna si aloe vineri, înainte de sfîrsitul zilei (Luca), în timp ce altele, inclusiv Maria Magdalena, au facut acest lucru la sfîrsitul zilei de Sabbath. – sîmbata dupa ora sase (Marc).
2) Maria Magdalena le-a parasit pe celelalte si s-a dus la mormînt noaptea înainte de dimineata de sîmbata. Acolo nu a gasit corpul lui Hristos (Ioan).
3) Fuge sa le spuna lui Petru si lui Ioan (Luca, Ioan) si apoi sta singura lînga mormînt si plînge, cînd apare îngerul si apoi Iisus, pe care nu îl recunoaste: se grabeste catre El, dar nu are voie sa Îl atinga.
4) Ascultînd de porunca Lui, merge sa le dea vestea apostolilor (Ioan, Marc) si celorlalti discipoli (Luca).
5) Nestiind toate acestea, celelalte femei vin sa aduca smirna la mormînt si se întîlnesc cu îngerii (Marc, Luca) si se întorc prea înfricosate ca sa vorbeasca (Marc), dar mai apoi dau de veste tuturor (Luca).
6) Maria Magdalena si cealalta Maria, dîndu-si deja seama de înviere, merg sa se uite la mormînt si la fîsiile de pînza în care a fost îngropat Domnul, pe care le-au vazut Petru si Ioan (Luca, Ioan), dar pe care Maria nu le-a vazut. Venind a mormînt, de data aceasta intra amîndoua Mariile, asa cum le sfatuisera îngerii (Matei).
7) Îngerul le spune sa confirme veste învierii discipolilor si sa anunte înaltarea lui Hristos.
8) Întelegînd pe deplin evenimentele, ambele Marii se grabesc sa îi regaseasca pe apostoli, dar se întîlnesc cu Mîntuitorul în calea lor si, de data asta, au voie sa Îl atinga, îmbratisîndu-i picioarele (Matei).
9) La sfîrsitul zilei, auzisera vestea nu numai toti discipolii, dar chiar si fariseii si carturarii. Acestia din urma au încercat sa ascunda faptele.
E clar ca cele doua Marii s-au dus împreuna la mormînt dupa ce Maria Magdalena fusese acolo singura, si ca ambele stiau deja de înviere.

Note:

1. (nota ed.) Pentru a discuta acest verset legat de Luca 23:54 si termenul „zori” vezi apendixul Unu.
2. (nota ed.)De fapt, în Sinaxarul pe 22 iulie, Sf. Nichifor spune acelasi lucru. „Maria Magdalena a venit de trei ori la mormînt, vazîndu-l pe Hristos de doua ori. Mai întîi noaptea si relatîndu-le apoi lui Petru si Ioan, cu care s-a întors. Apoi a treia oara cu altcineva, vazîndu-l din nou pe Domnul si auzindu-l spunînd ‘bucurati-va’”. (Matei, cap. 28)